ICCJ. Decizia nr. 2002/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2002/2008
Dosar nr. 2294/1/2008
Şedinţa publică din 4 iunie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 557/ D din 8 noiembrie 2007, pronunţată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr. 8728/1/2006, s-a dispus respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice din art. 20 C. pen., raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., în art. 322 C. pen.
În temeiul art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice din art. 20 C. pen., raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., în art. 20 C. pen., raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.
A fost condamnat inculpatul P.D. pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., art. 74 lit. a), b) şi c) C. pen. şi art. 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 4 ani închisoare.
S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza II şi b) C. pen., în condiţiile şi pe durata art. 71 alin. (2) C. pen.
În temeiul art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
În temeiul art. 862 C. pen., s-a fixat termen de încercare de 6 ani, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii, iar în temeiul art. 863 C. pen., a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte din trei în trei luni, în ziua de 20 din a treia lună sau în ziua lucrătoare imediat următoare la S.P.V.R.S.I.;
- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existentă.
S-a dispus comunicarea prezentei hotărâri Serviciului de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor.
Conform art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen.
În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă reţinerea de 24 ore de la 2 februarie 2005.
În temeiul art. 14, 346 C. proc. pen., art. 998 C. civ., s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă C.R.P. şi a fost obligat inculpatul la plata sumelor de 1853,92 lei, reprezentând despăgubiri civile şi 5000 lei daune morale către aceasta.
În temeiul art. 14, 346 C. proc. pen., art. 998 C. civ., art. 313 din Legea nr. 95/1996 s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul municipal Moineşti şi a fost obligat inculpatul să plătească acesteia 196,5 lei cheltuieli de spitalizare; s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă Serviciul de Ambulanţă Bacău şi a fost obligat inculpatul să plătească suma de 247 lei, reprezentând contravaloarea transportului cu ambulanţa; s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul clinic de urgenţă nr. 3 laşi şi a fost obligat inculpatul să plătească acesteia suma de 210 lei cheltuieli de spitalizare.
Conform art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească statului 1500 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a avut în vedere următoarea situaţie de fapt:
În seara zilei de 8 noiembrie 2003, în fata discotecii din comuna Izvoru Berheciului, judeţul Bacău a avut loc un conflict între un grup de persoane în care s-au aflat partea vătămată C.P.R., numiţii G.C. şi U.C., inculpatul P.D. şi fratele acestuia, P.C., precum şi alte persoane.
Mai întâi, P.C. a fost lovit cu pumnii şi picioarele de către G.C. şi partea vătămată, după care la locul conflictului, alertat de alte persoane, a sosit inculpatul P.D. Acesta, împreună cu fratele său au ripostat şi au lovit pe G.C. şi U.C., fiind loviţi la rândul lor de aceste persoane, după care inculpatul P.D. a lovit partea vătămată mai întâi cu un ţăruş, după care, cu picioarele, în special în zona capului.
În urma acestei agresiuni, partea vătămată a suferit un traumatism cranio-cerebral şi facial, hematoame intracerebrale, hematom subdural şi edem cerebral difuz, în evoluţia căruia au intervenit crize convulsive şi hemipareză dreapta. Aceste leziuni au necesitat pentru vindecare 75 - 80 zile de îngrijiri medicale şi au fost de natură să pună în primejdie viaţa victimei. La stabilirea stării de fapt, instanţa de fond a avut în vedere declaraţiile părţii vătămate C.P.R., declaraţiile martorilor P.N., C.L., G.R., A.L. şi S.C., declaraţiile inculpatului şi raportul de expertiză medico-legală nr. S/6703/2004 al I.M.L. laşi, adresele C.A.S. laşi, acte medicale.
Instanţa a mai reţinut că inculpatul a acţionat sub imperiul unei puternice emoţii produse de agresarea fratelui său, fiind incidente în cauză dispoziţiile art. 73 lit. b) C. pen.
