ICCJ. Decizia nr. 1774/2008. Penal

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALA

Decizia nr. 1774/2008

Dosar nr. 1409/110/2006

Şedinţa publică din 21 mai 2008

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele.

Prin sentinţa penală nr. 302/D din 7 iunie 2007 a Tribunalului Bacău s-a dispus condamnarea inculpaţilor:

I. G.I., pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni:

1. Trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată şi completată prin Legea nr. 287/2005, faptă din martie 2006, parte vătămată I.V.M., la pedeapsa de 6 ani închisoare şi 3 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

2. Tentativă la infracţiunea de trafic de minori prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 modificată şi completată prin Legea nr. 287/2005, faptă din martie 2006, parte vătămată I.I., la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

3. Tentativă la infracţiunea de trafic de persoane prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 modificată şi completată prin Legea nr. 287/2005,prin schimbarea încadrării juridice din art. 20 C. pen. rap. la art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată şi completată prin Legea nr. 287/2005,faptă din februarie 2006, parte vătămată P.A., la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 1 an pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a),art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului, în pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare şi 3 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

S-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe durata şi în condiţiile art. 71 alin. (2) din acelaşi cod.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa de executat, reţinerea pe timp de 24 de ore şi arestarea preventivă începând cudata de 06 aprilie 2006 şi până la 05 iunie 2006 când a fost pus efectiv în libertate în baza deciziei nr. 401 din 05 iunie 2006 a Curţii de Apel Bacău.

În temeiul art. 350 alin. (1) teza a ll-a C. proc. pen. s-a revocat măsura obligării de a nu părăsi ţara, dispusă prin Decizia penală nr. 401 din 05 iunie 2006 a Curţii de Apel Bacău şi prin încheierea de şedinţă din 03 august2006 a Tribunalului Bacău.

II. În temeiul art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată şi completată prin Legea nr. 287/2005, faptă din martie 2006, parte vătămată I.V.M., a fost condamnat inculpatul B.G. la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

Au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe durata şi în condiţiile art. 71 alin. (2) din acelaşi cod.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa de executat reţinerea pe timp de 24 de ore şi arestarea preventivă începând cudata de 06 aprilie 2006 şi până la 05 iunie 2006 când a fost pus efectiv în libertate în baza deciziei nr. 401 din 05 iunie 2006 a Curţii de Apel Bacău.

În temeiul art. 350 alin. (1) teza a ll-a C. proc. pen. s-a revocat măsura obligării de a nu părăsi ţara, dispusă prin Decizia penală nr. 401 din 05 iunie 2006 a Curţii de Apel Bacău şi prin încheierea de şedinţă din 03 august2006 a Tribunalului Bacău.

În temeiul art. 14, art. 346 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ. s-a luat act că părţile vătămate I.V.M., I.I. şi P.A., nu s-au constituit părţi civile în cauză.

În temeiul art. 118 lit. b) C. pen. şi art. 19 alin. (1) şi (2), din Legea nr. 678/2001 modificată şi completată prin Legea nr. 287/2005, s-a dispus confiscarea autoturismului FORD GALAXI cu nr. de înmatriculare .... seria saşiu WFOGXXPSSG 1 U58683, aparţinând inculpatului G.I., indisponibilizat în baza ordonanţei din 06 aprilie 2006 emisă de D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Bacău (filele 264-265 dosar urm. penală).

S-a dispus plata din fondurile MJ a sumei de 240 RON-onorarii pentru avocaţii desemnaţi pentru asistarea /reprezentarea părţilor vătămate.

S-a constatat că la urmărirea penală şi la instanţă inculpaţii au fost asistaţi de apărători angajaţi.

Conform art. 191 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat fiecare inculpat la 250 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut:

Încă din luna noiembrie a anului 2005, organele de cercetare penală s-au sesizat cu privire la faptul că inculpatul G.I. desfăşoară acţiuni ilicite de recrutare, transport şi transfer de persoane în Italia în scopul exploatării sexuale sau prin muncă, acesta având ca persoană de legătură în Italia, pe numitul F.V.

S-a constatat că inculpatul acţiona în localităţile din apropierea municipiului Oneşti, folosindu-se de diverse persoane pe care le cunoştea.

