ICCJ. Decizia nr. 1873/2008. Penal

Decizii penale ICCJ 2008

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALA

Decizia nr.1873/2008

Dosar nr. 2123/99/200.

Şedinţa publică din 27 mai 2008

Asupra recursurilor penale de faţă;

Prin sentinţa penală nr. 879 din 8 decembrie 2006 a Tribunalului laşi au fost condamnaţi inculpaţii:

1. C.P., pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- "uzurparea de calităţi oficiale", prev. şi ped. de art. 240 C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. 37 lit. a) C. pen. (prin schimbarea încadrării juridice), la pedeapsa de 1 (un) an închisoare;

- "tâlhărie", prev. şi ped. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b)şi c), alin. (2¹) lit. a) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. (prin schimbarea încadrării juridice), la pedeapsa de 7 (şapte) ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 C. pen. aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 7 (şapte) ani închisoare.

În baza art. 83 C. pen., revocă beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 (un) an închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 903 din 18 februarie 2005 a Judecătoriei laşi, definitivă prin neapelare, pedeapsă pe care o adiţionează la cea aplicată prin prezenta sentinţă, inculpatul urmând să execute pedeapsa totală de 8 (opt) ani închisoare.

Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 alin. (1), (4) C. pen., interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) – c) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) deduce din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive, respectiv de la 02 octombrie 2005 ora 1.00 la 27 septembrie 2006 inclusiv.

2. O.C. , pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- "uzurparea de calităţi oficiale", prev. şi ped. de art. 240 C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) la pedeapsa de 1 (un) an închisoare;

- "tâlhărie", prev. şi ped. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi c), alin. (2¹) lit. a) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) la pedeapsa de 7 (şapte) ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 C. pen. aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 7 (şapte) ani închisoare.

Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 alin. (1) şi (4) C. pen., interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) – c) C. pen.

Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.

3. N.L., pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- "uzurparea de calităţi oficiale", prev. şi ped. de art. 240 C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. la pedeapsa de 1 (un) an închisoare;

- "tâlhărie", prev. şi ped. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi c), alin. (2¹) lit. a) C. pen. la pedeapsa de 7 ( şapte) ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 C. pen. aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 7 (şapte) ani închisoare.

Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 alin. (1) şi (4) C. pen., interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) – c) C. pen.

Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.

4. C.S.I., pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- "uzurparea de calităţi oficiale", prev. şi ped. de art. 240 C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen., art. 74 lit. a) şi c) C. pen., art. 80 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 5 ( cinci) luni închisoare;

- "tâlhărie", prev. şi ped. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi c), alin. (2¹) lit. a) C. pen., cu aplic. art. 74 lit. a) şi c) C. pen., art. 76 C. pen. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 C. pen. aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 (trei) ani închisoare.

Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 alin. (1) şi (4) C. pen., interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) – c) C. pen.

În baza art. 86¹ C. pen. dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale pentru o durată de 7 (şapte) ani, ce constituie pentru inculpat termenul de încercare prev. de art. 86² C. pen.

În baza art. 71 alin. (4) C. pen. dispune suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata aceluiaşi termen.

În baza art. 86³ C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

-să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul laşi;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

Atrage atenţia inculpatului asupra disp. art. 86⁴C. pen.

În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. constată că părţile vătămate A.C. şi G.A. nu s-au constituit părţi civile în cauză.

În baza art. 118 lit. e) C. pen., dispune confiscarea specială de la fiecare inculpat a câte 1, 25 lei.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen. obligă fiecare inculpat să plătească statului cheltuieli judiciare, după cum urmează:

- inculpatul C.S.I., suma de 500 lei, din care 150 lei onorarii avocaţi oficiu, ce se vor achita la Baroul laşi din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei;

- inculpatul C.P., N.L. şi O.C., câte 600 lei, din care câte 250 lei onorarii avocaţi oficiu, ce se vor achita la Baroul laşi din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei.

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că în noaptea de 2/3 octombrie 2005, orele 01,00 inculpaţii C.P., N.L., C.S.I. şi O.C., însoţiţi de martorii B.A. şi HG se deplasau spre Splai Bahlui, venind dinspre ştrandul municipal, spre cartierul Alexandru Cel Bun. Cei de mai sus erau sub influenta consumului de băuturi alcoolice.

În apropierea noului pod pietonal peste râul Bahlui, spre Podul de Piatră, aceştia au întâlnit un grup de 5 tineri care fumau, aşezaţi pe bordura de la marginea străzii.

Inculpaţii s-au apropiat de grupul tinerilor şi s-a oprit în faţa acestora.

În legătură cu această parte a evenimentelor nu au existat nici un fel de contradicţii între declaraţiile părţilor.

Prin rechizitoriu s-a reţinut în continuare că, inculpaţii s-au prezentat tinerilor a fi poliţişti şi doar inculpaţii C.P. şi O.C. au scos portmoneele, le-au deschis şi închis rapid cu intenţia de a le prezenta drept legitimaţii de serviciu, în scopul sporirii credibilităţii afirmaţiilor făcute.

În cursul urmăririi penale, inculpatul C.S.I. a negat participarea sa la această activitate de folosire fără drept a unei calităţi oficiale, precizând, totodată că a văzut cum ceilalţi trei inculpaţi s-au dat drept poliţişti, imediat după aceasta C. şi O. scoţând portofelele din buzunar (bunuri pe care inculpatul C. Ie-a prezentat în detaliu), deschizându-le în faţa tinerilor printr-un gest rapid, concomitent spunându-le că sunt de la politie (filele 45,48, 61 dosar u.p.).

În cursul aceleiaşi faze procesuale, inculpatul C. a declarat că a strigat" Poliţia" pentru a-i speria pe cei cinci tineri, fără a exista vreo înţelegere între inculpaţi (fila 60 dosar u.p.). Primul care a ajuns la grupul părţilor vătămate a fost O., urmat de ceilalţi din grup, în număr de cinci. Această prezentare a inculpatului C. nu este susţinută de probe. Astfel, trecând peste atitudinea sa necorespunzătoare manifestată cu ocazia primei audieri când nu a recunoscut nici măcar întâlnirea între cele două grupuri, ulterior a încercat să acrediteze ideea unei implicări mai puţin active, O. fiind cel care a acţionat imediat după ce a strigat "Poliţia". În plus, nu a recunoscut că s-ar fi folosit de portofel ca şi de o legitimaţie (fila 61 dosar u.p.).

În cursul cercetării judecătoreşti, cu privire la aceiaşi parte a evenimentelor, inculpatul C.L. şi-a menţinut declaraţiile date cu privire la ceilalţi trei inculpaţi şi, în plus, a precizat că nu Ie-a spus tinerilor că prietenii lui nu sunt poliţişti şi nici nu i-a oprit pe aceştia din activitatea lor.

