ICCJ. Decizia nr. 2042/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2042/2008
Dosar nr. 45096/3/2007
Şedinţa publică din 5 iunie 2008
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 103 din 1 februarie 2008, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de B.M. prin care a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 720 din 17 mai 2005 Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 3423 din 29 mai 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, prin care acesta a fost condamnat, la 7 ani şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 şi 175 lit. i) C. pen. şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 4 ani.
Pentru a respinge cererea de revizuire s-au reţinut, în esenţă, următoarele:
Revizuientul a invocat în susţinerea cererii de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., „declaraţii noi, respectiv a învinuitei G.I.D., ceea ce reprezintă un mijloc de probă şi nu o faptă sau împrejurare ce nu a fost cunoscută de instanţă la soluţionarea cauzei aşa cum prevede textul de lege sus-menţionat, astfel că motivul invocat nu poate fi primit, nefiind admisibil ca pe calea extraordinară a revizuirii să se obţină „o prelungire a probatoriului pentru fapte şi împrejurări deja cunoscute şi verificate de instanţele care au soluţionat cauza".
În subsidiar, s-a motivat că de altfel declaraţia „numitei G.I.D. a fost dată la 11 ianuarie 2008, după judecarea cauzei, neavând nici măcar valoarea unei probe extrajudiciare, fiind dată vădit pro causa".
În al doilea rând instanţa a motivat că nici pretinsa săvârşire a infracţiunii de mărturie mincinoasă de către martorul C.A. nu poate justifica revizuirea, raportat la exigenţele textului art. 344 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. întrucât, pe de o parte privitor la această infracţiune nu s-a făcut dovada printr-o hotărâre judecătorească ori printr-o ordonanţă a procurorului, iar pe de altă parte pentru că această susţinere nu a făcut obiectul cercetării prealabile de către procuror.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia nr. 65/ A din 12 martie 2008 a secţiei a II-a penală, a respins, ca nefondat, apelul revizuientului reluând în considerentele deciziei aceiaşi motivare.
Recursul declarat de revizuient este fondat.
Potrivit art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei.
Prin fapte şi împrejurări noi se înţeleg orice întâmplări, situaţii ori stări, care prin ele însele ori prin coroborarea cu alte probe sunt de natură să stabilească existenţa unei erori judiciare şi să conducă la o altă soluţie în cauză în sensul arătat în art. 39 alin. (2) C. proc. pen.
Descoperirea unor asemenea fapte şi împrejurări are înţelesul de a se afla, de a se dezvălui, de a se da în vileag, de a scoate la lumină ceva ce rămăsese necunoscut instanţei de judecată când a soluţionat în fond cauza.
Noţiunea de descoperire la care se referă expres textul art. 394 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., trebuie întotdeauna raportată la obligaţiile ce au revenit instanţei care a judecat cauza în fond şi la instanţele care au confirmat soluţia, fiind lipsit de interes şi irelevant dacă partea căreia îi profită descoperirea a cunoscut sau nu înainte de rămânerea definitivă a hotărârii, faptele sau împrejurările necunoscute instanţei.
În cauză, condamnatul B.M., a invocat în cererea scrisă de revizuire adresată procurorului că a primit în penitenciar o scrisoare de la partea vătămată P.O.E. prin care i-a dezvăluit că nu este el autorul tentativei de omor .
Ori, asupra acestei dezvăluiri care potrivit art. 399 C. proc. pen., a făcut obiectul cercetării de către procuror nici instanţa de fond şi nici cea de apel nu s-a oprit şi nu s-a referit, deşi ea reprezenta, în realitate motivul ce l-a determinat pe condamnatsă formuleze cererea de revizuire, aşa cum a precizat acesta prin avocat atât la Tribunalul Bucureşti cât şi prin apelul declarat.
Dacă, instanţa de fond şi respectiv cea de apel ar fi supus cercetării judecăţii această dezvăluire conţinută de scrisoarea anexată de condamnat aflată la dosar, ar fi trebuit să constate că cercetarea efectuată de procurornu satisface cerinţele prevăzute de art. 399 C. proc. pen. şi respectiv nu serveşte raţiunii pentru care legiuitorul a prevăzut această procedură obligatorie.
Astfel, instanţele ar fi trebuit să constate că în realitate procurorul nu a efectuat o cercetare asupra conţinutului celor dezvăluite prin scrisoare, ci a invocat că din plicul scrisorii şi din conţinutul acesteia nu rezultă date de identificare a expeditorului, că plicul nu poartă ştampila de expediere, nu există referiri la numele şi adresa persoanei care a scris-o şi că deci nu există „date de autenticitate a respectivului înscris".
Constatând că prin invocarea unor asemenea motive, în realitate procurorul a abdicat de la obligaţiile ce-i reveneau potrivit raţiunii textului art. 399 C. proc. pen., instanţele ar fi trebuit fie să solicite procuroruluisă-şi îndeplinească obligaţiile prevăzute de textul de lege menţionat, fie să verifice ea însăşi motivul invocat în cerere în conformitate cu art. 403 alin. (1), teza a II-a C. proc. pen.
Neprocedând în acest mod, şi omiţând chiar să analizeze acest motiv invocat expres ca temei al cererii de revizuire, instanţele au pronunţat o hotărâre netemeinică şi nelegală, care impune casarea şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond pentru considerentele arătate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul revizuient condamnat B.M. împotriva deciziei penale nr. 65/ A din 12 martie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 103 din 1 februarie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală.
Trimite cauza spre rejudecare la instanţa de fond, Tribunalul Bucureşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1999/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2107/2008. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