Pentru a materializa scopul propus, acela de a recruta persoane în vederea transportării şi transferării în Italia pentru exploatarea lor sexuală, inculpatul G.I. căuta tinere cu aspect plăcut, şi profitând de starea materială precară a acestora, se oferea să suporte cheltuielile de transport şi cele aferente obţinerii documentelor necesare ieşirii din ţară, sau să le avanseze sume de bani pentru familiile lor, promiţându-le în mod nereal că vor lucra la restaurant, ca barman sau ca îngrijitoare la familii de bătrâni.

S-a reţinut că la începutul anului 2006, inculpatul G.I. s-a întâlnit întâmplător cu inculpatul B.G. pe care-l cunoştea de mai mult timp. în cursul discuţiilor avute cu acesta, inculpatul G.I. i-a propus să-l ajute să găsească tinere cu aspect plăcut pe care să i le prezinte pentru a le convinge să meargă în Italia, propunerea fiind acceptată de inculpatul B.G.

Astfel, la scurt timp după întâlnire, B.G. cunoscând-o pe partea vătămată I.V.M. şi ştiind că provine dintr-o familie numeroasă cu posibilităţi materiale extrem de modeste, i-a propus acesteia să accepte să meargă în Italia pentru a lucra la un restaurant sau ca menajeră la o familie de bătrâni şi că o va ajuta să ocupe un loc de muncă prin intermediul prietenului său G.I.

Ulterior, inculpatul B.G. a contactat-o telefonic pe partea vătămată, sunând-o de la telefonul mobil al inculpatului G.I., stabilind o întâlnire în cursul căreia urma să-l cunoască pe acesta din urmă şi să discute şi condiţiile plecării.

Partea vătămată I.V.M., cunoscându-l pe inculpatul B.G. de mai mult timp şi având încredere în acesta, a acceptat să se întâlnească cu inculpatul.

În cursul întâlnirilor care au avut loc, inculpaţii au reuşit să o convingă pe partea vătămată să accepte plecarea, oferindu-se să suporte taxele de transport şi cele pentru obţinerea paşaportului de călătorie, stabilind ca acestea să le restituie banii după ce va obţine locul de muncă în Italia.

În realitate, inculpatul G.I. intenţiona să o transporte pe partea vătămată în Italia şi să o predea numitului F.V. pentru a o obliga la practicarea prostituţiei, aspect ce a fost cunoscut încă de la început de inculpatul B.G.

Discuţiile în legătură cu data şi condiţiile plecării au avut loc de cele mai multe ori în prezenţa inculpatului B.G. şi chiar în locuinţa acestuia din urmă.

La una din aceste discuţii a fost prezentă şi sora părţii vătămate, în vârstă de 15 ani, I.I., pe care G.I. a încercat să o racoleze în aceeaşi modalitate. Astfel inculpatul i-a promis că o va ajuta să ocupe un loc de muncă la fel ca şi pe sora sa, şi ştiind că este minoră, i-a propus să-i procure un paşaport fals pentru a o scoate din ţară, folosindu-se de fotografia şi de datele de stare civilă a acesteia din urmă.

Partea vătămată, după un timp de gândire, a refuzat oferta inculpatului, condiţii în care acesta i-a solicitat să-i găsească o altă fată care ar dori să muncească în Italia, I.I., a contactat-o în acest sens pe vecina sa C.A. care a acceptat să-l cunoască pe inculpatul G.I.

Astfel, inculpatul G.I. însoţit de inculpatul B.G., s-a deplasat în localitatea Rădeana, unde locuiau şi surorile I.I. şi I.V.M., folosindu-se ca de fiecare dată, autoturismul marca Ford Galaxy de culoare roşie având numărul de înmatriculare.

Inculpatului G.I. nu i-a plăcut aspectul fizic al lui C.A., motiv pentru care nu a mai încercat să o convingă asupra unei eventuale plecări la muncă în afara ţării.

Cu ajutorului martorului Z.V., inculpatul G.I. a obţinut paşaportul pentru partea vătămată I.V.M., astfel că a fost stabilită ziua de 06 aprilie 2006 ca dată la care aceasta urma să fie transportată în Italia.

