ICCJ. Decizia nr. 1830/2008. Penal

Decizii penale ICCJ 2008

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALA

Decizia nr. 1830/2008

Dosar nr. 1645.2/103/200.

Şedinţa publică din 26 mai 2008

Asupra recursurilor de faţă ;

In baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :

Prin sentinţa penală nr. 127/P din 4 iulie 2007, pronunţată de Tribunalul Neamţ, secţia penală, în dosarul nr. 1645/103/2007 s-a dispus :

I. Condamnarea inculpatului L.A., la pedeapsa de :

- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen.

În condiţiile şi pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen. şi art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei principale şi a pedepsei accesorii.

În temeiul art. 82 C. pen. s-a fixat termen de încercare de 5 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiţionate în cazul comiterii unei noi infracţiuni.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive, de la data de 11 februarie 2007 la data de 12 februarie 2007 şi de la data de 16 februarie 2007 la data de 24 aprilie 2007.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul L.A. pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de falsificare a instrumentelor de plată electronice, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 356/2002 şi a infracţiunii de deţinere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronice, prevăzută de art. 25 din Legea nr. 356/2002.

II. Condamnarea inculpatului I.C. la pedeapsa de:

- 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronice, prevăzută de art. 25 din Legea nr. 356/2002.

În condiţiile şi pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen.

în baza art. 81 C. pen. şi art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei principale şi a pedepsei accesorii.

în temeiul art. 82 C. pen. s-a fixat termen de încercare de 2 ani şi 6 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiţionate în cazul comiterii unei noi infracţiuni.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul I.C. pentru săvârşirea infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, prevăzută de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen.

În temeiul art. 118 alin. (1) lit. f) C. pen., s-au confiscat de la inculpatul I.C. două mini CD-uri cu programe software cu inscripţiile «mini 123 » şi « mini 400 », aflate la dosarul cauzei în plic sigilat) fila 67, volum II dosar urmărire penală), un dispozitiv ce imită un ATM, confecţionat artizanal din material plastic, un mulaj ce imită carcasa menţionată anterior, 8 fragmente de componente electronice, 2 capete magnetice de citire, 6 fragmente de material plastic, 5 conectori de culoare albă, prevăzuţi cu frire de diferite culori, o matriţă dreptunghiulară, construită artizanal din ipsos, prevăzută cu o lamelă din fibră de sticlă placată cu cupru, 7 fragmente confecţionate artizanal reprezentând o carcasă cu fantă, 3 capete magnetice cu 6 pini, două dintre ele având inscripţiile MT 34 şi MT 37, iar unul neinscripţionat, o schiţă de coală dictando, format A4 şi una pe o foaie albă, format A4, aflate la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Neamţ.

În baza art. 118 lit. b) C. proc. pen., a fost confiscat de la inculpatul I.C. un laptop marca «Toshiba» cu seria 93852875G aflat la Camera de corpuri delicte a I.P.J. Neamţ.

S-a constatat că inculpaţii au fost asistaţi de apărători aleşi.

În temeiul art. 191 C. proc. pen., inculpaţii au fost obligaţi să achite statului câte 400 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:

La data de 29 ianuarie 2007, D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Neamţ, s-a sesizat din oficiu cu privire la faptul că inculpatul L.A. şi numiţii D.M., H.C., D.B. şi T.C.V.C. au organizat o reţea specializată în comiterea de fraude prin folosirea ilegală a mijloacelor de plată electronice, respectiv contrafacerea cărţilor de credit prin folosirea unor dispozitive electronice artizanale, cu ajutorul cărora sunt copiate şi stocate datele de identificare a cărţilor de credit. Ulterior, aceste date sunt descărcate într-un calculator digital, iar cu ajutorul unui soft sunt transferate pe banda magnetică a unei cărţi de credit goale.

Din actele dosarului de urmărire penală rezultă că inculpatul L.A. intenţiona să plece în Anglia pentru a efectua operaţiuni cu cârduri falsificate, încercând să achiziţioneze echipamente utilizate la fraudarea bancomatelor.

În cursul lunii ianuarie 2007, inculpatul a luat hotărârea de a achiziţiona echipamentele folosite la fraudarea ATM-urilor şi falsificarea cardurilor bancare şi, întrucât nu avea suficienţi bani, a cooptat în această activitate şi alte persoane din municipiul Bacău, neidentificate încă, dar cunoscute sub numele de S., V. şi B.

În ziua de 5 februarie 2007, inculpatul L.A. a luat legătura telefonic cu S., căruia i-a povestit că el cunoaşte anumite persoane care vor să cumpere dispozitive necesare citirii cardurilor bancare şi că urmează să plece în Anglia cu mai multe persoane. Cei doi au stabilit să se întâlnească în zilele următoare în Bacău, la întâlnire urmând să participe şi V., situaţie ce rezultă din convorbirile telefonice efectuate şi din mesajele transmise sau primite de inculpat.

La data de 6 februarie 2007, inculpatul L.A. s-a deplasat la Bacău, unde s-a întâlnit cu S. şi V. şi au hotărât să achiziţioneze echipamentele necesare citirii cardurilor. După întâlnirea cu aceştia, inculpatul a luat legătura cu o persoană neidentificată, căreia i-a solicitat să-i facă rost de un număr de telefon al unei anumite persoane care l-ar putea ajuta, relatându-i persoanei cu care vorbea că doreşte să cumpere nişte piese, urmând ca după achiziţionarea lor să plece în Anglia.

In aceeaşi zi, inculpatul L.A. l-a contactat telefonic pe inculpatul I.C., pe care îl cunoştea, solicitându-i să-i confecţioneze un montaj al unui dispozitiv" în 2 timpi şi o tastă". Inculpatul I.C. i-a relatat că îl poate ajuta doar cu primul dispozitiv, contra sumei de 2500 Euro, urmând ca tranzacţia să aibă loc în cursul următoarelor zile.