Inculpatul C. a declarat că a strigat "Poliţia" crezând că tinerii se droghează şi a revenit asupra celor prezentate în cursul urmăririi penale, precizând că a scos şi portofelul, l-a desfăcut şi arătat părţilor vătămate cu intenţia de a intimida. În plus, a negat faptul că inculpatul O. ar fi strigat şi el „Poliţia".

Inculpatul N. a revenit şi el asupra declaraţiilor date în cursul urmăririi penale, negând că ar fi auzit pe cineva dintre ei strigând "Politia", dar susţinând în continuare că inculpaţii C. şi O. şi-au scos portofelele şi le-au arătat ca pe nişte legitimaţii. În ce priveşte propria-i implicare, şi-a menţinut declaraţia în sensul că se uita şi râdea şi a recunoscut că nu Ie-a spus părţilor vătămate că prietenii lui nu sunt poliţişti.

Inculpatul O. a revenit asupra declaraţiilor date în cursul urmăririi penale precizând că inculpatul C. a strigat "Poliţia"; amândoi au cerut actele la control, şi pentru a fi credibili şi-au scos portofelele o fracţiune de secundă, le-au deschis ca şi cum s-ar fi legitimat şi le-au băgat imediat în buzunar. Mai mult, a declarat că şi ceilalţi inculpaţi au strigat "Poliţia", dar nu au mai scos portofelele.

Partea vătămată A.C., în cursul urmăririi penale (fila 13 dosar) a declarat că inculpaţii O.C. şi C.P. cu siguranţă şi-au scos portofelele şi s-au prezentat a fi poliţiştii, ca şi ceilalţi doi inculpaţi, în legătură cu aceştia din urmă nereţinând dacă şi-au scos şi ei portofelele.

Partea vătămată G.A. a declarat că cei care s-au prezentat a fi poliţişti au fost toţi cei patru inculpaţi (inclusiv O.),dintre care doar doi au scos portofelele, le-au deschis şi arătat ca pe nişte legitimaţii, printre care şi inculpatul O. (fil.17-18 dosar urmărire penală).

În cursul cercetării judecătoreşti, partea vătămată A. şi-a menţinut declaraţiile date la urmărirea penală, precizând că toţi patru s-au prezentat a fi poliţişti şi doar inculpaţii C. şi O. şi-au scos portofelele.

O parte din martorii audiaţi în cursul judecătoreşti (filele 257 -261) au confirmat că cei patru inculpaţi s-au prezentat a fi poliţişti (B.A., cu observaţi a că a văzut doar un singur inculpat arătându-şi portofelul - fila 257, G.Ş. - fila 258). Alţi martori (A.A., HG şi D.M. - filele 259 - 261 dosar) au revenit asupra celor declarate în cursul urmăririi penale pe motiv că toate consemnările le-au fost dictate sau scrise de altcineva, că au fost ameninţaţi că " li se dă o palmă şi îi lipeşte de perete". În această fază procesuală aceşti din urmă martori nu au mai precizat care dintre inculpaţi s-au prezentat a fi de la poliţie, declarând că au auzit pe cineva spunând "Poliţia" dar nu pot preciza cine ( A.A. şi HG) sau că doi dintre ei au spus că sunt de la poliţie (D.M.).

Cum aceste declaraţii date în fata instanţei sunt în totală contradicţie cu propriile declaraţii ale martorilor din cursul urmăririi penale (neexistând nici un indiciu de constrângere), cu declaraţiile celorlalţi martori, ale părţilor vătămate şi chiar ale inculpaţi lor, instanţa constată În baza probatoriului analizat că toţi cei patru inculpaţi s-au folosit fără drept de calitatea de "poliţist", împrejurarea că doar o parte dintre ei au declarat că sunt de la poliţie fiind lipsită de relevanţă juridică în condiţiile în care toţi patru (inclusiv cei care s-au prevalat de aparenţa creată de desfăşurare a unei activităţi de control de către organe în drept) au acţionat, ulterior, astfel cum se va arăta mai jos, ca nişte poliţişti în exercitarea atribuţiilor de serviciu.

Trebuie precizat că grupul tinerilor era format din partea vătămată A.C., partea vătămată G.A., martorul D.M.G, martorul A.A. şi martorul G.S.

Fără a le da tinerilor răgaz de gândire, cei patru inculpaţi le-au cerut să se ridice de pe bordură, i-au întrebat dacă au droguri la ei, le-au cerut să scoată actele de identitate şi tot ce au prin buzunare, apoi au început să-i controleze, prin pipăire, după ce îi atenţionaseră că îi vor percheziţiona.

În aceste împrejurări, partea vătămată A.C. a scos din buzunar telefonul mobil marca Panasonic care i-a fost luat de inculpatul O.C., acesta dându-l apoi inculpatului C.P., după ce a afirmat că " se confiscă". Pentru că partea vătămată a cerut să-i fie reţinută măcar cartela, inculpatul C.P. i-a replicat că "eşti c-am tare în gură, îti dăm la secţie cartela", lovind-o totodată cu portofelul în cap. În acelaşi timp, inculpatul C.S.I. I-a percheziţionat pe G.A. de la care a luat suma de 50.000 lei pe care partea vătămată o scosese din buzunar, sumă pe care a dat-o apoi inculpatului O.C.

Totodată, inculpatul N.L. i-a cerut martorului D.M.G. să scoată tot ce are prin buzunare şi i-a luat un pachet început de ţigări Marlboro, pe care partea vătămată îl prezentase la vedere.

Între timp, inculpatul O.C. a încercat să-l controleze şi pe martorul A.A., a renunţat la intenţia sa şi i-a dat voie acestuia să plece, împreună cu martorul G.Ş., când a realizat că cel dintâi este nepotul unei cunoştinţe.

Cu privire la acest segment al evenimentelor derulate trebuie tăcute unele precizări:

- partea vătămată A., atât în cursul urmăririi penale cât şi în cursul judecăţii a declarat că inculpatul O. I-a controlat în buzunare prin pipăire şi tot acesta i-a luat şi telefonul mobil, bun ce a fost imediat înmânat în spate unui alt inculpat, respectiv inculpatul C. Din declaraţia acestuia din urmă (fila 37 dosar) rezultă că a avut asupra sa telefonul.

- partea vătămată A. a mai declarat că, în acelaşi timp, erau controlaţi şi însoţitorii lui de ceilalţi inculpaţi.

- din declaraţiile martorilor D.M., A.A., G.Ş., HG şi B.A., date în cursul urmăririi penale şi în cursul judecăţii ( doar în ceea ce-i priveşte pe B. şi G.), coroborate cu declaraţiile părţilor vătămate şi chiar ale inculpaţilor rezultă că inculpatul C.Ş. îl controla pe G.A. de la care a ridicat suma de 50.000 lei, inculpatul N. îl controla pe martorul D.M. de la care a luat un pachet început de ţigări Marlboro, iar inculpatul O., după ce a luat telefonul de la partea vătămată A., a vrut să îl controleze şi pe martorul A.M., dar a renunţat, aflând că este nepotul unei cunoştinţe. Acest material probator a conturat, de asemenea şi împrejurarea că toate bunurile au fost predate sub constrângere morală" de frică".

