ICCJ. Decizia nr. 2234/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALA
Decizia nr.2234/2008
Dosar nr. 3760/112/200.
Şedinţa publică din 20 iunie 2008
Asupra recursului penal de faţă:
Prin sentinţa penală nr. 40/F din 20 februarie 2008, Tribunalul Bistriţa Năsăud l-a condamnat pe inculpatul R.D. la o pedeapsă de 10 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b),d ),e) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de viol, faptă prev. de disp. art. 197 alin. (1) şi (2) lit. b) şi alin. (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de incest, faptă prev. de disp. art. 203 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen. a contopit pedepsele aplicate, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art.64 lit. a), b), d), e) C. pen.
S-a făcut aplic. art. 71 şi art. 64 lit. a),b), d), e) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive, de la 29 octombrie 2006 la zi, iar în baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului.
Inculpatul a fost obligat să plătească părţii vătămate R.R.B., prin reprezentant legal R.M., suma de 5000 lei daune morale.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că inculpatul domiciliază în comuna Bistriţa Bârgăului, într-un imobil cu o singură cameră, împreună cu soţia sa şi cele trei fiice minore, în vârstă de 12, 10 şi respectiv, 5 ani. în cameră existau două paturi, şi, ocazional, se mai introduce încă unul, în care dormea P.I.D., fiul soţiei inculpatului din altă căsătorie şi P.D., cumnatul inculpatului.
De obicei, inculpatul dormea în pat cu fiica sa, R.R.B., iar soţia acestuia în celălalt pat cu celelalte două fiice.
În familie, consumul de băuturi alcoolice era frecvent, soţia inculpatului neglijându-şi familia din această cauză, respectiv neocupându-se de întreţinerea şi educaţia copiilor săi.
Fiind sub influenţa băuturilor alcoolice şi profitând de neglijenţa sau lipsa din domiciliu a soţiei sale, inculpatul, în cursul anului 2006 a întreţinut relaţii cu fiica sa, R.R.B.
Astfel, în perioada iunie - iulie 2006, inculpatul a rămas acasă doar cu partea vătămată, i-a cerut acesteia să se dezbrace, iar când minora şi-a scos pantalonii, inculpatul a întreţinut cu aceasta un raport sexual normal, deşi copilul plângea, cerându-i să înceteze. După aceea, inculpatul a ameninţat partea vătămată că o va bate şi pe ea şi pe mama ei, dacă va povesti cuiva despre cele întâmplate.
La data de 27 octombrie 2006, în aceleaşi condiţii, inculpatul a mai întreţinut un raport sexual normal cu partea vătămată, dar a fost observat de minora R.F., care, dorind să iasă afară, a fost oprită de inculpat care i-a cerut să rămână în pat cu faţa la perete.
În ziua următoare, R.F. i-a spus mamei sale despre ce văzuse, dar, fiind întrebat, inculpatul a negat că s-ar fi petrecut ceva între el şi partea vătămată.
La data de 28 octombrie 2006, inculpatul şi partea vătămată au plecat de acasă cu intenţia de a se opri la Sinaia, la o rudă, dar fiind sesizate organele de poliţie, cei doi au fost depistaţi în gară, inculpatul fiind reţinut şi, ulterior, arestat.
Probele administrate în cauză au relevat existenţa stării de fapt, aşa cum ea a fost reţinută de instanţa de fond, dar şi vinovăţia inculpatului în producerea faptelor.
Instanţa de fond a înlăturat declaraţia dată de inculpat în faza de cercetare judecătorească, apreciind-o ca nesinceră, pentru că nu s-au indicat împrejurări de natură să formeze convingerea că inculpatul spune adevărul şi că relatările anterioare nu reflectă realitatea.
Faptul că inculpatul a audiat în apărare pe martorii P.I.D. şi P.D., care şi-au asumat săvârşirea faptelor de viol asupra părţii vătămate, nu au reuşit să înlăture vinovăţia inculpatului în producerea faptelor din anul 2006, şi oricum, faptele pe care şi le asumă martorii se pretind a fi fost săvârşite în cursul anului 2007, când inculpatul era deja arestat.
Nu se poate reţine nici faptul că partea vătămată ar fi fost influenţată în declaraţiile sale de organele de poliţie, pentru că declaraţia sa şi a surorii sale, R.F. au fost date în faza de urmărire penală, în prezenţa mamei şi a asistentei sociale N.M., care, audiată pe acest aspect, a confirmat faptul că declaraţiile celor două minore au fost libere, fără constrângere din partea vreunei persoane.