Tot în aceeaşi zi, inculpatul L.A. a luat din nou legătura cu V., cerându-i să facă rost de numărul de telefon al unei peroane de la care ar putea achiziţiona o altă piesă necesară realizării scopului urmărit, relatându-i că a reuşit să facă rost de un alt dispozitiv, cu suma de 2500 Euro, referindu-se la dispozitivul pentru care discutase cu inculpatul I.C.

Ulterior, inculpatul L.A. l-a contactat telefonic şi pe S., spunându-i ce a rezolvat până la acel moment şi că urmează să mai facă rost şi de alte dispozitive, relatându-i totodată că doreşte să contribuie financiar doar 3 persoane la achiziţionarea echipamentelor.

De asemenea, inculpatul L.A. a mai purtat discuţii telefonice şi cu alte persoane, legat de achiziţionarea unui ochi cu infraroşu, concluzionând că dacă toate dispozitivele necesare vor fi cumpărate cu preţul de 4000 Euro va fi foarte avantajos. Într-o discuţie purtată cu V., inculpatul L.A. i-a cerut acestuia să plătească el şi partea lui, pentru că nu are bani, urmând ca să-i restituie suma după ce ajung în Anglia. Din aceeaşi discuţie rezultă că dispozitivul ce urma a fi achiziţionat de la inculpatul I.C., trebuia să fie transportat în Anglia de un şofer de tir, în ziua de 10 februarie 2007.

În ziua de 9 februarie 2007. cei doi inculpaţi s-au întâlnit în Bacău pentru a discuta, urmând ca în ziua de 10 februarie 2007 să se încheie tranzacţia. Pentru a verifica dispozitivul respectiv, inculpatul I.C. i-a cerut inculpatului L.A. să aducă un laptop.

În ziua de 10 februarie 2007, inculpatul L.A. s-a deplasat în municipiul Bacău, împreună cu martorii N.S.A. şi P.K.E., care nu aveau cunoştinţă de activitatea inculpatului şi, în jurul orelor 17.30, inculpaţii s-au întâlnit, mergând la o construcţie a societăţii administrate de inculpatul I.C. După scurt timp, inculpatul L.A. s-a întors la maşină, lăsând laptopul cu care venise şi pe care îl împrumutase de la martora A.E.L., după care a urcat în maşina inculpatului I.C.

În momentul în care s-au urcat în autoturism, s-a încercat prinderea în flagrant a acestora de către poliţiştii din cadrul S.C.C.O. Neamţ şi B.C.C.O. Bacău, însă inculpatul I.C. a demarat în trombă, fiind ulterior identificat şi oprit pe o stradă din municipiul Bacău, în timp ce se îndrepta spre cabinetul unui avocat, aşa cum a declarat acesta.

Cu ocazia percheziţiei efectuate la domiciliul inculpatului I.C., au fost ridicate mai multe obiecte cu privire la care existau indicii că ar putea fi folosite la săvârşirea de infracţiuni în domeniul falsificării instrumentelor de plată electronice.

Aceste obiecte au fost supuse analizării de către Institutul pentru Tehnologii Avansate Bucureşti, care a stabilit că materialele analizate, pot fi interconectate logic şi funcţional astfel încât să poată constitui un sistem de citire a datelor în format electronic aflate pe cârdurile magnetice. De asemenea, s-a stabilit că dacă acest sistem este ataşat peste panoul frontal al unui echipament de tip ATM, în memoria dispozitivului se pot stoca datele de tip bancar ce sunt memorate pe cârdurile magnetice ale utilizatorilor respectivului ATM, fără a împiedica buna funcţionare a acestuia.

Tot cu ocazia percheziţiei efectuate la domiciliul inculpatului I.C. au fost găsite şi ridicate un laptop marca Toshiba şi două mini CD.-uri, care conţin aplicaţiile mini 123 sc.exe şi mini 400 exe, cele două dispozitive fiind utilizate pentru citirea, stocarea în memoria internă şi transmiterea ulterioară a datelor de pe cârdurile magnetice la un calculator personal.

Conform rezultatului percheziţiei informatice efectuate asupra laptopului utilizat de inculpatul I.C., rezultă că acesta conţine fişiere cu programe şi aplicaţii software destinate falsificării cardurilor bancare, respectiv fişierele cu denumirile mini 400 Ink şi mini 123 Ink şi 9 fişiere tip imagine, reprezentând dispozitive de citire a benzilor magnetice a cardurilor.

De la locuinţa inculpatului I.C. au fost ridicate mai multe înscrisuri din care rezultă, la fel ca şi dintr-o convorbire telefonică a acestuia, că are legături apropiate cu numitul C.V., zis B., care a fost trimis în judecată pentru infracţiuni similare cu cele pentru care este trimis în judecată inculpatul.

De asemenea, în agendele telefonice ale inculpatului I.C. sunt menţionate mai multe numere de telefon ale unor persoane, în dreptul cărora inculpatul a făcut menţiuni privind partea aparaturii specifice destinate falsificării instrumentelor de plată electronică pe care o poate realiza, denumite guri şi pisici.

Pe tot parcursul procesului penal, inculpaţii au negat comiterea faptelor pentru care au fost trimişi în judecată. în cursul cercetării judecătoreşti, inculpatul L.A. a declarat că a vrut să cumpere de la inculpatul I.C. un montaj, care nu ştia la ce poate fi folosit şi, că a mai luat legătura şi cu alte persoane, în vederea achiziţionării unor alte dispozitive, cu care intenţiona să plece în Anglia, urmând ca acolo, un prieten, să i le asambleze şi, probabil să încerce să vândă piesa obţinută.

Inculpatul I.C., cu ocazia soluţionării propunerii de arestare preventivă, a declarat că a fost contactat de inculpatul L.A. pentru a-i face rost de nişte piese, respectiv o alarmă auto, un laptop şi că, inculpatul L.A. i-a propus să facă un schimb de laptop-uri, schimb cu care el nu a fost de acord. A mai susţinut că dispozitivele ridicate de la domiciliul său cu ocazia percheziţiei efectuate, au fost achiziţionate în urmă cu 2-3 ani din Anglia, în acea perioadă intenţionând să facă nişte cârduri de acces pentru un club cu circuit închis, care îi aparţinea.