Ulterior acestor "controale" tinerii au plecat, fiind reţinută doar partea vătămată A.C., pe care inculpaţii O.C. şi C.P. o ţineau de mâini, conducând-o peste podul pietonal pe celălalt mal al râului Bahlui, până în apropierea staţiei de tramvai, cu motivaţia că merg spre secţia de poliţie.

Aici în apropierea unui tomberon de gunoi au împins-o la pământ, aşezând-o cu faţa în jos.

După ce A.C. a fost aşezat cu faţa în jos, a fost lovit cu picioarele peste corp de către inculpatul C.S.I. (care a crezut că a fost înjurat), fiind apoi abandonat acolo.

La scurt timp după ce inculpaţii şi martorii B. şi H. au plecat, o patrulă de poliţie a găsit grupul părţii vătămate A. şi a pornit în căutarea agresorilor pe care i-a depistat pe strada D., în apropierea locului unde a avut loc incidentul.

După ce au fost reţinute, ambele grupuri au fost conduse la sediul Poliţiei municipiului laşi unde au fost identificate după îmbrăcăminte, statură, fizionomie şi li s-au luat declaraţii.

De precizat că în momentul agresiunii inculpatul O.C. purta o bluză de trening albă, inscripţionată pe spate FUBU care-i aparţinea inculpatului N.L. şi pe care i-a înapoiat-o acestuia după comiterea faptei, înainte de a ajunge la poliţie. De asemenea, imediat înainte de a fi depistaţi de organele de poliţie, inculpatul C. a aruncat în iarbă, pe strada Decebal, telefonul mobil al părţii vătămate A.C., ce a fost găsit de către organele de poliţie şi restituit părţii vătămate.

Prin rechizitoriu s-a reţinut că telefonul a fost aruncat de inculpatul O.

în realitate, inculpatul C. a fost cel care s-a debarasat de bun şi aceasta, pe de o parte, întrucât bunul se afla în posesia lui (fiindu-i înmânat de inculpatul O.), iar pe de altă parte această împrejurare rezultă din declaraţiile celorlalţi inculpaţi:

- inculpatul N. a declarat că telefonul mobil a fost aruncat de către C. în iarbă;

- inculpatul O. a precizat că a văzut telefonul doar în posesia inculpatului C.;

- inculpatul C.N., care a avut o poziţie procesuală constantă, a declarat că l-a văzut pe inculpatul C. când a aruncat telefonul în iarbă.

La termenul din 20 iulie 2006 părţile vătămate A.C. şi G.A. au declarat că nu se constituie părţi civile în cauză, nemai având nici o pretenţie de la inculpaţi.

Persoana vătămată D.M.G. încă din faza de urmărire penală a declarat că nu participă în proces în calitate de parte vătămată şi nici nu are pretenţii civile.

Audiaţi fiind, inculpaţii au avut o poziţie procesuală necorespunzătoare, încercând să minimizeze atât activitatea de folosire fără drept de calităţi oficiale cât şi activitatea ulterioară de verificare prin pipăire a buzunarelor persoanelor implicate, declarând că totul s-a dorit a fi o glumă şi recunoscând totodată că reacţia celor controlaţi era una bazată pe frică. Singurul care a cooperat atât cu organele de urmărire penală cât şi în faza de cercetare judecătorească a fost inculpatul C.Ş.

Situaţia de fapt astfel cum a fost prezentată rezultă din procesul verbal de constatare, declaraţiile părţilor vătămate, declaraţiile martorilor oculari, procesul verbal de predare a telefonului mobil părţii vătămate A., toate acestea coroborate cu declaraţiile inculpaţilor şi, în special, ale inculpatului C.Ş., care a avut o poziţie procesuală corespunzătoare.

În drept, faptele celor patru inculpaţi care în noaptea de 2/3 octombrie 2005, orele 01,00,s-au prezentat în faţa a cinci tineri aflaţi pe strada Splai Bahlui din laşi, ca fiind poliţişti, după care au trecut la legitimarea şi percheziţionarea acestora, deposedând pe unii dintre ei de bunuri în valoare de aproximativ 3.000.000 lei ROL, după care au agresat pe partea vătămată A.I. pentru a păstra bunul furat, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de "uzurpare de calităţi oficiale" şi "tâlhărie", prev. de art. 240 C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., art. 211 alin. (1), (2) lit. b), alin. (2¹) lit. a) C. pen.

Activitatea infracţională a inculpaţilor se caracterizează printr-o pluralitate de infracţiuni sub forma concursului real prev. de art. 33 lit. a) C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepselor au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), gradul de pericol social concret al faptelor comise, modalitatea de comitere, urmarea produsă ca şi cea care s-ar fi putut produce, precum şi persoanele inculpaţilor care au avut poziţii procesuale necorespunzătoare pe între parcursul procesului penal, cu excepţia inculpatului C.Ş., care, nu numai că nu este cunoscut cu antecedente penale, dar a cooperat şi cu organele de urmărire penală, aspect care este evidenţiat chiar în dispozitivul rechizitoriului, reprezentantul Parchetului reţinând în încadrare şi circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 lit. c) C. pen. Trecând peste faptul că a fost încălcat atributul exclusiv al instanţei de judecată, la termenul din 24 octombrie 2006 au fost cerute lămuriri reprezentantului Parchetului, ocazie cu care acesta a afirmat că este o eroare materială reţinerea acestei circumstanţe, instanţa urmând a aprecia dacă o va reţine sau nu.

La acelaşi termen de judecată s-a pus în discuţie şi schimbarea încadrării juridice în ceea ce-l priveşte pe inculpatul C., În baza art. 334 C. proc. pen., prin reţinerea recidivei postcondamnatorii prev. de art. 37 lit. a) C. pen., prin sentinţa penală nr. 903 din 18 februarie 2005 a Judecătoriei laşi, definitivă prin neapelare, inculpatul fiind condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare, a cărei executare a fost suspendată condiţionat, faptele deduse judecăţii fiind comise în termenul de încercare stabilit.

În ceea ce priveşte tot circumstanţele personale mai trebuie menţionat că inculpatul O. este recidivist postexecutoriu, aplicabile fiind disp. art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), anterior suferind condamnări definitive şi executate pentru infracţiuni contra patrimoniului, printre altele.