În ziua respectivă, în timp ce inculpatul G.I. se deplasa cu partea vătămată spre vamă, au fost surprinşi de organele de poliţie din cadrul IGPR-B.C.C.O Bacău, ocazie cu care în torpedoul autoturismului aparţinând inculpatului (Ford Galaxy) au fost găsite actele de identitate şi paşaportul purtând numele părţii vătămate I.V.M.

S-a mai reţinut că inculpatul G.I. a încercat să o recruteze în aceeaşi modalitate şi în acelaşi scop şi pe partea vătămată P.A.

Relativ la această parte vătămată, din datele dosarului a rezultat că este nepoata inculpatului B.G., prin intermediul căruia a şi cunoscut-o.

Astfel, inculpatul B.G. a contactat-o telefonic pe sora sa, G.B. la data de 15 aprilie 2006, sunând-o de pe telefonul mobil aparţinând inculpatului G. Cu această ocazie, a întrebat-o dacă fiica sa, P.A., nu ar dori să plece în Italia, cu ajutorul inculpatului G.

După convorbirea avută, inculpaţii s-au deplasat la locuinţa martorei G.B., unde se afla partea vătămată P.A.. Inculpatul G., profitând de situaţia familiară a acesteia şi de starea materială precară determinată de lipsa unui loc de muncă s-a oferit să o ajute în găsirea unui loc de muncă în Italia şi pentru a o convinge, i-a promis că îi va asigura transportul, al cărui cost i-l va restitui din salariul pe care îl va obţine.

Partea vătămată P.A. nu a acceptat imediat propunerea inculpatului, stabilind cu acesta să se întâlnească a doua zi pentru a-i da răspunsul.

În ziua următoare inculpatul G.I. s-a întâlnit cu partea vătămată, ocazie cu care i-a comunicat că locul de muncă promis s-a ocupat dar ar putea să o ajute în altă modalitate, respectiv de a o transporta în Italia, pentru a obţine venituri din practicarea prostituţiei.

Inculpatul i-a relatat părţii vătămate că după ce va ajunge în Italia, o va preda unei persoane de legătură (respectiv F.V.) care îi poate oferi cazare şi procura „clienţi" pentru a întreţine raporturi sexuale în vederea obţinerii de venituri pentru a nu fi nevoită să" iasă la stradă".Pentru a fi mai convingător, inculpatul a avut şi o convorbire telefonică cu numitul F.V. (zis „V.") în prezenţa părţii vătămate.

Partea vătămată, la insistenţele mamei sale, deşi iniţial a fost încântată de propunerea făcută, în final nu a mai acceptat plecarea în Italia.

Împotriva sentinţei penale mai sus menţionate, au declarat apel în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând cuantumul redus al pedepselor aplicate inculpaţilor, greşita încadrare juridică dată faptei de trafic de persoane, comisă de inculpatul G.I.

În dauna părţii vătămate P.A. şi respectiv, apelanţii inculpaţi G.I. şi B.G. , pentru nelegalitate şi netemeinicie invocând, motivarea defectuoasă a hotărârii, greşita condamnare a celor doi inculpaţi în baza unor probe greşit interpretate şi respectiv, lipsa de incidenţă în cauză a dispoziţiilor art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.

Instanţa de apel, în urma analizării sentinţei atacate atât sub aspectul motivelor de apel invocate, dar şi din oficiu sub toate aspectele de fapt şi de drept existente, a constatat că apelurile declarate sunt nefondate, şi au fost respinse pentru următoarele considerente.

Astfel, s-a apreciat că în cauza dedusă judecăţii hotărârea pronunţată de instanţa de fond satisface cerinţele impuse de art. 383 alin. (1) C. proc. pen., că aceasta cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia de condamnare, că vinovăţia inculpaţilor a fost stabilită prin administrarea probatoriului, că încadrarea juridică dată faptelor este cea corectă, iar cu privire la critica privind lipsa de incidenţă în cauză a dispoziţiilor privind confiscarea autoturismului folosit de inculpatul G.I. la comiterea faptelor, întrucât autoturismul proprietatea inculpatului a servit la săvârşirea infracţiunilor de trafic de persoane, critica a fost considerată ca netemeinică.