Raportat la probatoriul administrat în cauză, instanţa a constatat că faptele comise de inculpatul L.A. întrunesc doar elementele constitutive ale infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen., iar cele comise de inculpatul I.C. întrunesc doar elementele constitutive ale infracţiunii de deţinere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronice. prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002.

Faptul că inculpatul nu a finalizat activitatea şi nu a falsificat cârduri bancare, nu are relevanţă în cauză, pentru existenţa infracţiunii prevăzute de art. 323 C. pen. nefiind necesar ca infracţiunile pentru care s-a făcut asocierea să se şi comită.

Deşi inculpatul L.A. a fost trimis în judecată şi pentru comiterea infracţiunilor de tentativă de falsificare a instrumentelor de plată electronice, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 24 din Legea nr. 365/2002 şi deţinere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronice prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002, instanţa de fond a apreciat că din probele administrate nu rezultă că faptele comise de inculpat întrunesc elementele constitutive ale acestor infracţiuni.

În acest sens, a reţinut că discuţiile inculpatului referitoare la achiziţionarea unor dispozitive care puteau fi folosite pentru citirea cardurilor bancare, în scopul falsificării acestora, intră doar în categoria actelor pregătitoare, care nu sunt sancţionate din punct de vedere penal. Pentru existenţa tentativei la această infracţiune, era necesar ca inculpatul să facă anumite acte materiale ce intră în conţinutul infracţiunii, adică să fi încercat să falsifice un cârd, sau să obţină măcar detaliile bancare ale unui cont de cârd, aceasta fiind prima etapă de comitere a faptei.

În ceea ce priveşte a doua infracţiune, instanţa de fond a reţinut că din actele dosarului nu rezultă că asupra inculpatului sau la domiciliul său au fost găsite echipamente care pot fi folosite la falsificarea instrumentelor de plată electronice. Inculpatul doar a încercat achiziţionarea unui dispozitiv de la inculpatul I.C., fără însă a exista vreo dovadă că acest dispozitiv a intrat în posesia lui. De asemenea, nu există nicio dovadă că inculpatul ar fi fabricat vreun echipament pentru falsificarea instrumentelor de plată electronice.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul I.C., s-a reţinut că din probele administrate rezultă că acesta deţinea la domiciliu mai multe dispozitive, inclusiv soft-uri, care pot fi folosite pentru falsificarea instrumentelor de plată electronice, fapt confirmat de constatarea tehnico-ştiinţifică efectuată de Institutul pentru Tehnologii Avansate Bucureşti şi de rezultatul percheziţiei sistemelor informatice ridicate de la inculpat.

Chiar dacă inculpatul a susţinut că aceste dispozitive şi soft-uri a vrut să le folosească pentru crearea unor cârduri de acces într-un club, în urmă cu mai mulţi ani, susţinerile sale sunt nefondate, având în vedere că acest aspect nu a fost dovedit. Mai mult decât atât, din interceptările convorbirilor telefonice efectuate, rezultă că inculpatul se ocupa cu confecţionarea unor dispozitive folosite pentru falsificarea cardurilor, având în vedere faptul că, inculpatul L.A. l-a contactat special pentru a-i solicita confecţionarea unui dispozitiv, acesta ştiind exact ce fel de dispozitive deţine inculpatul I.C. Astfel, în timpul primei discuţii purtate, inculpatul L.A. l-a întrebat pe inculpatul I.C. dacă mai are ceva nou, sau tot acel dispozitiv în 2 timpi, despre care ştia deja că îl deţine. Exprimarea folosită de inculpatul L.A., respectiv ". .. că acum a apărut ceva şi eram curios dacă o ai şi tu ... ", denotă cu certitudine faptul că inculpatul I.C. deţinea astfel de dispozitive, era la curent cu tot ce apărea nou pe piaţă, astfel că, apărările sale în sensul că a avut cu mai mulţi ani în urmă intenţia creării unor cârduri de acces într-un club şi din această cauză avea la domiciliu obiectele ridicate cu ocazia percheziţiei, este neverosimilă.

De asemenea, instanţa de fond a apreciat că nu au nicio susţinere apărările inculpatului referitoare la faptul că nu deţinea dispozitivele respective în scopul falsificării instrumentelor de plată electronice, întrucât din contextul tuturor convorbirilor telefonice, rezultă că inculpatul L.A. a apelat la el tocmai pentru că ştia că deţine astfel de dispozitive, inculpatul L.A. încercând să intre în contact şi cu alte persoane care se ocupau cu aşa ceva, pentru obţinerea celorlalte dispozitive necesare.

Mai mult decât atât, din prima discuţie purtată între inculpaţi rezultă că aceştia se cunoşteau, iar în momentul în care inculpatul L.A. i-a cerut inculpatului I.C. dispozitivul respectiv, folosind un termen destul de vag - "una de aia în 2 timpi, acesta nu i-a cerut detalii, înţelegând exact la ce se referă şi, nefiind interesat pentru ce îi trebuie, cunoscând deci scopul urmărit de acesta.

Din înscrisurile ridicate de la domiciliul inculpatului I.C., rezultă, de asemenea, faptul că acesta avea legături cu alte persoane care deţineau diferite dispozitive necesare pentru falsificarea cardurilor, având notate numerele lor de telefon şi dispozitivele pe care le puteau furniza acestea.

Aceeaşi instanţă a stabilit că în sarcina inculpatului I.C. a fost reţinută şi infracţiune a de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen., însă faptele comise de inculpat nu întrunesc elementele constitutive ale acestei infracţiuni.