Inculpatul N. nu este recidivist, dar este cunoscut cu antecedente penale, în perioada minoratului suferind o condamnare definitivă şi executată pentru alt gen de infracţiuni. Cu excepţia inculpatul C., ceilalţi nu au nici o ocupaţie, nu sunt căsătoriţi, au un nivel de pregătire intelectuală mediu.

Faţă de cele arătate, instanţa a apreciat că reeducarea, reinserţia socială a inculpaţilor C., O. şi N. nu poate avea loc decât prin stabilirea şi, ulterior, aplicarea unei pedepse cu închisoarea orientată spre minimul special prevăzut de lege, fără a fi reţinute circumstanţe atenuante, cu executare efectivă în regim de detenţie.

In ceea ce îl priveşte pe inculpatul C., instanţa a dispus revocarea beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 (un) an închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 903/18 februarie 2005 a Judecătoriei laşi, definitivă prin neapelare, pedeapsă pe care o va adiţiona la cea aplicată prin prezenta sentinţă.

Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 alin. (1) şi (4) C. pen., s-a interzis inculpaţi lor exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) – c) C. pen.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul C.N., apreciind că săvârşirea faptelor a fost un accident în viaţa inculpatului, că reeducarea, reinserţia lui socială poate avea loc şi fără privare de libertate, că judecata în prezenta cauză constituie un avertisment suficient pentru a-l determina ca, pe viitor să se abţină de la comiterea de alte fapte antisociale, instanţa va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale aplicate, pe o perioadă de timp ce constituie termenul de încercare calculat în conformitate cu dispoziţiile art. 86² C. pen.

Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 alin. (1) şi (4) C. pen., s-a interzis şi acestui inculpat exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - c) C. pen.

În baza art. 71 alin. (4) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata aceluiaşi termen.

În baza art. 86³ C. pen., pe durata termenului de încercare s-a dispus ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul laşi;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, re şedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

-să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

S-a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 86⁴ C. pen., referitoare la:

- pericolul săvârşirii în termenul de încercare stabilit a unei noi infracţiuni intenţionate care va avea drept consecinţă revocarea suspendării, cumularea şi nu contopirea pedepselor;

- pericolul neîndeplinirii, cu rea-credinţă, a măsurilor de supraveghere la care trebuie să se supună, care va avea drept consecinţă revocarea suspendării şi executarea în întregime a pedepsei.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpaţilor C.P., N.L. şi C.S.I. durata reţinerii şi arestării preventive, respectiv de la 02 octombrie 2005 ora 1.00 la 27 septembrie 2006, inclusiv.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, instanţa a constatat că părţile vătămate A.C. şi G.A. nu s-au constituit părţi civile în cauză.

În baza art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la fiecare inculpat a câte 1, 25 lei.

În termen legal hotărârea primei instanţe a fost apelată de inculpaţii N.L., O.C., C.P. şi C.S.I. şi criticată pentru nelegalitate şi netemeinicie.

La termenul de judecată din 7 iunie 2007, inculpatul C.S.I. s-a prezentat în faţa instanţei şi a declarat că retrage apelul promovat, solicitând a se lua act de declaraţia sa.

Prin apelul declarat, inculpatul N.L. a invocat nevinovăţia, susţinând ca probele administrate în cauză nu confirmă faptul că s-ar fi legitimat ca organ de poliţie sau că ar fi exercitat ameninţări sau acte de violentă asupra părţilor vătămate.

În raport de aceste motive a solicitat a se dispune achitarea sa pentru cele două fapte.

În subsidiar a criticat modul de individualizare a pedepselor, considerând că sunt nejustificat de mari.

În faza apelului inculpatul a solicitat reaudierea martorilor A.A., D.M.G., HG, B.A., G.Ş. şi a părţii vătămate A.C., probe ce au fost încuviinţate de instanţa de apel procedându-se la ascultarea celor 5 martori.

Deşi legal citată, partea vătămată A.C. nu s-a prezentat pentru a fi reaudiată, iar ulterior, inculpatul a renunţat la această probă.

Motivându-şi apelul declarat, inculpatul O.C. a susţinut că nu s-a dovedit cu certitudine cine a exercitat acte de violentă asupra părţilor vătămate şi că în raport de situaţia de fapt reţinută şi datele personale, se impune redozarea pedepsei aplicate pentru infracţiunea de tâlhărie.

Prin apărător, inculpatul C.P. a formulat critici pe planul individualizării pedepselor, considerând că elementele ce caracterizează persoana sa justifică reducerea cuantumului stabilit de prima instanţă.

Prin Decizia penală nr. 81 din 6 decembrie 2007 a Curţii de Apel laşi, secţia pentru minori şi familie, au fost admise apelurile declarate de inculpaţii N.L.,O.C. şi C.P.

A fost înlăturată dispoziţia vizând interzicerea faţă de inculpaţi a exercitării dreptului prev. de art. 64 lit. c) C. pen., pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen.

S-au menţinut toate celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

S-a luat act de declaraţia inculpatului C.S.I. de retragere a apelului declarat împotriva aceleiaşi sentinţe.

Au fost respinse ca neîntemeiate cererile formulate de doamna avocat G.E. şi domnul avocat B.A. privind scutirea de plata amenzii judiciare în cuantum de câte 1000 lei aplicate prin încheierea de şedinţă din data de 1 noiembrie 2007.

În baza art. 192 alin. (8) C. proc. pen., a fost obligat apelantul inculpat C.S.I. să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de 200 lei, în care s-a inclus şi onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, în cu antum de 150 lei ce va fi avansat din fondul special al Ministerului Justiţiei.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea apelurilor declarate de inculpaţii N.L., O.C. şi C.P. au rămas în sarcina statului. Onorariile pentru apărătorii desemnaţi din oficiu inculpaţilor O.C. şi C.P. în cuantum de câte 150 lei vor fi avansate din fondul special al Ministerului Justiţiei.

Instanţa de apel, verificând hotărârea apelată şi actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi probele administrate în faza apelului prin prisma criticilor formulate, dar şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept ale cauzei, conform dispoziţiilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., constată următoarele.

Fiind investită cu soluţionarea cauzei, instanţa de fond a administrat toate probele necesare atlării adevărului cu privire la fapte şi împrejurările cauzei, fiind evidenţiate aspectele concordante ce susţin vinovăţia inculpaţilor în săvârşirea infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată şi probele ce au servit ca temei al hotărârii pronunţate.

Pe baza probelor ce au rezultat din ansamblul mijloacelor de probă dispuse şi administrate în faza de cercetare penală, cât şi în mod direct, nemijlocit a celei judecătoreşti, prima instanţă a reţinut în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor C.P. şi O.C. şi N.L.

Instanţa de fond a dat eficienţă prevederilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen. referitoare la aprecierea probelor, evaluându-le în mod unitar, a evidenţiat aspectele concordante ce susţin vinovăţia inculpaţilor în comiterea infracţiunii de uzurpare de calităţi oficiale, dar şi elementele ce au condus la formarea convingerii asupra existenţei faptei de tâlhărie şi a vinovăţiei inculpaţilor în sustragerea prin violenţă a bunurilor.