Cu privire la individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor, instanţa de apel a apreciat că nu se impune majorarea cuantumului pedepselor, motivat de faptul că acestea au fost just individualizate de către instanţa de fond, în raport de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpaţii B.G. şi G.I., prin apărătorii aleşi şi au solicitat următoarele:

Apărătorul ales al recurentului inculpat B.G., a susţinut recursul numai cu privire la individualizarea pedepsei, a criticat hotărârile pronunţate în cauză prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., şi a solicitat să se dea o mai mare eficienţă circumstanţelor personale, arătând că acesta nu are antecedente penale, este căsătorit, că are un loc de muncă, şi a solicitat aplicarea unei pedepse cu suspendarea sub supraveghere conform art. 86 1 C. pen. sau cu suspendarea condiţionată conform art. 81 C. pen.

Apărătorul ales al recurentului inculpat G.I. a susţinut recursul astfel cum a fost formulat şi în scris, a criticat hotărârile pronunţate în cauză prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 9, 10, 13, 17 şi 14 C. proc. pen., şi a solicitat achitarea inculpatului în principal conform art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., şi art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen.; şi art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. în subsidiar, a mai solicitat să se dea o mai mare eficienţă circumstanţelor personale, cu consecinţa reducerii pedepsei arătând că acesta nu are antecedente penale, că are un loc de muncă şi a solicitat aplicarea unei pedepse cu suspendarea sub supraveghere conform art. 86 1 C. pen. sau cu suspendarea condiţionată conform art. 81 C. pen., precum şi restituirea autoturismului confiscat.

Examinând hotărârile recurate prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385 9 pct. 9, 10, 13, 17,14 C. proc. pen., cât şi din oficiu, Înalta Curte constată că recursurile sunt întemeiate, numai cu privire la cuantumul pedepselor aplicate şi a modalităţii de executare a acestora , precum şi cu privire la confiscarea autoturismului, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Înalta Curte, apreciază că instanţele nu au făcut o corectă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), neţinându-se cont atât de gradul de pericol social în concret al faptelor săvârşite de inculpat dar şi de circumstanţele personale ale acestuia.

Pedepsa aplicată în cauză nu reflectă o justă şi completă valorificare a tuturor criteriilor de individualizare prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), cuantumul acesteia nefiind de natură să asigure realizarea scopului pedepsei, astfel cum acesta este reglementat prin dispoziţiile art. 52 C. pen.

În raport de cele arătate, Înalta Curte, apreciază că această critică este fondată, deoarece în cauză nu au fost evaluate în mod plural toate criteriile ce caracterizează individualizarea judiciară, iar pedeapsa privativă de libertate dispusă faţă de inculpat este excesivă, că sunt îndeplinite condiţiile de fond şi formă privind aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen., precum şi faptul că se poate asigura realizarea funcţiiei educativă a pedepsei şi fără privare de libertate, dând posibilitatea reintegrării sociale a inculpatului, în cauză fiind aplicabil cazul de casare invocat respectiv art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.

Astfel, Înalta Curte apreciază că scopul preventiv şi educativ al pedepsei, cerut de art. 52 C. pen., poate fi atins şi prin reducerea pedepsei aplicate inculpatului B.G., iar ca modalitate de executare, aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen. privind suspendarea condiţionată a executării pedepsei; urmând a se face aplicarea dispoziţiilor art. 74 lit. c) şi 76 lit. b) C. pen.; se va reduce pedeapsa de 5 ani închisoare la 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. de la 3 ani la 2 ani.

În baza art. 81 C. pen. se va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani.

În baza art. 359 C. proc. pen. se va atrage atenţia inculpatului asupra prevedrilor art. 83 şi art. 84 C. pen.

La individualizarea pedepsei precum şi a modalităţii de executare, instanţa a avut în vedere pericolul social concret ce a rezultat din modul de săvârşire a faptei, constând în aceea că în cursul lunii martie 2006 acesta a recrutat prin înşelăciune pe partea vătămată I.V.M. în vederea transferării sale în Italia în scopul practicării prostituţiei, precum şi faţă de celelalte date ce caracterizează persoana acestuia, nu are antecedente penale, este căsătorit, are un loc de muncă stabil, atitudinea de sinceritate de care a dat dovadă în fata instanţelor, toate acestea conducând la reintegrarea socială şi la riscul minim de a comite alte fapte antisociale.