Astfel, din probele administrate rezultă doar că inculpaţii s-au înţeles ca inculpatul I.C. să vândă şi, inculpatul L.A. să cumpere un dispozitiv, care urma să fie folosit pentru falsificarea cardurilor bancare, preţul stabilit fiind de 2500 Euro. Între inculpaţi nu a existat nicio înţelegere cu privire la o eventuală asociere în vederea comiterii de infracţiuni, o dovadă în plus în acest sens fiind faptul că inculpatul I.C. nici nu a fost trimis în judecată pentru tentativă de falsificare de instrumente de plată electronice, aşa cum este cazul inculpatului L.A.

Reţinând vinovăţia inculpatului L.A. în comiterea infracţiunii prevăzute de art. 323 alin. (1) C. pen. şi a inculpatului I.C. în comiterea infracţiunii prevăzute de art. 25 din Legea nr. 365/2002, în baza acestor texte de lege şi a dispoziţiilor art. 345 C. proc. pen., instanţa de fond a aplicat celor doi inculpaţi pedepse, la individualizarea cărora s-au avut în vedere dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social al faptelor, modalitatea de comitere, consecinţele produse, precum şi conduita inculpaţilor.

Împotriva acestei sentinţe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamţ şi inculpaţii I.C. şi L.A.

Criticând hotărârea instanţei de fond pentru nelegalitate şi netemeinicie, parchetul a invocat greşita achitare a inculpatului L.A. pentru săvârşirea infracţiunilor de tentativă la falsificarea instrumentelor de plată electronice şi de deţinere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronice şi respectiv, greşita achitare a inculpatului I.C. pentru săvârşirea infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, în pofida existenţei unor dovezi certe de implicare în falsificarea instrumentelor de plată electronice, fabricarea aparaturii pentru citirea datelor de pe cărţile de credit, probe rezultate din conţinutul transcrierii convorbirilor telefonice dar şi din conţinutul altor probatorii administrate în cauză.

S-a invocat de asemenea, neaplicarea dispoziţiilor privind confiscarea sumei de 650 Euro obţinută de inculpatul I.C. pentru procurarea dispozitivului de copiere a datelor de pe cărţile de credit care se ataşa la aparatele de tip ATM.

Criticile apelanţilor inculpaţi I.C. şi L.A. au vizat netemeinicia hotărârii instanţei de fond, respectiv greşita condamnare pentru infracţiunea prev. de art. 323 alin. (1) C. pen. şi deţinere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronice, prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002.

Prin Decizia nr. 238 din 18 decembrie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală, în dosarul nr. 1645.2/103/2007 s-a dispus:

În temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. s-a admis apelul declarat de inculpatul L.A. împotriva sentinţei penale nr. 127/P din 4 iulie 2007 a Tribunalului Neamţ, cu privire la soluţionarea laturii penale a cauzei, dar numai în ceea ce îl priveşte pe acest inculpat; s-a desfiinţat sentinţa atacată, iar, în rejudecare, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., coroborat cu art. 10 lit. d) C. proc. pen., inculpatul L.A. a fost achitat pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen., art. 20 raportat la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 356/2002 şi art. 25 din Legea nr. 356/2002, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., întrucât faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii.

A constatat că inculpatul L.A. a fost reţinut 24 de ore în ziua de 11 februarie 2007 şi arestat de la data de 16 februarie 2007, la data de 24 aprilie 2007.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.

S-a constat că inculpatul apelant a fost asistat de apărător ales.

În temeiul art. 292 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

În temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate împotriva aceleiaşi sentinţe penale de Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamţ şi inculpatul I.C.

A constatat că inculpatul I.C. a fost asistat de apărător ales.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul apelant I.C. a fost obligat la plata sumei de 60 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul declarat de procuror au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art.323 alin. (1) C. pen., constituie fapta de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni fapta de a se asocia sau de a iniţia constituirea unei asocieri în scopul săvârşirii uneia sau mai multor infracţiuni, altele decât cele arătate în art. 167 C. pen., ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unei astfel de asocieri şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani, fără a se putea depăşi pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea ce intră în scopul asocierii.

Existenţa infracţiunii presupune mai multe persoane în calitate de subiecţi activi, indiferent de rolul jucat de aceştia, iar elementul regens al acestei infracţiuni de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, în oricare dintre acţiunile sale alternative, trebuie să privească o asociere care are ca finalitate săvârşirea uneia sau mai multor infracţiuni, altele decât cele care intră în sfera de aplicare a art. 167 C. pen. (art. 155-163, art. 165 şi art. 166¹C. pen.).

Infracţiunea de asociere nu trebuie să se confunde cu pluralitatea ocazională, deoarece prima implică mai multe condiţii intrinseci, şi anume organizarea grupului, reguli de acţiune, o ierarhie a membrilor şi repartizarea rolurilor acestora.

Din studiul actelor dosarului şi a întregului material probator administrat în cauză nu se confirmă existenţa unor dovezi certe privind forme sau modalităţi de organizare a grupării, presupus a fi asociate, întrucât nu s-au identificat persoanele bănuite ca fiind implicate în constituirea grupului infracţional şi cunoscute sub numele de S. V. şi B.I şi, consecinţă acestei împrejurări, nu s-a făcut dovada coexistenţei unei rezoluţii infracţionale în comiterea faptei de asociere.

Nu s-a făcut dovada că persoanele mai sus menţionate aveau posibilitatea reală pentru achiziţionarea dispozitivelor proprii pentru citirea cărţilor de credit, şi cu atât mai mult existenţa unei organizări calificate în aducerea la îndeplinire a intenţiei infracţionale propuse, prin stabilirea regulilor de acţiune, repartizare a unor roluri, ş.a.m.d., împrejurare care să conducă la concluzia certă a existenţei unei asocieri în comiterea de infracţiuni în sensul dispoziţiilor art. 323 alin. (1) C. pen.

În ceea ce priveşte comiterea infracţiunii de deţinere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronice de către inculpatul I.C., Curtea de Apel Bacău a reţinut că nu sunt întemeiate criticile aduse hotărârii pronunţate, întrucât acesta deţinea la domiciliu mai multe dispozitive, inclusiv soft-uri, proprii falsificării instrumentelor de plată electronice, potrivit raportului de constatare tehnico-ştiinţifică şi cel al procesului verbal încheiat în urma efectuării percheziţiei în sistemele informatice ridicate de la acelaşi inculpat.

