ICCJ. Decizia nr. 2005/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALA
Decizia nr. 2005/2008
Dosar nr. 2914/45/200.
Şedinţa publică din 4 iunie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 363 din 26 mai 2006 a Tribunalului laşi s-a dispus condamnarea inculpaţilor N.D.A. şi S.I. la pedepse de câte 4 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea a câte unei infracţiuni de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c), art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. b) C. pen.
S-a interzis inculpaţilor exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen. pe durata prev. de art. 71 C. pe.
Inculpatul B.V.M. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. b) C. pen. şi art. 861, art. 962 şi art. 863 C. pen.
S-a constatat recuperat prejudiciul iar inculpaţii au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
In fapt, inculpaţii N.D.A., S.I. şi B.V.M. se cunosc de mai mult timp, sunt consăteni şi se află în relaţii de prietenie. În seara zilei de 04 februarie 2005, la orele 19,20, partea vătămată C.A. a ajuns din eroare cu trenul în municipiul laşi, în gara Ungheni, unde a intrat într-un bar în care s-a întâlnit cu martorul M.C., împreună cu care a consumat coniac dintr-o sticlă pe care partea vătămată o avea asupra sa. După închiderea barului, partea vătămată şi martorul M.C. au intrat în sala de aşteptare de pe peronul gării. Cum partea vătămată C.A. fusese observată anterior de către inculpaţii N.D.A. şi S.I., care împreună cu inculpatul B.V.M. consumaseră în bar câte o bere, inculpatul N.D.A. i-a propus inculpatului B.V.M., în prezenţa inculpatului S.I., „să-l facă" pe partea vătămată, adică să-i ia banii.
În continuare cei trei inculpaţi au intrat în vorbă cu partea vătămată C.A. şi întrucât acesta era udă la picioare, inculpatul N.D.A. i-a propus să o însoţească la locuinţa sa pentru a-i da o pereche de şosete uscate. Partea vătămată a acceptat şi au plecat din sala de aşteptare a gării Ungheni, lăsându-l aici pe martorul M.C. care adormise. De la locuinţa inculpatului N.D.A. partea vătămată a fost condusă de cei trei inculpaţi spre satul Bosia, comuna Ungheni, de unde acesta putea pleca spre municipiul laşi cu un autobuz.
Pe drum cei trei inculpaţi s-au înţeles să-i ia banii părţii vătămate, folosind în acest sens un spray iritant - lacrimogen tip „NATO" pe care îl avea asupra sa inculpatul B.V.M.
Profitând de starea de ebrietate în care ajunsese partea vătămată, de întuneric şi de lipsa altor persoane prin zonă, în timp ce se deplasau pe şosea, inculpatul B.V.M. a scos spray-ul sus-menţionat, i-a pulverizat în faţă părţii vătămate, pe care a îmbrâncit-o apoi pe marginea şoselei.
Victima a căzut la pământ, timp în care inculpatul S.I. s-a apropiat de ea şi i-a luat din buzunarul interior al gecii cu care era îmbrăcată un portofel din care a luat suma de 1.010.000, dându-i apoi portofelul inculpatului N.D.A. care a luat şi el suma de 500.000 lei (o bancnotă). în acest timp, inculpatul B.V.M. a luat de la mâna victimei un ceas marca „Nike", evaluat de partea vătămată la suma de 2.000.000 lei.
În continuare inculpaţii au abandonat victima, lăsându-i portofelul şi au plecat pe peronul gării Ungheni unde au numărat banii sustraşi. Din cei 1.010.000 lei, inculpatul B.V.M. a primit suma de 510.000 lei de la inculpatul S.I., după care cei trei au plecat la domiciliile lor.
În cursul cercetărilor bunurile sustrase au fost găsite asupra inculpaţilor şi au fost predate părţii vătămate pe bază de dovadă, astfel încât acesta nu s-a mai constituit parte civilă în procesul penal, prejudiciul fiind recuperat.
Atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faza cercetării judecătoreşti, inculpaţii N.D.A., S.I. şi B.V. au recunoscut săvârşirea faptelor reţinute în sarcina lor, declaraţiile date în acest sens coroborându-se cu celelalte probe administrate în cauză, respectiv plângerea şi declaraţiile părţii vătămate C.A., procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi planşa foto, declaraţia martorului M.C., dovezile de ridicare -predare bun uri, procesul verbal de conducere în teren cu planşă foto, procesul verbal de percheziţie corporală, întregul ansamblu probator făcând pe deplin dovada vinovăţiei inculpaţilor.
În drept, fapta inculpaţilor N.D.A., S.I. şi B.V.M. constând în aceea că, la data de 04 februarie 2005, în timpul nopţii şi în loc public, prin exercitarea de acte de violenţă asupra părţii vătămate C.A., au deposedat-o de suma de 1.010.000 lei şi de un ceas în valoare de 2.000.000 lei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea disp. art. 75 lit. c) faţă de inculpaţii N.D.A. şi S.I. şi a disp. art. 99 şi urm. pentru inculpatul B.V.M.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel în termenul prevăzut de art. 363 C. proc. pen. inculpaţii N.D.A. şi S.I., criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.
