ICCJ. Decizia nr. 1964/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALA
Decizia nr.1964/200.
Dosar nr. 165/32/200.
Şedinţa publică din 2 iunie 2008
Asupra recursului de faţă; în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin sentinţa penală nr. 50 din 27 martie 2008, Curtea de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie a respins ca nefondată plângerea formulată de petiţionarul B.G. împotriva rezoluţiei din 28 decembrie 2007 dispusă în dosarul nr. 360/P/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău. Prin plângerea penală adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, petiţionarul B.G. a solicitat cercetarea magistratului judecător D.M.S. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246 şi art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP)
In esenţă petiţionarul îşi exprimă nemulţumirea cu privire la faptul că numita D.M.S., în calitate de magistrat judecător, cu ocazia judecării dosarului nr. 3925/2006 în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 4817 din 27 iunie 2007, comunicată cu o întârziere de 15 zile, a amânat pronunţarea o săptămână, apoi 2 zile, iar soluţia adoptată în cauză a fost influenţată de avocatul părţii adverse, acţiunea sa fiind respinsă în mod abuziv.
Prin rezoluţia nr. 360/P/2007 din 28 decembrie 2007, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău s-a dispus, în baza art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de magistratului judecător D.M.S. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246 şi art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP)
Împotriva acestei rezoluţii, petiţionarul a formulat plângere la procurorul general al Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, plângere care a fost respinsă prin rezoluţia nr. 49/ll/2/2008 din 21 ianuarie 2008.
În temeiul art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., petiţionarul a formulat la Judecătoria Bacău, în termen legal, plângere împotriva rezoluţiei nr. 360/P/2007 din 28 decembrie 2007, iar prin sentinţa penală nr. 365 din 26 februarie 2008 a aceleiaşi instanţe, în baza art. 42 C. proc. pen. a fost declinată competenţa soluţionării cauzei în favoarea Curţii de Apel Bacău.
Prin sentinţa penală nr. 50 din 27 martie 2008 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, plângerea petiţionarului a fost respinsă ca nefondată, cu motivarea că eventuala nefegalitate şi netemeinicie a hotărârilor pronunţate de judecători nu poate constitui element material al unei infracţiuni, în lipsa unor indicii privind îndeplinirea necorespunzătoare a atribuţiilor de serviciu.
Împotriva sentinţei de respingere a plângerii împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, petiţionarul B.G. a declarat recurs.
Examinând hotărârea atacată, potrivit art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursul declarat de petiţionar nu este fondat.
Din analiza actelor premergătoare efectuate nu a rezultat că magistratul judecător D.M.S., cu prilejul judecării acelei cauze civile, ar fi săvârşit acte cărora să le fie conferită semnificaţia juridică a infracţiunii de abuz în serviciu şi neglijenţă în serviciu.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea constată că intimata D.M.S. a soluţionat dosarul nr. 4.136/180/2006 al Judecătoriei Bacău, având ca obiect acţiunea în pretenţii formulată de reclamantul B.G. în contradictoriu cu pârâta H.S., iar prin sentinţa civilă nr. 4.817 din 27 iunie 2007 s-a respins acţiunea formulată de reclamant.
În nota depusă la dosar de intimata D.M.S. se menţionează că a soluţionat cauza cu respectarea dispoziţiilor procedurale, iar motivele care au stat la baza soluţiei se regăsesc în considerentele hotărârii.
Reclamantul nu a indicat nici o probă ci a făcut o deducţie proprie precizând că i-a fost respinsă acţiunea de judecător în înţelegere cu avocatul părţii adverse.
Soluţia pronunţată de magistratul judecător putea fi supusă controlului prin intermediul căilor de atac, verificarea şi stabilirea legalităţii şi temeiniciei sentinţei fiind de competenţa instanţelor de control judiciar.
Mai mult decât atât instanţa penală sesizată în condiţiile art. 2781 C. proc. pen., nu se poate substitui instanţelor de control judiciar şi în consecinţă nu se poate pronunţa asupra temeiniciei şi legalităţii hotărârii pronunţate de o instanţă civilă.
Prin urmare, fapta magistratului judecător D.M.S. nu întruneşte conţinutul constitutiv al infracţiunilor prevăzute de art. 246 şi art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP)
În consecinţă, soluţia primei instanţe de respingere a plângerii petiţionarei împotriva rezoluţiei nr. 350/P/2007 din 28 decembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău este legală şi temeinică.
Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de petiţionarul B.G. împotriva sentinţei primei instanţe.
În baza art. 192 alin. (2) c. proc. pen., recurentul petiţionar va fi obligată la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul B.G. împotriva sentinţei penale nr. 50 din 27 martie 2008 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1950/2008. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 2005/2008. Penal → |
|---|