Legea pedepseşte simpla deţinere a acestor dispozitive în condiţiile în care se urmăreşte falsificarea instrumentelor de plată electronice, iar dovada acestei intenţii infracţionale a rezultat din conduita acestuia la momentul tranzacţionării în data de 10 februarie 2007.

În ceea ce priveşte solicitarea parchetului, formulată ca şi motiv de apel, de confiscare de la inculpatul I.C. a sumei de 650 de Euro pe baza presupunerii că ar fi dobândit - o fără drept, instanţa de apel a constatat că această acuzare nu s-a confirmat prin probe si nu poate fi primită ca întemeiată, hotărârea primei instanţe fiind legală sub aceste aspect.

Cu privire la vinovăţia inculpatului L.A. în comiterea faptelor de tentativă la infracţiunea de falsificare a instrumentelor de plată electronice şi de deţinere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată, Curtea de Apel Bacău a reţinut că prima instanţă a apreciat corect, pe baza probatoriului administrat, că nu sunt întrunite elementele constitutive ale unor astfel de infracţiuni. Este adevărat că inculpatul a purtat discuţii telefonice privind achiziţionarea de dispozitive apte de falsificare a instrumentelor de plată şi respectiv apte pentru citirea cărţilor de credit bancare, dar din actele dosarului nu rezultă împrejurarea că inculpatul a executat acte materiale care să intre în categoria elementului regens al acestor infracţiuni, actele sale fiind asimilate actelor de pregătire.

Având în vedere cele mai sus expuse, instanţa de apel a constatat că apelul declarat de apelantul inculpat L.A. este întemeiat, iar celelalte apeluri sunt ne fondate.

împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău şi inculpatul I.C.

Criticile formulate în scris de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău au vizat netemeinicia şi nelegalitatea hotărârilor pronunţate în cauză, circumscriindu-se următoarelor motive de recurs: 1. nu s-a indicat în minută şi nici în dispozitivul hotărârii, actul normativ, respectiv "codul penal" la infracţiunea de tentativă de falsificarea unui instrument de plată electronic, pentru care s-a dispus achitarea inc. L.A., ceea ce duce la interpretarea că tentativa ar fi reglementată de legea specială mai susmenţionată şi nu de Codul penal; 2. Decizia Curţii de Apel Bacău este netemeinică în ce priveşte achitarea inculpatului L.A., dispusă în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunilor: de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prev. şi ped. de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen.; tentativă la falsificarea unui instrument de plată electronic, prev. de art. 20 rap. la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 356/2002 şi deţinerea de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, prev. şi ped. de art. 25 din Legea nr. 365/2002; 3. ambele hotărâri sunt nelegale sub aspectul neconfiscării sumei de 650 Euro de la inculpatul I.C., predată acestuia de inculpatul L.A. ca avans pentru confecţionarea echipamentului de fraudare a bancomatelor, predată acestuia la data de 9 februarie 2007.

Recurentul inculpat I.C. nu şi-a motivat în scris recursul, însă, la termenul stabilit pentru soluţionarea cauzei, apărătorul acestuia a arătat că se critică greşita condamnare a inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronice prev. şi ped. de art. 25 din Legea nr. 365/2002, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunţate, iar pe fond, achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

La termenul stabilit pentru soluţionarea recursurilor, 12 mai 2008, reprezentantul parchetului a susţinut numai punctele 2 şi 3 din motivele scrise de recurs ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, susţinerile procurorului şi ale părţilor fiind consemnate în încheierea de amânare de pronunţare de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.

Examinând hotărârea pronunţată în cauză prin prisma cazurilor de casare invocate , prevăzute de art. 385⁹pct. 17 şi 18 C. proc. pen., cât şi din oficiu, conform art. 385⁶alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău este fondat, numai în ceea ce îl priveşte pe inculpatul L.A. şi numai cu privire la latura penală a cauzei, iar recursul inculpatului I.C. este nefondat, pentru următoarele considerente:

1. Potrivit art. 323 C. pen., constituie infracţiunea de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, "fapta persoanei de a se asocia sau de a iniţia constituirea unei asocieri în scopul săvârşirii uneia sau a mai multor infracţiuni, altele decât cele arătate în art. 167 ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unei astfel de asocieri".

Elementul material al laturii obiective se caracterizează, prin patru modalităţi de acţiune: asocierea, iniţierea, aderarea, sprijinirea. Aceste acţiuni au conţinut alternativ, oricare dintre acestea fiind suficientă pentru existenţa elementului material al laturii obiective.

Asocierea implică constituirea prin consensul mai multor persoane a unei pluralităţi constituite de făptuitori, organizate în scopul de a fiinţa în timp şi de a pregăti, organiza şi a aduce la îndeplinire săvârşirea uneia sau a mai multor infracţiuni. Caracterul de asociaţie îl conferă existenţa unei discipline interne, a unor reguli de comportare, ierarhie etc.

Iniţierea, presupune nu numai gândul, ideea de a constitui o asociere, ci ea implică şi o anumită activitate prin care ideea este comunicată altor persoane, precum şi propunerea către persoanele cărora li se face această comunicare de a adera la ideea asocierii. Vor intra în acţiunea de iniţiere toate actele întreprinse în vederea determinării şi pregătirii constituirii asocierii.

Aderarea presupune că există o asociere de mai multe persoane în scopul săvârşirii de infracţiuni şi că subiectul şi-a manifestat voinţa (fie printr-o declaraţie formală, fie tacit) de a face parte din grupul de persoane între care s-a înfăptuit asocierea.

Sprijinirea asocierii presupune o activitate desfăşurată de o persoană care, nefăcând parte din asociere, ajută sau înlesneşte ca aceasta să fiinţeze sau chiar să pregătească săvârşirea infracţiunii (infracţiunilor) în vederea căreia a fost constituită.