În motivarea apelului, inculpatul N.D.A. a arătat că pedeapsa aplicată de instanţa de fond este prea severă, întrucât nu a mai săvârşit infracţiuni, fapta comisă nu prezintă pericol social, el este bolnav şi este singurul întreţinător al familiei, solicitând reducerea pedepsei şi suspendarea executării.
De asemenea, în motivarea apelului său, inculpatul S.I. a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în furt calificat şi reducerea pedepsei în raport cu contribuţia sa la desfăşurarea evenimentelor şi acordarea unei eficiente mai mari circumstanţelor atenuante, precum şi suspendarea executării pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 7 din 16 ianuarie 2007 a Curţii de Apel laşi, secţia penală, s-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţi, care au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul N.D.A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub aspectul greşitei încadrări juridice dată faptei, precum şi a individualizării pedepsei ce i-a fost aplicată. în esenţă, în motivele scrise, inculpatul a arătat că în mod greşit s-a reţinut în sarcina sa circumstanţa agravantă prev. de art. 75 lit. c) C. pen. privind săvârşirea faptei împreună cu un inculpat minor, întrucât nu a cunoscut această împrejurare anterior momentului comiterii faptei şi nici cu acest prilej. Pe de altă parte, a solicitat reducerea pedepsei în raport de împrejurările în care a fost comisă fapta, de contribuţia sa efectivă şi poziţia procesuală, de recunoaştere şi regret a faptei, prin acordarea unei eficiente mai mari circumstanţelor atenuante reţinute deja în favoarea sa, precum şi schimbarea modalităţii de executare într-una neprivativă de libertate.
Examinând Decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385/9 pct.14 şi 17 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Solicitarea de înlăturare a circumstanţei agravante prev. de art. 75 lit. c) C. pen., cu motivarea că recurentul nu a cunoscut împrejurarea că inculpatul B.V.M. era minor, este neîntemeiată, având în vedere chiar declaraţia olografă a recurentului inculpatului, filele 25-26 dosar urmărire penală , din care rezultă relaţia în care s-au aflat cei trei inculpaţi înainte de comiterea faptei, dată de împrejurarea că aceştia au copilărit împreună şi, mai mult, sunt vecini , ceea ce face ca apărarea recurentului inculpat, în sensul că nu a cunoscut vârsta coinculpatului B., să nu fie pertinentă, fiind evident făcută în scopul de a diminua consecinţele penale ale faptei pe care a săvârşit-o.
Ca atare, instanţa de fond a stabilit în mod corespunzător împrejurările în care a fost comisă fapta (în loc public, pe timp de noapte, împreună cu alţi doi inculpaţi, prin punerea părţii vătămate în imposibilitate de a se apăra după pulverizarea unei substanţe lacrimogene), încadrarea juridică ce a fost dată acesteia, precum şi vinovăţia inculpatului, date în raport de care a dozat în mod corespunzător pedeapsa aplicată, luând, totodată, în considerare şi circumstanţele personale ale inculpatului, astfel că, în mod corect, instanţa de apel a respins apelul declarat de inculpat ca nefondat.
Circumstanţele personale invocate de inculpat, constând în atitudinea sa sinceră şi contribuţia efectivă la săvârşirea faptei, precum şi starea de sănătate precară, au fost deja avute în vedere la stabilirea pedepsei sub cuantumul minim prevăzut de lege (7 ani), ca efect al reţinerii circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., iar solicitarea din prezentul recurs, de reducere a acesteia spre minimul prevăzut de art. 76 lit. b) C. pen., nu se justifică, având în vedere atât împrejurările săvârşirii faptei cât şi pericolul social concret al acesteia. Totodată, în raport de aceleaşi considerente, Înalta Curte apreciază că nu poate dispune o pedeapsă neprivativă de libertate, întrucât scopul pedepsei nu poate fi atins fără executarea acesteia.
Pentru toate aceste considerente, având în vedere şi faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispoziţiilor art. 385/9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul peste termen formulat de inculpat, ca nefondat, constatând că circumstanţa agravantă prev. de art. 75 lit. c) C. pen. a fost corect reţinută şi nu sunt motive care să justifice o reducere a pedepsei aplicate sau o schimbare a modalităţii de executare, aceasta fiind aptă să asigure reeducarea inculpatului, prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni dar şi o constrângere corespunzătoare încălcării legii penale.
Conform dispoziţiilor art. 192 alin. (2) din acelaşi cod recurentul-inculpat va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat peste termen de inculpatul N.D.A., împotriva deciziei penale nr. 7 din 16 ianuarie 2007 a Curţii de Apel laşi, secţia penală.
Anulează mandatul de executarea pedepsei închisorii nr. 432 din 30 ianuarie 2007 emis de Tribunalul laşi şi dispune emiterea unui nou mandat.
Deduce prevenţia de la 11 aprilie 2008 la 4 iunie 2008.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1964/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2011/2008. Penal → |
|---|
