ICCJ. Decizia nr. 2011/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALA
Decizia nr. 2011/2008
Dosar nr. 9078/2/200.
Şedinţa publică din 4 iunie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele
Prin sentinţa penală nr. 279/F din 21 decembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia ll-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, s-a recunoscut sentinţa penală nr. 4B.J.2972/2005/17 din 15 mai 2006 a Judecătoriei Centrale de Sector Buda, definitivă prin Decizia nr. 24 BJ. 1.7965/2006/10 din 05 iunie 2007 a Tribunalului Budapesta, Republica Ungaria, privind pe condamnatul cetăţean român S.S. şi s-a dispus transferarea acestuia din Republica Ungaria, în România, pentru continuarea executării pedepsei în condiţiile art. 145 din Legea 302/2004.
S-a dedus din pedeapsă reţinerea din 21-23 august 2005, inclusiv şi perioada executată de la 24 august 2005 - la zi, urmând ca cheltuielile judiciare şi cele necesitate de transfer să fie suportate din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin adresa nr. 4948/II-5/2007 din data de 17 decembrie 2007, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a sesizat această instanţă în vederea recunoaşterii sentinţei penale nr. 4 B.J. 2972/2005/17 din 15 mai 2006 a Judecătoriei Centrale de Sector din Buda, definitivă prin Decizia penală nr. 24 Bf. 1/7965/2006/10 a Tribunalului Budapesta, Republica Ungaria şi a punerii în executare a acesteia, în procedura soluţionării cererii de transferare a persoanei condamnate S.S., într-un penitenciar din România, pentru continuarea executării pedepsei aplicată de autorităţile judiciare ungare.
Din examinarea documentelor comunicate de statul de condamnare a rezultat că, prin sentinţa penală susmenţionată, S.S. a fost condamnat la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru comiterea infracţiunilor de complicitate la tâlhărie şi privare de libertate din motive josnice, prevăzute de secţiunile 20 pct. 1, art. 321 pct. 1 şi art. 175 alin. (1) din Codul penal ungar. În fapt, s-a reţinut că S.S., împreună cu altă persoană, la data de 14 august 2005, a pătruns în locuinţa părţii vătămate H.E., în vârstă de 92 ani şi, prin ameninţări, i-a sustras acestuia suma de 27.000 forinţi, în continuare, cei doi imobilizând partea vătămată (i-au legat mâinile şi i-au astupat gura cu obiecte de îmbrăcăminte), după care au părăsit locuinţa acesteia.
Prin hotărârea de condamnare s-a luat faţă de S.S. şi măsura expulzării, pentru 5 ani, de pe teritoriul statului maghiar.
S.S. a fost reţinut în perioada 21-23 august 2005, arestat preventiv în perioada 24 august 2005 - 05 iunie 2007 şi de la 06 iunie 2007 a început executarea pedepsei, ultima zi de detenţie fiind 20 august 2008, putând fi liberat condiţionat la 21 august 2008.
Faptele astfel cum au fost reţinute în sarcina condamnatului S.S. au corespondent în legislaţia penală română realizând conţinutul complicităţii la tâlhărie şi infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzute de art. 26 - art. 211 C. pen. şi art. 189 C. pen., fiind îndeplinită condiţia dublei incriminări.
Din documentele ataşate sesizării, a mai rezultat că S.S. şi că acesta şi-a dat acordul în faţa autorităţilor judiciare maghiare pentru a fi transferat, în vederea continuării executării pedepsei, într-un penitenciar din România.
Solicitarea de transfer a fost făcută de Ministerul Justiţiei Republicii Ungaria, prin intermediul Ministrului Justiţiei României, existând acordul de principiu al acestor autorităţi pentru realizarea transferului.
În consecinţă, constatând că sunt îndeplinite condiţiile transferării, prevăzute de art. 129 din Legea nr. 302/2004, republicată, instanţa de fond, în baza art. 149 şi art. 150 din Legea nr. 302/2004, republicată, a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, a recunoscut sentinţa penală nr. 4B.J.2972/2005/17 din 15 mai 2006 a Judecătoriei Centrale de Sector Buda, definitivă prin Decizia nr. 24 BJ. 1.7965/2006/10 din 05 iunie 2007 a Tribunalului Budapesta, Republica Ungaria, privind condamnarea cetăţeanului român S.S. şi a dispus transferarea acestuia din Republica Ungaria în România, pentru continuarea executării pedepsei, în condiţiile prevăzute de art. 145 din Legea nr. 302/2004, republicată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate şi solicitând casarea acesteia întrucât instanţa de fond a omis să menţioneze în dispozitiv care este cuantumul pedepsei ce urmează a fi executată într-un penitenciar din România, ceea ce ar avea drept consecinţă imposibilitatea punerii în executare a acesteia.
Examinând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate, dar şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este întemeiat.
Instanţa de fond a aplicat în mod corect dispoziţiile Legii nr. 302/2004, modificată prin Legea nr. 224/2006, constatând îndeplinite condiţiile prev. de art. 129 din lege şi, deşi a indicat incidenţa dispoziţiilor art. 145, a omis să precizeze durata şi felul pedepsei ce se va executa în România, ceea ce face imposibilă emiterea mandatului de executare a pedepsei, la care face referire art. 149 alin. (6) din aceeaşi lege şi în baza căruia pedeapsa închisorii se poate pune în executare, pentru ca persoana condamnată să poată fi încarcerată într-un penitenciar din România (art. 420 C. proc. pen.).
Ca atare, pentru aceste considerente, văzând şi dispoziţiile art. 38515 alin. (1) pct. 2 lit. c) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi va casa hotărârea recurata, cu trimitere spre rejudecare la aceeaşi instanţă, în vederea complinirii omisiunii precizării duratei şi felului pedepsei ce se va executa în România.
Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de către stat rămân în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti. împotriva sentinţei penale nr. 279/F din 21 decembrie 2007, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia ll-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie, privind pe intimatul persoană condamnată transferabilă S.S.
Casează sentinţa recurata şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, Curtea de Apel Bucureşti, secţia ll-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, rămân în sarcina statului, iar suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul persoană condamnată transferabilă se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2005/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2018/2008. Penal → |
|---|