Analizând probatoriul administrat, Înalta Curte constată că, aşa cum corect a reţinut instanţa de fond, fapta inculpatului L.A., care, a luat legătura cu mai multe persoane, neidentificate încă, dar cunoscute sub numele de S., V. şi B., cărora le-a propus să achiziţioneze dispozitive ce pot fi folosite pentru citirea datelor aflate pe cârdurile bancare, în vederea falsificării acestora, urmând ca aceste dispozitive să fie asamblate în Anglia, în scopul vânzării sau folosirii pentru falsificarea cardurilor constituie infracţiunea de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen. în modalitatea iniţierii.

În urma demersurilor făcute de inculpatul L.A., acesta împreună cu V., B. şi S. au hotărât să contribuie în mod egal la achiziţionarea dispozitivelor, acestea urmând să fie transportate în Anglia fie cu ajutorul unui şofer de tir, fie, în cazul în care nu se putea, să fie transportate de unul dintre ei, respectiv de V., aşa cum rezultă din convorbirea telefonică purtată între inculpat şi V. la data de 10 februarie 2007. Pentru dispozitivul achiziţionat de la inculpatul I.C., cei patru s-au înţeles să achite fiecare câte 625 Euro, aşa cum rezultă din convorbirile telefonice purtate între ei.

Infracţiunea de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni poate fi comisă în modalitatea iniţierii, de o singură persoană, astfel încât argumentele instanţei de apel, în sensul că „în cauză nu se confirmă existenţa unor dovezi certe privind forme sau modalităţi de organizare a grupării, presupus a fi asociate, întrucât nu s-au identificat persoanele bănuite ca fiind implicate în constituirea grupului infracţional, cunoscute sub numele de S., V. şi B. „ sunt neîntemeiate.

Nici apărările intimatului inculpat L.A. în sensul că infracţiunea de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni „nu trebuie confundata cu pluralitatea de infracţiuni, cu atât mai mult cu cat nu s-au dovedit o serie de condiţii ce trebuiau îndeplinite, referitoare la organizarea grupului: reguli de acţiune, ierarhia membrilor, repartizarea sarcinilor fiecăruia, etc. „ nu au suport real întrucât, se raportează la activitatea inculpatului numai prin prisma modalităţii „asocierii", fără a ţine seama de „ iniţiere", ca modalitate de săvârşire a infracţiunii prevăzută de art. 323 C. pen.

În ce priveşte aşa-zisele contradicţii dintre menţiunile din cuprinsul rechizitoriului şi cele din hotărârea primei instanţe, Înalta Curte apreciază că acestea sunt simple speculaţii, la fila 2 din rechizitoriu reţinându-se în legătură cu infracţiunea prevăzută de art. 323 C. pen., următoarele: "inculpatul L.A., vrând să plece în Anglia pentru a efectua operaţiuni cu cârduri falsificate, a încercat să-şi achiziţioneze echipamente utilizate la fraudarea bancomatelor. În cursul lunii ianuarie 2007 inculpatul L.A., a luat hotărârea de a achiziţiona echipamente folosite la fraudarea ATM- urilor şi falsificarea cardurilor bancare pentru a le utiliza, împreună cu alte persoane, în străinătate, la săvârşirea infracţiunilor în legătură cu emiterea şi utilizarea instrumentelor de plată electronică, activitate ilicită ,generatoare de importante venituri materiale. Pentru realizarea scopului anterior menţionat inculpatul, la începutul lunii februarie 2007, a contactat mai multe persoane, pe care le cunoştea dinainte, în care avea încredere, cu care să se asocieze, în vederea achiziţionării de echipamente, destinate fraudării bancomatelor şi falsificării cardurilor bancare. Întrucât nu avea bani suficienţi pentru achitarea acestor echipamente, el i-a cooptat în activitatea infracţională pe "S.", "V." şi "B.", din mun. Bacău.", iar la pag 23 :" gruparea infracţională din care fac parte inculpaţii L.A. şi I.C. şi învinuiţii ,"S.", "B.", "V.", întruneşte toate elementele constitutive ale infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prev. de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen, întrucât, persoanele susmenţionate au înţeles să-şi alăture eforturile într-un consens neechivoc, pentru a acţiona, potrivit unui plan şi pentru o durată îndelungată, în vederea realizării unui scop infracţional comun (achiziţionarea şi deţinerea de echipamente utilizate la fraudarea bancomatelor, cât şi falsificarea instrumentelor de plată electronice".

Reţinând vinovăţia inculpatului L.A. în comiterea infracţiunii de asociere pentru comiterea de infracţiuni, Înalta Curte apreciază că pedeapsa de 3 ani aplicată de instanţa de fond este îndestulătoare şi corect individualizată faţă de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

2.Potrivit art. 20 C. pen., tentativa constă în punerea în executare a hotărârii de a săvârşi infracţiunea, executare care a fost însă întreruptă sau nu şi-a produs efectul.

Tentativa la infracţiunea de falsificare a unui instrument de plată electronic, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 24 alin. (1) din

Legea nr. 365/2002 presupune îndeplinirea următoarelor condiţii: existenţa unei hotărâri de a săvârşi infracţiunea de falsificare a unui instrument de plată electronic, începerea executări hotărârii infracţionale şi executarea este întreruptă, neproducându-se rezultatul sau executarea este dusă până la capăt şi rezultatul nu se produce.

Analizând probatoriul administrat în cauză, Înalta Curte constată că toate cele trei condiţii mai sus enumerate, esenţiale pentru existenţa tentativei la infracţiunea de falsificare a unui instrument de plată electronic, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 au fost îndeplinite în persoana inculpatului L.A. Astfel, inculpatul L.A. a luat hotărârea de a pleca în Anglia pentru a efectua operaţiuni cu cârduri falsificate. În vederea îndeplinirii acestei activităţi infracţionale, inculpatul L.A. a contactat mai multe persoane pentru a face rost de bani, a strâns suma de 2500 Euro, iar la data de 9 februarie 2007 i-a dat coinculpatului I.C. suma de 650 Euro, cu titlu de avans, urmând ca a doua zi să-i achite diferenţa de 1850 Euro pentru achiziţionarea unui dispozitiv destinat falsificării instrumentelor de plată electronice.