Cu privire la inculpatul G.I. Înalta Curte, apreciază că scopul preventiv şi educativ al pedepsei, cerut de art. 52 C. pen., poate fi atins şi prin reducerea pedepsei aplicate inculpatului, iar ca modalitate de executare, va aplica dispoziţiile art. 861 C. pen.

De asemenea, Înalta Curte, apreciază că instanţele nu au făcut o corectă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), neţinându-se cont atât de gradul de pericol social în concret al faptelor săvârşite de inculpat dar şi de circumstanţele personale ale acestuia.

Pedepsele aplicate în cauză nu reflectă o justă şi completă valorificare a tuturor criteriilor de individualizare prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), cuantumul acestora nefiind de natură să asigure realizarea scopului pedepsei, astfel cum acesta este reglementat prin dispoziţiile art. 52 C. pen.

În raport de cele arătate, Înalta Curte, apreciază că această critică este fondată, deoarece în cauză nu au fost evaluate în mod plural toate criteriile ce caracterizează individualizarea judiciară, iar pedeapsa privativă de libertate dispusă faţă de inculpat este excesivă, că sunt îndeplinite condiţiile de fond şi formă privind aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen., precum şi faptul că se poate asigura realizarea funcţiiei educativă a pedepsei şi fără privare de libertate, dând posibilitatea reintegrării sociale a inculpatului, în cauză fiind aplicabil cazul de casare invocat respectiv art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.

Astfel că, Înalta Curte va descontopi pedeapsa de 6 ani închisoare şi trei ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. aplicată inculpatului G.I. în pedepsele componente de:

- 6 ani închisoare şi 3 ani pedeapsă complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., aplicată în baza art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001;

- 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. aplicată în baza art. 20 rap. la art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001;

- 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b ) C. pen. aplicată în baza art. 20 rap. la art. 12 alin. (1) din Legea nr 678/2001 prin schimbarea încadrării juridice din art. 20, art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001;

Va face aplicarea dispoziţiilor art. 74 lit. c) şi art. 76 lit. b) şi d) C. pen. şi va reduce pedeapsa de 6 ani închisoare la 3 ani închisoare, pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare la 2 ani închisoare; pedeapsa de 2 ani închisoare la 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. a) C. pen., inculpatul G.I. va executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

Se va menţine pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b C. pen. şi se va înlătura aplicarea celorlalte două pedepse complementare.

Se va deduce din pedeapsa rezultantă reţinerea de 24 de ore şi arestul preventiv de la 6 aprilie 2006 la 5 iunie 2006.

În baza art. 861 C. pen. va dispune suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei aplicată inculpatului G.I. pe durata unui termen de încercare de 5 ani.

Pe durata termenului de încercare condamnatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere conform art. 863 alin. (1) lit. a), b), c), şi d) C. pen.:

a) să se prezinte, la datele fixate la Serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul Bacău;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 359 C. proc. pen. va atrage atenţia inculpatului cu privire la cazurile de revocare a suspendării executării sub supraveghere prevăzute de art. 864 C. pen.

La individualizarea pedepsei precum şi a modalităţii de executare, instanţa a avut în vedere pericolul social concret ce a rezultat din modul de săvârşire a faptei, constând în aceea că în cursul lunii martie 2006 a recrutat prin înşelăciune pe partea vătămată I.V.M. în scopul expluatării sexuale şi a încercat să o recruteze şi pe partea vătămată I.I. în acelaşi scop, precum şi faţă de celelalte date ce caracterizează persoana acestuia, nu are antecedente penale, este căsătorit, are un loc de muncă stabil, atitudinea de sinceritate de care a dat dovadă în fata instanţelor, toate acestea conducând la reintegrarea socială şi la riscul minim de a comite alte fapte antisociale.

Înalta Curte, apreciază că în mod greşit instanţa de fond a dispus confiscarea autoturismului de la inculpatul G.I., astfel că, va înlătură confiscarea autoturismului Ford Galaxy cu nr. ..., şi va dispune restituirea acestuia către inculpatul G.I., întrucât autoturismul nu a fost folosit de către inculpat în scopul săvârşirii infracţiunii de trafic de persoane, mai exact nu a transportat sau transferat vreo persoană în scopul exploatării acelei persoane.