Astfel, prin plângerile formulate şi declaraţiile date părţile vătămate A.C. şi G.A. au relatat faptul că toţi inculpaţii s-au prezentat a fi poliţişti, doi dintre ei, O.C. şi C.P., au scos portofelele, le-au deschis rapid şi le-au arătat ca pe nişte legitimaţii, apoi le-au cerut să scoată actele de identitate şi tot ce au prin buzunare şi după ce i-au anunţat că îi vor percheziţiona, i-au controlat prin pipăire.

În urma controlului efectuat, partea vătămată G.A. declară că i-a fost luată de inculpatul C.S.I. suma de 50.000 lei, iar partea vătămată A.C. I-a indicat pe inculpatul O.C. ca fiind persoana ce i-a luat telefonul mobil marca Panasonic, afirmând că se "confiscă" şi că în momentul în care a cerut cartela, acesta I-a lovit cu portofelul în cap şi i-a spus "eşti cam tare în gură, îti dau la secţie cartela".

Ulterior, inculpatul O.C. i-a înmânat telefonul inculpatului C.P. şi ambii inculpaţi l-au ţinut de mâini şi l-au dus peste podul pietonal pe celălalt mal al râului Bahlui unde a fost împins la pământ cu faţa în jos şi apoi lovit cu picioarele peste corp de inculpatul C.S.I.

Aceleaşi părţi vătămate relatează faptul că în timp ce erau controlate în condiţiile arătate mai sus, inculpatul N.L. i-a cerut martorului D.M.G. să scoată tot ce are prin buzunare şi i-a luat un pachet început de ţigări "Marlboro", iar inculpatul O.C. a încercat să-l controleze şi pe martorul A.A. însă, a renunţat întrucât îl cunoştea şi i-a dat voie să plece cu martorul G.Ş.

Relatările părţilor vătămate sunt confirmate de depoziţiile date în faza urmăririi penale de martorii A.A., D.M.G., G.Ş., HG, B.A. ce au perceput în mod nemijlocit momentele în care cei patru inculpaţi s-au prezentat ca fiind poliţişti, inculpaţii O.C. şi C.P. şi-au scos portofelele, le-au deschis ca şi cum s-ar fi legitimat şi le-au introdus imediat în buzunar, le-au cerut să scoată actele de identitate şi tot ce au prin buzunare şi după ce i-au anunţat că îi vor percheziţiona, i-au controlat prin pipăire, ocazie cu care inculpatul C.S.I. a luat de la partea vătămată G.A. suma de 50.000 lei, inculpatul O.C. i-a luat părţii vătămate A.C. telefonul mobil, martorului D.M.G. i s-a luat un pachet de ţigări de către inculpatul N.L.

Prin declaraţiile date, martorii relatează că după luarea telefonului, cei 4 inculpaţi au dus-o pe partea vătămată A.C. lângă pod, inculpaţii O.C. şi C.P. o ţinea de mâini, fiind lovită de inculpatul C.S.I. în prezenţa celorlalţi inculpaţi.

Audiaţi în cursul urmăririi penale, inculpaţii au adoptat poziţii diferite cu privire la maniera de desfăşurare a evenimentelor şi la contribuţia materială a fiecăruia dintre ei.

Astfel, inculpatul C.P. a recunoscut că a strigat "poliţia" pentru a-i speria, deşi iniţial negase întâlnirea cu grupul părţilor vătămate şi a declarat că inculpatul O.C. este cel care a acţionat.

Inculpatul N.L. i-a indicat pe inculpaţii O.C. şi C.P. ca fiind persoanele ce au folosit calitatea de "poliţist", cei doi i-au controlat pe toţi şi au luat telefonul părţii vătămate A.C., pe care au dus-o toţi patru lângă pod unde inculpatul O.C. a întins-o pe iarbă şi a lovit-o cu piciorul în cap.

Cel de-al treilea inculpat, O.C., a negat comiterea faptelor, susţinând că a stat la o distanţă de locul în care grupul său s-a întâlnit cu părţile vătămate şi persoanele ce le însoţeau, ulterior fiind opriţi de o patrulă de poliţie în urma reclamaţiilor făcute de părţile vătămate privind luarea unui telefon mobil.

Prin declaraţiile date în prima fază a procesului penal, inculpatul C.S.I. a relatat faptul că inculpaţii O.C., C.P. şi N.L. sunt cei care s-au prezentat ca poliţişti, primii doi şi-au scos portofelele din buzunare şi le-au deschis rapid în faţa tinerilor pe care i-au controlat prin pipăire.

A declarat că toţi patru au traversat podul împreună cu partea vătămată A.C. pe care inculpatul O.C. a trântit-o la pământ şi a lovit-o cu piciorul în cap, iar inculpatul N.L. i-a aplicat o singură lovitură cu piciorul în aceeaşi zonă.

Recunoaşte că a lovit-o şi el pe partea vătămată de două ori cu palma peste faţă în condiţiile în care aceasta Ie-a adresat injurii.

Cum probele strânse în cursul urmăririi penale servesc, potrivit art. 200 şi art. 289 C. proc. pen. numai pentru trimiterea în judecată, instanţa de fond a verificat probele menţionate prin readministrarea lor în faza cercetării judecătoreşti, a stabilit starea de fapt corespunzătoare acestora şi a constatat în mod corect că ele constituie temei pentru condamnarea inculpaţilor.

Astfel, în cursul cercetării judecătoreşti au fost audiaţi partea vătămată A.C. şi martorii B.A., G.Ş., A.A., HG şi D.M.G.

Partea vătămată A.C. şi-a menţinut declaraţiile date anterior şi a precizat că toţi inculpaţii s-au prezentat a fi poliţişti inculpaţii O.C. şi C.P. şi-au scos portofelele şi după ce a fost percheziţionată, inculpatul O.C. i-a luat telefonul, fiind ulterior dusă de inculpaţi peste pod şi agresată fizic.

Deşi legal citată partea vătămată G.A. nu s-a prezentat în faţa primei instanţe pentru a fi audiată.

Relatările făcute în primele declaraţii date în cauză au fost menţinute şi de martorii B.A. şi G.Ş. Ceilalţi trei martori au adoptat o atitudine de revenire asupra depoziţiilor din cursul urmăririi penale, susţinând că au fost constrânşi de organele de poliţie să declare în sens contrar realităţii.

În faţa primei instanţe au fost audiaţi toţi inculpaţii ce au revenit parţial asupra primelor declaraţii.