Activitatea desfăşurată de inculpatul L.A. în vederea achiziţionării unui dispozitiv de citire şi stocare a datelor informatice de pe cârduri nu face parte din sfera actelor pregătitoare, ci constituie un act de executare a infracţiunii prev. de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, acesta constituind un element ce declanşează procesul cauzal spre producerea rezultatului urmărit, respectiv falsificarea instrumentelor de plată electronice.

Apărările inculpatului în sensul că nu subzistă tentativa la infracţiunea de falsificare a instrumentelor de plată electronice întrucât " chiar dacă dispozitivul ce se dorea a fi achiziţionat poate fi folosit , în final, şi la falsificarea unui instrument de plată electronic, bineînţeles, asociat cu alte dispozitive mai complexe" , nu a existat o încercare de punere în executare a unei astfel de intenţii, precum şi faptul că dispozitivul putea fi folosit în diferite scopuri, sunt neîntemeiate, întrucât, probele administrate în cauză au stabilit intenţia inculpatului şi scopul în care a încercat achiziţionarea acestui dispozitiv.

Astfel, din transcrierea interceptărilor convorbirilor telefonice ale inculpaţilor, din procesul verbal de efectuare a percheziţie la domiciliul inculpatului I.C., din actele depuse la dosarul cauzei, rezultă că inculpatul L.A., care mai fusese plecat în Anglia, a luat legătura cu mai multe persoane, neidentificate încă, dar cunoscute sub numele de S., V. şi B., cărora le-a propus să achiziţioneze dispozitive ce pot fi folosite pentru citirea datelor aflate pe cârdurile bancare, în vederea falsificării acestora, urmând ca aceste dispozitive să fie asamblate în Anglia, în scopul folosirii pentru falsificarea cardurilor. În acest sens, inculpatul împreună cu V., B. şi S. au hotărât să contribuie în mod egal la achiziţionarea dispozitivelor, acestea urmând să fie transportate în Anglia fie cu ajutorul unui şofer de tir, fie, în cazul în care nu se putea, să fie transportate de unul dintre ei, respectiv de V., aşa cum rezultă din convorbirea telefonică purtată între inculpat şi V. la data de 10 februarie 2007. Pentru dispozitivul achiziţionat de la inculpatul I.C., cei patru s-au înţeles să achite fiecare câte 625 Euro, aşa cum rezultă din convorbirile telefonice purtate între ei.

Susţinerile inculpatului L.A. că nu cunoştea pentru ce poate fi folosit dispozitivul pe care îl solicitase inculpatului I.C., sunt nefondate, în condiţiile în care acesta a recunoscut că a încercat să mai achiziţioneze şi alte dispozitive care, toate, puteau fi folosite doar pentru falsificarea cardurilor magnetice. De asemenea, inculpatul a recunoscut că aceste dispozitive urmau a fi asamblate în Anglia, fapt ce denotă că avea cunoştinţă despre scopul în care puteau fi folosite.

Dacă inculpatul ar fi intenţionat doar să vândă dispozitivele cumpărate din ţară, nu ar fi urmărit să le şi asambleze în Anglia, aşa cum a declarat, scopul real urmărit fiind de a folosi respectivul dispozitiv pentru falsificarea cardurilor.

Pentru aceste motive, Înalta Curte constată că fapta inculpatului L.A. care, în vederea falsificării unui instrument de plată electronic, a contactat mai multe persoane pentru a face rost de bani, a strâns suma de 2500 Euro, l-a contactat pe inculpatul I.C., i-a comandat să fabrice un echipament de falsificare de cârduri bancare, i-a achitat în avans suma de 650 de Euro şi s-a prezentat pentru ridicarea aparatului având asupra sa restul de bani ce erau necesari pentru achiziţionarea acestui dispozitiv, întruneşte elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de falsificare a unui instrument de plată electronic, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 .

La individualizarea judiciară a pedepsei ce se va aplica inculpatului L.A. pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de falsificare a unui instrument de plată electronic, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, Înalta Curte va avea în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social al faptelor, modali tea de comitere, consecinţele produse, precum şi conduita inculpatului şi îi va aplica o pedeapsă de 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a şi lit. b) C. pen.

3.Prin rechizitoriul nr. 1645/103 din 12 martie 2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Biroul Teritorial Neamţ, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului L.A. şi pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronice prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002.

Motivaţia instanţei de fond, însuşită fără rezerve de instanţa de apel, cu privire la soluţia de achitare a inculpatului L.A. pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronice prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002, a vizat faptul că din actele dosarului nu rezultă că asupra inculpatului L.A. sau la domiciliul său au fost găsite echipamente care pot fi folosite la falsificarea instrumentelor de plată electronice; inculpatul doar a încercat achiziţionarea unui dispozitiv de la coinculpatul I.C., fără însă a exista vreo dovadă că acest dispozitiv a intrat în posesia lui; de asemenea, nu există nicio dovadă că inculpatul ar fî fabricat vreun echipament pentru falsificarea instrumentelor de plată electronice.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte, reţine că activitatea inculpatului L.A., care a cerut inculpatului I.C. să săvârşească o faptă prevăzută de legea penală, solicitându-i, contra cost, să confecţioneze echipamentul de fraudare a bancomatelor, aşa cum rezultă şi din declaraţiile contradictorii ale acestuia şi ale ambilor inculpaţi, constituie complicitate la infracţiunea de deţinere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, iar nu infracţiunea prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002, soluţie justificată şi prin faptul condamnării coinculpatului I.C., pentru aceiaşi infracţiune.

Prin urmare, recursul parchetului este fondat şi prin prisma acestui al doilea motiv de casare invocat.