La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului, instanţa de fond a reţinut că acesta are antecedente penale, că nu a recunoscut săvârşirea faptelor, în acest fel neputând fi reţinute eventuale circumstanţe atenuante pentru inculpat, pericolul social concret al faptelor comise, faptul că ele au fost săvârşite în mod repetat, vârsta părţii vătămate, urmările produse de faptele inculpatului.
Împotriva sentinţei a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, arătând că nu se face vinovat de comiterea infracţiunilor reţinute în sarcina sa, că adevăratul vinovat este P.I.D., care şi-a recunoscut fapta, fiind cercetat pentru aceasta.
Se solicită achitarea inculpatului în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., faptele nefiind comise de acesta, din declaraţia părţii vătămate rezultând că nu a fost constrânsă să întreţină relaţii sexuale.
În latură civilă, se apreciază că daunele morale acordate părţii vătămate sunt prea mari, ele nefiind justificate.
În subsidiar, se solicită reducerea cuantumului pedepselor aplicate inculpatului, ca efect al reţinerii circumstanţelor atenuante ce urmează a fi reţinute în favoarea sa.
Instanţa de apel, analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel formulate de inculpat, a constatat că situaţia de fapt a fost corect reţinută de instanţa investită să judece fondul cauzei, că vinovăţia inculpatului este deplin dovedită de probatoriul administrat în cauză, că în mod corect prima instanţă a individualizat sancţiunea judiciară aplicată, în funcţie de gradul ridicat de pericol social al faptelor, săvârşite în mod repetat, de urmările produse părţii vătămate, de vârsta acesteia, dar şi de persoana inculpatului, care are antecedente penale, nu a recunoscut săvârşirea faptei, indicând în faza de cercetare judecătorească altă persoană ca fiind autorul infracţiunii de viol.
S-a ţinut cont şi de gradul scăzut de reinserţie socială pe care îl prezintă inculpatul, dat fiind referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bistriţa Năsăud.
S-a constatat că, în raport de situaţia de fapt reţinută, în mod corect prima instanţă a înlăturat ca fiind nesinceră declaraţia inculpatului din faza de cercetare judecătorească şi că, de asemenea, partea vătămată nu a fost constrânsă în nici o modalitate să dea declaraţia existentă la dosar.
Faţă de aceste considerente, prin Decizia penală nr. 57/A din 23 aprilie 2008, Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat împotriva sentinţei penale nr. 40/F din 20 februarie 2008 a Tribunalului Bistriţa Năsăud.
Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, vizând nevinovăţia sa, susţinând că declaraţiile prin care a recunoscut comiterea faptelor i-au fost luate sub presiune, fiind bătut de organele de poliţie şi că, în realitate, autorul faptelor este altă persoană, respectiv P.M.D.
Examinând hotărârea în raport de criticile recurentului, care se circumscriu cazurilor de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., ca şi din oficiu, pentru cazurile enunţate de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Probele administrate în cauză relevă indubitabil că în două rânduri, inculpatul a întreţinut relaţii sexuale normale cu fiica sa, R.R.B.
Declaraţia sa de nerecunoaştere, dată pe parcursul cercetării judecătoreşti este contrazisă de declaraţiile anterioare, în care inculpatul a recunoscut săvârşirea infracţiunii.
Recunoaşterea faptei s-a produs şi în faţa instanţei de judecată cu ocazia audierii prilejuite de soluţionarea propunerii de arestare preventivă, în prezenţa apărătorului din oficiu.
Se invocă de către inculpat, influenţarea declaraţiilor victimei şi săvârşirea infracţiunii de viol de către o altă persoană, aspecte contrazise de ansamblul probator administrat în cauză.
Audierea părţii vătămate, la urmărirea penală, a avut loc în prezenţa mamei sale şi a asistentului social, persoane care, reaudiate, au confirmat relatările libere ale părţii vătămate şi ale surorii acesteia.
În mod justificat s-a înlăturat susţinerea inculpatului şi a numitului P.I.D., întrucât declaraţiile acestora privind săvârşirea infracţiunii de viol de către martor s-au dovedit nesincere. În prezent, martorul este cercetat, într-adevăr, pentru acte de viol comise asupra părţii vătămate, dar săvârşite în cursul anului 2007.
Partea vătămată şi-a susţinut declaraţia şi în faţa instanţei de judecată, în prezenţa apărătorului desemnat din oficiu şi a curatorului P.C.
În aceste condiţii, Înalta Curte apreciază că faptele imputate inculpatului există, că ele au fost săvârşite de inculpat cu vinovăţie, motiv pentru care, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.
În baza art. 38517 alin. (4) rap. la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive, de la 29 octombrie 2006 la zi.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.D. împotriva deciziei penale nr. 57/A din 23 aprilie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reţinerii şi arestării preventive de la 29 octombrie 2006 la 20 iunie 2008.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2018/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2237/2008. Penal → |
|---|