- inculpatul C.S.I., a recunoscut comiterea faptelor şi a realizat că inculpaţii O.C. şi C.P. s-au dat drept agenţi de poliţie, comisar, respectiv inspector, şi-au deschis portofelele în faţa părţilor vătămate şi a martorilor pe care i-au controlat, inculpatul N. este cel care a luat un pachet de ţigări de la martorul D.M.G. a recunoscut că a luat suma de 50.000 lei de la partea vătămată G.A. şi că a lovit-o pe partea vătămată A.C. ce a fost dusă de inculpatul O. în zona din apropierea podului după ce i-a luat telefonul mobil.

- inculpatul N.L. a declarat că i-a văzut pe inculpaţii C.P. şi O.C. când şi-au scos portofelele şi ulterior au controlat părţile vătămate, iar pe partea vătămată A.C. au dus-o după pod însă el nu s-a implicat şi nici nu a intervenit să le spună părţilor vătămate că nu sunt poliţişti;

- inculpatul O.C. I-a indicat pe inculpatul C.P. ca fiind persoana ce şi-a scos portofelul, iar, ceilalţi doi au strigat că sunt de la poliţie, fără a scoate portofelele, a văzut telefonul mobil în mâna inculpatului C.P. şi a recunoscut că a dus-o pe partea vătămată A.C. după pod unde în prezenţa sa şi a celorlalţi aceasta a fost lovită de inculpatul C.S.I.

- inculpatul C.P. a recunoscut că a strigat "poliţia" şi a scos portofelul, şi că i-a solicitat părţii vătămate A.C., după ce a controlat-o prin pipăire să-i dea telefonul mobil, comportându-se ca şi cum ar fi fost agent de poliţie. Cu privire la ceilalţi inculpaţi declară că inculpatul N. a cerut unui băiat din grup să-i dea ţigări şi de la acesta a aflat că partea vătămată A.C. a fost lovită cu piciorul de inculpatul C.S.I. şi nu este real faptul că inculpatul O.C. ar fi strigat "poliţia" sau că ar fi trântit-o la pământ pe partea vătămată A.C. Recunoaşte că a încercat să o plătească pe partea vătămată A. pentru a nu da declaraţii în cauză sau pentru a nu-l implica în vreun fel în cauză.

Procedând la evaluarea materialului probator administrat în cauză, prima instanţă a dat eficienţă dispoziţiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen. ce impun a se face o analiză a tuturor probelor administrate şi a se argumenta soluţia pronunţată pe acele probe care coroborate susţin situaţia de fapt reţinută.

Prin urmare în mod corect prima instanţă a reţinut în procesul evaluării declaraţiile martorilor A.A., HG şi D.M. din cursul urmăririi penale şi a înlăturat motivat celelalte declaraţii date prin care aceştia prezintă alte variante ale situaţiei de fapt, fără a face dovada exercitării vreunor mijloace de constrângere şi mai mult sunt infirmate de celelalte probe administrate în cauză şi analizate anterior.

De asemenea, Curtea constată că prima instanţă a înlăturat corect apărările formulate de inculpaţi ce au adoptat poziţii oscilante, încercând să prezinte maniere diferite de derulare a evenimentelor din care să rezulte o contribuţie minimă a fiecăruia la săvârşirea faptelor.

Aceleaşi apărări au fost invocate de inculpaţi şi în faţa instanţei de apel, care, pentru a verifica susţinerile apelanţilor a dispus reaudierea martorilor D.M.G., A.A., HG şi a părţii vătămate A.C.

Martorii D. şi A.M. au declarat că menţin declaraţiile date în faţa primei instanţe, invocând faptul că au fost constrânşi în cursul urmăririi penale să declare în mod nereal; primul martor a menţionat faptul că toţi inculpaţii s-au dat drept poliţişti. Iar al doilea că doar inculpatul O. şi-a declinat această calitate.

Martorul HG a declarat că toţi cei 4 inculpaţi s-au prezentat ca poliţişti, unul a afirmat că este poliţist, iar ceilalţi au scos portofelele şi ulterior inculpaţii au luat-o pe partea vătămată A.C., şi au bruscat-o.

Reaudierea părţii vătămate A.C. nu a fost posibilă întrucât deşi legal citată nu s-a prezentat în faţa instanţei, ulterior s-a renunţat la această probă.

În raport cu cele menţionate mai sus, Curtea constată că împrejurările de fapt relatate de martorii audiaţi în apel nu modifică situaţia de fapt reţinută de prima instanţă, ce a făcut o corectă evaluare a probelor administrate în cadrul ambelor faze ale procesului penal şi a coroborat în mod judicios declaraţiile părţilor vătămate cu declaraţiile martorilor oculari, procesele verbale de constatare şi predare a telefonului mobil întocmite de organele de poliţie şi cu declaraţiile date de inculpaţi, probe ce dovedesc cu certitudine că în noaptea de 2/3 octombrie 2005, cei patru inculpaţi s-au folosit fără drept de calitatea de poliţist şi au efectuat acte legate de această calitate - au declarat că sunt de la poliţie, le-au cerut părţilor vătămate şi persoanelor ce le însoţeau să scoată actele de identitate şi tot ce au prin buzunare şi după ce i-au anunţat că îi vor percheziţiona i-au controlat prin pipăire, ocazie cu care inculpatul N.L. a luat de la D.M.G. un pachet de ţigări, părţii vătămate G.A. i s-a luat de către inculpatul C.S.I. suma de 50.000 lei, iar, de la partea vătămată A.C., inculpatul O.C. a luat telefonul mobil şi l-a înmânat inculpatului C.P., după acest moment, partea vătămată A.C. fiind dusă de inculpaţi lângă pod şi lovită de inculpatul C.S.I. în prezenţa celorlalţi inculpaţi.

Pentru considerentele expuse anterior, instanţa de apel constată că sunt nefondate criticile formulate de inculpaţii-apelanţi privind lipsa în cauză a unor probe certe de vinovăţie şi pronunţarea unei soluţii greşite de condamnare.

În raport cu situaţia de fapt relevată de probele administrate în cauză, prima instanţă a reţinut corect contribuţia materială individuală a fiecăruia dintre inculpaţi, calificarea juridică a activităţii infracţionale desfăşurate de aceştia fiind cea de coautorat la infracţiunile de uzurpare de calităţi oficiale şi tâlhărie prev. de art. 240 C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., comise în condiţiile concursului real de infracţiuni prev. de art. 33 lit. a) C. pen. şi cu reţinerea stării de recidivă postcondamnatorie pentru inculpatul C.P. şi de recidivă postexecutorie în cazul inculpatului O.C.