Pentru aceste motive, admiţând recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, Înalta Curte va casa în parte, hotărârile pronunţate în cauză în limitele arătate, iar în rejudecare, în temeiul art. 334 C. proc. pen., va dispune schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului L.A. din infracţiunea prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002, în infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 25 din Legea nr. 365/2002, urmând ca în baza acestui text de lege să-l condamne pe inculpat la pedeapsa de 10 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. proc. pen., va contopi pedepsele de mai sus şi va dispune ca inculpatul L.A. să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare şi 2 ani, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a şi lit. b) C. pen.

De asemenea, va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a teza a II a şi lit. b) C. pen., pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen.

Cu privire la individualizarea modalităţii de executare a pedepsei aplicate, în raport de vârsta inculpatului, dar şi de necesitatea aplicării unui tratament egal cu coinculpatul I.C., Înalta Curte apreciază că scopul pedepsei poate fi atins şi fără privarea de libertate, astfel încât , constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 86¹ C. pen., va dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 7 ani.

În baza art. 86³ C. pen., pe durata termenului de încercare condamnatul va trebui să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte trimestrial la judecătorul desemnat cu supravegherea lui;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 359 C. proc. pen., se va atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86⁴C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., va dispune suspendarea executării pedepsei accesorii prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a teza a II a şi lit. b) C. pen.

4. În ce priveşte motivul de recurs privind neconfiscarea sumei de 650 de Euro de la inculpatul I.C., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, instanţele de fond şi de apel reţinând în mod corect că aspectul dobândirii de către inculpatul I.C. a acestei sume de bani nu a fost probată, neputându-se dispune confiscarea potrivit art. 118 C. pen. pe baza unei simple prezumţii.

5. De asemenea, Înalta Curte apreciază că recursul inculpatului I.C. este nefondat, urmând a fi respins, ca atare, pentru următoarele considerente:

Din probatoriul administrat rezultă că în urma percheziţiei efectuate la domiciliul inculpatului I.C., au fost ridicate mai multe obiecte cu privire la care existau indicii că ar putea fi folosite la săvârşirea de infracţiuni în domeniul falsificării instrumentelor de plată electronice.

Aceste obiecte au fost supuse analizării de către Institutul pentru Tehnologii Avansate Bucureşti în vederea efectuării unei constatări tehnico-ştiinţifice.

Raportul de constatare tehnico-ştiinţific din data de 12 februarie 2007, aflat la fila 47 din vol I d.u.p. a stabilit că "materialele analizate pot fi interconectate logic şi funcţional astfel încât dispozitivul rezultat va fi capabil ca prin intermediul unui cap magnetic, precum cele prezentate în Anexă, să achiziţioneze datele memorate pe banda unei cartele magnetice. Aceste materiale pot fi interconectate în scopul realizării unui echipament destinat citirii şi memorării a datelor în format electronic aflate pe cârdurile magnetice." De asemenea, s-a stabilit că dacă acest sistem este ataşat peste panoul frontal al unui echipament de tip ATM, în memoria dispozitivului se pot stoca datele de tip bancar ce sunt memorate pe cârdurile magnetice ale utilizatorilor respectivului ATM, fără a împiedica buna funcţionare a acestuia.

De la locuinţa inculpatului I.C. au fost ridicate mai multe înscrisuri (agende telefonice) din care rezultă, la fel ca şi dintr-o convorbire telefonică a acestuia, că are legături apropiate cu numitul C.V., zis B. şi C.M. zis „ A.", care au fost trimis în judecată pentru infracţiuni similare cu cele pentru care este trimis în judecată inculpatul.

În plus, din interceptările convorbirilor telefonice efectuate rezultă că inculpatul se ocupa cu confecţionarea unor dispozitive folosite pentru falsificarea cardurilor, fiind la curent cu tot ce apărea nou pe piaţă, astfel încât, apărările inculpatului în sensul că nu cunoştea scopul în care urma să fie folosit dispozitivul procurat coinculpatului L.A., sunt neverosimile.

Pentru toate aceste motive , având în vedere şi faptul că nu există alte motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, Înalta Curte, în baza art. 385¹⁵pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău , numai în ceea ce îl priveşte pe inculpatul L.A. şi numai cu privire la latura penală a cauzei, modificând hotărârile pronunţate în sensul dispozitivului prezentei decizii.

În temeiul art. 385¹⁵pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.C. împotriva aceleiaşi decizii, iar în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIV.

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva deciziei penale nr. 238 din 18 decembrie 2007 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală.

Casează, în parte, Decizia penală recurată şi în parte, sentinţa penală nr. 127/P din 4 iulie 2007 pronunţată de Tribunalul Neamţ, secţia penală, numai în ceea ce îl priveşte pe inculpatul L.A. şi numai cu privire la latura penală a cauzei.

Rejudecând, în aceste limite:

În temeiul art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului L.A. din infracţiunea prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002, în infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 25 din Legea nr. 365/2002.

În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 25 din Legea nr. 365/2002, condamnă pe inculpatul L.A., la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la deţinere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică.

În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, condamnă pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a teza a II a şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la falsificarea instrumentelor de plată electronică.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. proc. pen., contopeşte pedepsele de mai sus cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen. şi dispune ca inculpatul L.A. să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare şi 2 ani, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a şi lit. b) C. pen.

Interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a şi lit. b) C. pen., pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen.

În baza 86¹ şi 86² C. pen. dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 7 ani.

În baza art. 86³ C. pen., pe durata termenului de încercare condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte trimestrial la judecătorul desemnat cu supravegherea lui;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 359 C. proc. pen., atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., dispune suspendarea executării pedepsei accesorii prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a şi lit. b) C. pen.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.C. împotriva aceleiaşi decizii.

Obligă recurentul inculpat I.C. la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică azi 26 mai 2008.

← ICCJ. Decizia nr. 1774/2008. Penal		ICCJ. Decizia nr. 1873/2008. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 1830/2008. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1830/2008. Penal