Cu privire la criticile vizând cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 9, 10, 13, 17 C. proc. pen. , invocate de către apărătorul ales al inculpatul G.I., Înalta Curte, apreciază că acestea sunt nefondate, motivat de faptul că încadrarea juridică dată faptelor de către instanţa de fond, este corectă, că hotărârea de condamnare este corect motivată, că în cauză , s-a dat eficienţă dispoziţiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare ia aprecierea probelor, stabilindu-se că faptele săvârşite de inculpat în întervalul lunii martie 2006 de a recruta prin înşelăciune pe partea vătămată I.V.M. în scopul expluatării sexuale şi a încercat să o recruteze şi pe partea vătămată I.I. în acelaşi scop, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care acesta a fost judecat şi condamnat, aşadar critica privind insuficienţa probatoriului administrat în cauză, nu poate fi primită.

Din probele administrate în cauză a rezultat contribuţia acestuia la săvârşirea infracţiunilor menţionate, acesta având reprezentarea faptelor pe care Ie-a comis, urmărind şi acceptând producerea rezultatelor lor.

Aşadar, vinovăţia acestuia a fost pe deplin dovedită, şi se susţine prin coroborarea mijloacelor de probă administrate în cauză, respectiv declaraţiile părţilor vătămate I.V.M., I.I. şi P.A., a declaraţiilor martorilor Z.V. şi G.B. , convorbirile telefonice interceptate în cauză cu numitul F.V. (zis „V."), precum şi declaraţiile inculpatului.

În baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., se vor admite recursurile inculpaţilor, conform dispozitivului ce va preceda prezentei.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursurilor inculpaţilor, rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursurile declarate de inculpaţii B.G. şi G.I. împotriva deciziei penale nr. 25 din 5 februarie 2008 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală .

Casează Decizia şi sentinţa penală nr. 302/D din data de 7 iunie 2007 pronunţată de Tribunalul Bacău, secţia penală, şi rejudecând în fond:

I. Descontopeşte pedeapsa de 6 ani închisoare şi trei ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. aplicată inculpatului G.I. în pedepsele componente de:

- 6 ani închisoare şi 3 ani pedeapsă complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., aplicată în baza art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001;

- 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. aplicată în baza art. 20 rap. la art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001.

- 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. aplicată în baza art. 20 rap. la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 prin schimbarea încadrării juridice din art. 20, art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001;

Face aplicarea art. 74 lit. c) şi art. 76 lit. b) şi d) C. pen. şi reduce pedeapsa de 6 ani închisoare la 3 ani închisoare, pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare la 2 ani închisoare; pedeapsa de 2 ani închisoare la 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. a) C. pen., inculpatul G.I. va executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare .

Menţine pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. şi înlătură aplicarea celorlalte două pedepse complementare.

Deduce din pedeapsa rezultantă reţinerea de 24 de ore şi arestul preventiv de la 6 aprilie 2006 la 5 iunie 2006.

În baza art. 861 C. pen. dispune suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei aplicată inculpatului G.I. pe durata unui termen de încercare de 5 ani.

Pe durata termenului de încercare condamnatul se supune următoarelor măsuri de supraveghere conform art. 863 alin. (1) lit. a), b), c), şi d) C. pen.:

a) să se prezinte, la datele fixate la Serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul Bacău;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 359 C. proc. pen. atrage atenţia inculpatului cu privire la cazurile de revocare a suspendării executării sub supraveghere prevăzute de art. 864 C. pen.

II Face aplicarea art. 74 lit. c) şi art. 76 lit. b) C. pen. cu privire la inculpatul B.G. şi reduce pedeapsa de 5 ani închisoare la 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. de la 3 ani la 2 ani.

În baza art. 81 C. pen. dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare pe un termen de încercare de 5 ani.

În baza art. 359 C. proc. pen. atrage atenţia inculpatului asupra prevedrilor art. 83 şi art. 84 C. pen.

Înlătură confiscarea autoturismului Ford Galaxy cu nr. ..., şi dispune restituirea acestuia către inculpatul G.I.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursurilor inculpaţilor, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 mai 2008.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1774/2008. Penal