Verificând soluţia pronunţată şi sub aspectul individualizării pedepselor - criticate de apelanţi - instanţa de apel constată că instanţa de fond a făcut o corectă şi o justă evaluare a tuturor datelor privind faptele săvârşite, cât şi elementelor ce caracterizează persoana fiecărui inculpat, cu respectarea criteriilor stipulate în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

Astfel, s-a ţinut seama atât de gradul de pericol social al faptelor comise corelat cu împrejurările în care au fost săvârşite, în timpul nopţii, în loc public, de patru persoane împreună, dar şi de atitudinea procesuală oscilantă adoptată de inculpaţi şi de persistenţa lor în activitatea infracţională, inculpaţii O.C. şi C.P. sunt recidivişti, iar inculpatul N.L. a mai fost condamnat anterior în perioada minorităţii pentru comiterea de in fracţiuni contra patrimoniului.

Toate aceste aspecte au fost avute în vedere la cuantificarea pedepselor aplicate inculpaţilor de instanţa fondului ce a manifestat suficientă clemenţă prin dozarea lor în cuantumuri orientate spre minimul special prevăzut de lege, respectiv egale cu acest minim în cazul infracţiunii de tâlhărie, fără a da eficienţă prevederilor art. 34 lit. b) C. pen. privind aplicarea unui spor în cazul contopirii pedepselor prin infracţiuni concurente.

În raport cu cele menţionate, Curtea constată că nu pot fi reţinute criticile inculpaţi lor privind tratamentul sancţionator aplicat deoarece au fost avute în vedere în mod plural toate criteriile ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepsei, astfel că pedepsele aplicate inculpaţi lor cu executare în regim de detenţie sunt singurele în măsură să asigure realizarea scopurilor educativ şi de exemplaritate a acestora.

Verificând din oficiu conţinutul hotărârii apelate potrivit dispoziţiilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea constată că prima instanţă a dispus în mod greşit în cadrul aplicării pedepsei accesorii interzicerea faţă de inculpaţi a exercitării dreptului prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen., respectiv dreptul de a ocupa o funcţie sau a exercita o profesie ori a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârşirea infracţiunii.

Interzicerea în mod automat şi absolut a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - c) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie, indiferent de infracţiunea săvârşită şi oricărei persoane care execută o pedeapsă cu închisoarea, conform prevederilor art. 71 alin. (1) C. pen., modificat prin art. I pct. 22 din Legea nr. 278/2006, nu este legală şi nu corespunde exigenţelor Convenţiei europene a drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.

Interzicerea exercitării dreptului prev. de art. 64 lit. c) C. pen. se limitează doar la situaţiile în care condamnatul s-a folosit efectiv de funcţia, profesia sau activitatea desfăşurată pentru a săvârşi infracţiunea.

Cum în cauză pentru săvârşirea infracţiunilor nu s-au folosit de o funcţie sau de o profesie, eroarea instanţei de fond privind interzicerea pe durata executării pedepsei principale a dreptului prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen. va fi îndreptată de instanţa de apel.

În temeiul considerentele expuse, În baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. vor fi admise apelurile declarate de inculpaţii N.L., O.C. şi C.P. numai pentru motivul invocat din oficiu, urmând a fi desfiinţată în parte, în latura penală, sentinţa apelată şi rejudecându-se cauza, se va înlătura dispoziţia vizând interzicerea faţă de inculpaţi a exercitării dreptului prev. de art. 64 lit. c) C. pen. pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen.

Se vor menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

Având în vedere manifestarea expresă de voinţă a inculpatului C.S.I. ce a declarat că retrage apelul promovat împotriva aceleiaşi sentinţe penale, Curtea, În baza art. 369 C. proc. pen. va lua act de declaraţia dată de inculpat în acest sens.

În ce priveşte cererile formulate de doamna avocat G.E. şi domnul avocat B.A. vizând scutirea de plata amenzilor judiciare în cuantum de câte 1000 lei aplicate prin încheierea de şedinţă din data de 1 noiembrie 2007, Curtea constată că sunt neîntemeiate.

Asistenţa juridică a inculpaţilor N.L. şi C.P. pentru care cei doi apărători aveau delegaţie, în calitate de apărător desemnat din oficiu doamna avocat G.E. şi ca apărător ales domnul avocat B.A., era obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 172 alin. (8) C. proc. pen. apărătorul ales sau desemnat din oficiu fiind obligat să asigure asistenţa juridică a inculpatului, pentru nerespectarea acestei obligaţii, instanţa de judecată având posibilitatea de a sesiza conducerea baroului de avocaţi, spre a lua măsuri.

În cauză, la termenul de judecată din 1 noiembrie 2007, cei doi apărători au lipsit, lipsa lor fiind motivul ce a determinat acordarea unui nou termen de judecată.

Dispoziţiile art. 198 alin. (3) C. proc. pen. sancţionează lipsa nejustificată a apărătorului ales sau desemnat din oficiu fără a asigura substituirea în condiţiile legii.

Apărătorul inculpatului N.L. a prezentat ulterior un act medical pentru a justifica lipsa sa în faţa instanţei însă chiar în aceste condiţii avea obligaţia de a asigura substituirea, obligaţie pe care nu şi-a îndeplinit-o.

Exonerarea de plata amenzii judiciare a fost solicitată şi de apărătorul inculpatului C.P. fără a justifica absenţa la termenul de judecată şi faptul că nu a asigurat substituirea, astfel cum impun dispoziţiile legale.

În raport cu cele menţionate mai sus, instanţa de apel a constatat că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 199 alin. (3) C. proc. pen. pentru a se putea dispune scutirea de plata amenzilor judiciare aplicate şi în consecinţă a respins ca neîntemeiate cererile formulate în acest sens.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpaţii O.C. şi N.L., precum şi avocatul B.A.

Inculpatul N.L. a invocat cazurile de casare prev. de art. 385/9 pct. 9, 10,13,14,17,18 C. proc. pen. şi a solicitat în principal achitarea sa întrucât probatoriul administrat în cauză nu demonstrează vinovăţia sa, iar în subsidiar a solicitat redozarea pedepsei.

Inculpatul O.C. a invocat cazul de casare prev. de art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen. şi a solicitat reducerea pedepselor aplicate, considerate a fi prea severe.

Avocatul B.A. a arătat că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre netemeinică întrucât a făcut o apreciere greşită a adeverinţei medicale pe care a depus-o în sprijinul contestaţiei sale împotriva dispoziţiei de amendare, arătând că nu a lipsit nejustificat de la termenul de judecată din 1 noiembrie 2007,sens în care a solicitat exonerarea sa de plata amenzii judiciare ce i-a fost aplicată.

Examinând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate şi a cazurilor de casare invocate, Curtea reţine următoarele:

Din declaraţiile părţilor vătămate A.C. şi G.A. şi ale martorilor A.A.,G.Ş. şi D.M. rezultă că au fost acostaţi de un grup de 6 persoane, între care se regăsea şi recurentul inculpat N., o parte dintre ei susţinând că sunt poliţişti, percheziţionându-i şi luându-le părţilor vătămate, precum şi martorului D. bunurile reţinute în actul de sesizare.

