ICCJ. Decizia nr. 2018/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALA
Decizia nr. 2018/2008
Dosar nr. 3771/30/200.
Şedinţa publică din 5 iunie 2008
Asupra recursurilor de faţă;
în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 194 din 16 aprilie 2007, Tribunalul Timiş, după trimiterea cauzei spre rejudecare, a condamnat pe inculpatul F.P. la pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi a art. 71-64 lit. a), b) şi e) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus, din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi a arestării preventive a inculpatului, de la 17 noiembrie 2003 la 10 martie 2006.
În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 din acelaşi cod cu referire la art. 998 C. civ. şi dispoziţiile art. 313 din Legea nr. 95/2006, modificată prin OUG nr. 72/2006, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 11.818.121 ROL, cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată B.D. către partea civilă Spitalul Clinic nr. 1 Judeţean Timişoara, iar către partea civilă B.D. la sumele de: 480 RON, reactualizată la data plăţii efective, despăgubiri civile pentru cositul fânului; 294,43 RON lunar, reactualizată la data plăţii, reprezentând diferenţa dintre veniturile realizate din pensia de invaliditate şi veniturile ce ar fi putut fi realizate de partea civilă din salariu, începând cu data de 1 aprilie 2004 şi până la împlinirea vârstei de 64 ani şi 7 luni, vârsta standard de pensionare pentru partea civilă; 15 000 RON despăgubiri materiale pentru daune morale. A fost respinsă acţiunea civilă a părţii civile pentru despăgubiri civile, reprezentând daune materiale şi morale, ca fiind nedovedite şi neîntemeiate.
În esenţă, s-au reţinut următoarele:
La data de 17 iunie 2003, în timp ce se afla la saivanul de oi aflat în proprietatea sa, întâlnindu-l pe ciobanul C.H., angajat al inculpatului, partea vătămată i-a spus să scoată oile aparţinând inculpatului, de pe terenul său.
După ce martorul C.H. a executat dispoziţia părţii vătămate, s-a întâlnit cu inculpatul, care, iritat de situaţia creată, a plecat în urmărirea părţii vătămate şi, ajungând-o din urmă, a lovit-o cu un corp contondent în faţă, iar, după ce aceasta a căzut, pierzându-şi cunoştinţa, i-a mai aplicat alte lovituri cu picioarele şi pumnii, cauzându-i leziuni ce i-au pus viaţa în primejdie şi au necesitat pentru vindecare 70 de zile.
Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, prin Decizia penală nr. 28/A din 14 februarie 2008, admiţând apelul declarat de partea civilă B.D., a desfiinţat în latura civilă sentinţa atacată, cu privire la despăgubirile morale şi, rejudecând cauza, în baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 din acelaşi cod cu referire la art. 998 C. civ., a obligat inculpatul F.P. la plata sumei de 30.000 RON, despăgubiri morale, către partea civilă B.D.
Totodată, a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
Prin aceeaşi decizie, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat împotriva sentinţei.
împotriva deciziei au declarat recurs partea civilă şi inculpatul.
Prin recursul declarat de recurenta parte civilă, s-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor, majorarea pedepsei aplicată inculpatului precum şi majorarea despăgubirilor morale şi materiale pentru motivele expuse în partea introductivă a hotărârii.
Prin recursul inculpatului, s-a solicitat casarea hotărârilor şi trimiterea spre rejudecare la Tribunalul Timiş, iar, în subsidiar, casarea hotărârilor şi achitarea sa, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.
Recursurile nu sunt fondate.
Susţinerile părţii civile că pedeapsa nu a fost just individualizată şi că se impune majorarea acesteia, nu sunt întemeiate.
La aplicarea acesteia, instanţa de fond a avut în vedere gradul de pericol social ridicat al actelor de violenţă, corect încadrate în tentativă la infracţiunea de omor, împrejurările concrete în care a fost comisă agresiunea precum şi datele ce caracterizează persoana inculpatului (aflat în stare de recidivă postexecutorie), astfel că nu se justifică majorarea acesteia , aşa cum a motivat şi instanţa de apel.
Nici criticile referitoare la cuantumul despăgubirilor civile nu sunt întemeiate.
Sub acest aspect instanţa de apel a evaluat temeinic materialul probator şi cu o motivare corespunzătoare 1-a obligat corect pe inculpat să plătească părţii civile suma de 30.000 lei cu titlu de despăgubiri morale.
Referitor la restul pretenţiilor civile reiterate în recurs instanţa de apel a explicat punctual cu lux de amănunte în cuprinsul considerentelor deciziei motivele respingerii acestora.
Criticile formulate în recurs de către inculpat nu sunt nici ele întemeiate, pentru următoarele considerente.
Cele referitoare la încălcarea de către instanţă a dispoziţiilor legale la dispunerea şi efectuarea expertizelor medico-legale şi privitoare la necesitatea unei noi expertize nu au făcut obiectul criticilor în apelul declarat anterior, şi nu au fost antamate nici de către Curtea de Apel Timişoara în Decizia penală nr. 67/A din 10 februarie 2005 , prin care s-au admis apelurile şi s-a dispus rejudecarea şi deci nu au făcut parte din dispozitivul prin care s-au fixat limitele rejudecării.
Aşa fiind, în raport de dispoziţiile art. 385 C. proc. pen. aceste critici nu mai pot fi primite.
Celelalte obiecţii şi critici sunt o reluare a celor invocate în apel şi au fost corect respinse de către instanţa de apel pentru motivele explicate şi redate în considerentele deciziei (f. 76 dosar inst. de apel).
Pentru aceste considerente, neexistând nici alte temeiuri de casare care pot fi avute în vedere din oficiu, urmează ca recursurile declarate de recurenta parte civilă B.D. şi de recurentul inculpat F.P. să fie respinse, ca nefondate, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenta parte civilă B.D. şi de recurentul inculpat F.P. împotriva deciziei penale nr. 28/A din 14 februarie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurentul inculpat şi recurenta parte civilă la plata sumei de câte 400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2011/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2234/2008. Penal → |
|---|