Inculpatul N. a fost recunoscut ulterior de părţile vătămate şi martorii susmenţionaţi, fiind indicat ca făcând parte dintre cei care s-au prezentat ca fiind poliţişti şi care, cu toţii, au acţionat asupra părţilor vătămate în momentul deposedării acestora de bunurile care le aparţineau.

Aceeaşi situaţie de fapt rezultă şi din declaraţiile martorului B.A., care făcea parte din grupul care i-a acostat pe cei 5 şi care a menţionat că inculpatul N., împreună cu ceilalţi 3 inculpaţi din prezenta cauză i-au înconjurat pe ceilalţi tineri şi au început să-i controleze prin buzunare, sustrăgând unuia din ei telefonul mobil.

În privinţa inculpaţilor, aceştia au fost evazivi în declaraţiile date în cauză, fiecare încercând să-şi minimalizeze (până la a nega) propria contribuţie la comiterea faptelor şi să-i indice pe ceilalţi (sau măcar pe o parte din ei)ca fiind autori ai acestora.

Împrejurarea că unii dintre martorii audiaţi în cursul urmăririi penale şi-au modificat declaraţiile pe parcursul fazei de judecată nu înlătură valoarea probatorie a primelor depoziţii întrucât pe de o parte ei nu au oferit o justificare logică şi credibilă pentru această schimbare de atitudine, iar pe de altă parte chiar în declaraţiile date în cursul urmăririi penale atât părţile vătămate, cât şi o parte dintre martori au menţionat faptul că ar fi fost intimidaţi ulterior de către inculpaţi, atrăgându-li se atenţia asupra conţinutului depoziţiilor pe care urma să le facă.

În consecinţă, atât instanţa de fond, cât şi instanţa de apel au evaluat corect probatoriul administrat în cauză şi au reţinut în mod corespunzător atât situaţia de fapt ,cât şi vinovăţia inculpaţilor (în particulara inculpatului N.),încadrând în drept faptele comise prin raportare la disp. art. 240 C. pen., respectiv art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (2/1) lit. a) C. pen.

În ce priveşte individualizarea pedepselor, Curtea constată că inculpaţilor li s-au aplicat pedepse egale cu minimul special pentru infracţiunea cea mai gravă (tâlhărie), situaţie în care solicitarea lor de redozare a pedepselor echivalează practic cu reţinerea unor circumstanţe atenuante judiciare, căci numai acestea pot determina reducerea pedepsei sub minimul special (şi numai în condiţiile art. 80 C. pen., având în vedere că în cauză sunt incidente şi cauze de agravare a pedepsei-starea de recidivă şi/sau circumstanţa agravantă prev. de art. 75 lit. a) C. pen.].

În acest context, Curtea reţine că inculpaţii nu au recunoscut săvârşirea infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată în forma reţinută de instanţa de fond pe baza probatoriului administrat în cauză şi nu au dovedit o bună conduită anterior săvârşirii infracţiunilor (ambii nefiind la primul contact cu legea penală). În ce priveşte latura civilă, nu poate fi reţinută nici circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 lit. b) C. pen., în condiţiile în care părţile vătămate nu s-au constituit părţi civile, deşi prejudiciile nu au fost recuperate.

În consecinţă, întrucât în favoarea inculpaţilor nu pot fi reţinute circumstanţe atenuante judiciare, pedepsele aplicate pentru infracţiunea de tâlhărie (şi care, fiind cele mai grele, sunt şi cele pe care inculpaţii urmează să le execute) nu pot fi reduse sub limita stabilită de instanţa de fond şi menţinută de instanţa de apel, astfel încât recursurile inculpaţilor O. şi N. sunt nefondate (nefiind incidente niciunul dintre cazurile de casare invocate în motivarea recursurilor), urmează a fi respinse, cu obligarea lor la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

În ce priveşte recursul declarat de avocatul B.A.,care a asigurat în calitate de apărător ales asistenţa juridică a inculpatului N.L., Curtea constată că acesta a lipsit la termenul de judecată din 1 noiembrie 2007, fiind amendat de instanţa de apel cu suma de 1000 lei conform art. 198 C. proc. pen.

Avocatul susmenţionat a formulat cerere de scutire de plată a amnezii, pe care instanţa de apel a soluţionat-o la acelaşi termen cu fondul cauzei, prin Decizia recurată, respingând solicitarea avocatului B.

Potrivit art. 198 alin. (3) C. proc. pen., constituie abatere judiciară lipsa nejustificată a apărătorului ales sau desemnat din oficiu, fără a asigura substituirea în condiţiile legii.

În speţă, ulterior termenului de judecată din 1 noiembrie 2007 şi în sprijinul cererii de scutire de plată a amenzii, avocatul a depus o adeverinţă medicală, eliberată la 30 octombrie 2007, care atestă că acesta a suferit de o afecţiune pentru care i s-a recomandat de către medic repaus la pat 3 zile, perioadă care a acoperit şi termenul de judecată de la care avocatul a lipsit.

Este adevărat că pentru acel termen de judecată, avocatul ales nu a asigurat substituirea sa cu un alt avocat, însă această condiţie nu era suficientă pentru amendarea sa, decât sub condiţia nedovedirii caracterului justificat al lipsei sale, ceea ce s-a întâmplat la termenul din 1 noiembrie 2007, dar nu şi ulterior, când s-a şi formulat cererea de scutire de plată a amenzii.

În aceste condiţii, fiind dovedite motivele care au determinat lipsa sa la termenul din 1 noiembrie 2007, această situaţie fiind singulară pe tot parcursul judecării cauzei în apel. Curtea apreciază ca fiind întemeiat recursul declarat de avocatul B.A. conform art. 385² rap. la art. 362 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. şi îl va admite, dispunând în aceste limite casarea deciziei şi scutirea de plată a amenzii judiciare.

Va menţine celelalte dispoziţii ale deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de recurentul B.A. împotriva deciziei penale nr. 81 din 6 decembrie 2007 a Curţii de Apel laşi, secţia pentru minori şi familie.

Casează în parte Decizia penală atacată şi rejudecând:

Admite cererea formulată de avocatul B.A. şi dispune scutirea acestuia de plata amenzii judiciare în cuantum de 1000 lei, amendă aplicată prin încheierea de şedinţă din 1 noiembrie 2007.

Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei.

Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii O.C. şi N.L. împotriva deciziei penale nr. 81 din 6 decembrie 2007 a Curţii de Apel laşi, secţia pentru minori şi familie.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata a câte 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care câte 100 lei onorariul pentru apărătorul din oficiu se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 mai 2008.

← ICCJ. Decizia nr. 1830/2008. Penal		ICCJ. Decizia nr. 1950/2008. Penal. înşelăciunea (art. 215... →

ICCJ. Decizia nr. 1873/2008. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1873/2008. Penal