A mai reţinut că în timpul conflictului inculpatul a fost la rândul său agresat de către U.C., suferind un politraumatism cu hematom temporal stâng şi fractură maleolă, leziuni ce au necesitat 120 - 130 zile de îngrijiri medicale. Faţă de U.C. s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracţiunea de vătămare corporală, prevăzută de art. 182 C. pen., apreciindu-se că acesta a acţionat în condiţiile art. 44 alin. (1) C. pen., deoarece a vrut să împiedice atacul inculpatului asupra victimei.
Instanţa de fond a respins cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice din art. 20 C. pen., raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., în art. 322 C. pen., întrucât nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracţiunii de încăierare, din probele dosarului rezultă cu certitudine că cel care l-a agresat pe partea vătămată este inculpatul.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău şi inculpatul P.C.
În motivele sale de apel parchetul a invocat nelegalitatea şi netemeinicia hotărârii apelate, întrucât instanţa în mod eronat a reţinut prevederile art. 76 lit. b) C. pen., privind reducerea pedepsei închisorii ca urmare a reţinerii circumstanţelor atenuante, în cauză fiind aplicabil prevăzută art. 76 alin. (2) C. pen.
De asemenea, instanţa a reţinut în mod eronat prevăzută art. 74 lit. b) şi c) C. pen., întrucât din probele administrate (declaraţiile martorilor G.R., A.L., P.N., C.L., D.S.C., raportul de expertiză medico-legal), rezultă că inculpatul a comis fapta prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., însă acesta a avut o atitudine constantă de negare a săvârşirii faptei, susţinând că nu a lovit partea vătămată cu un par din lemn şi a încercat să denatureze adevărul, afirmând că partea vătămată a încercat să îl lovească, însă în acel moment s-a dezechilibrat şi a căzut, izbindu-se de asfalt.
Faţă de greşita reţinere a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. b) şi c) C. pen., s-a considerat că modalitatea de executare a pedepsei „în condiţiile suspendării sub supraveghere", prevăzută de art. 861 şi urm. C. pen., este neoportună.
Inculpatul a criticat hotărârea primei instanţe, invocând nevinovăţia sa, faţă de fapta pentru care este acuzat. Apelantul inculpat a arătat că nu a lovit partea vătămată, leziunile suferite de aceasta, se datorează unei autoaccidentări prin cădere, consumată în momentul desfăşurării conflictului ivit între cele două părţi.
Prin Decizia penală nr. 24 din 5 februarie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală, au fost admise apelurile Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău şi inculpatul P.D., a desfiinţat sentinţa apelată în parte şi rejudecând în fond, a dispus înlăturarea dispoziţiilor art. 76 lit. b) C. pen. şi a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 76 alin. (2) C. pen., dând efect circumstanţelor atenuante.
A înlăturat circumstanţele atenuante judiciare prevăzute de art. 74 lit. b) şi c) C. pen. şi pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen.
A mai înlăturat dispoziţiile art. 71 alin. (5) C. pen. şi a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
Împotriva deciziei din apel, în termen legal, a declarat recurs inculpatul P.D.
Recursul nu a fost motivat în scris, iar în motivele susţinute oral de apărătorul din oficiu desemnat pentru inculpat, au fost invocate cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 10 şi 18 C. proc. pen., susţinând că instanţa nu s-a pronunţat asupra tuturor probelor, iar în situaţia în care ar fi fost audiaţi martorii solicitaţi de inculpat, starea de fapt stabilită ar fi dus la pronunţarea altei soluţii.
A mai susţinut că primele instanţe au comis o gravă eroare de fapt, întrucât fapta nu a fost comisă de inculpat, motiv pentru car a solicitat achitarea acestuia în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.
Recursul este nefondat.
Cu referire la primul motiv de recurs care va fi analizat prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., instanţa de recurs constată că formularea acestui motiv de recurs este foarte generală şi nu se indică care este proba asupra căreia instanţa nu s-a pronunţat.
Examinând dosarul instanţei de fond şi al instanţei de apel, se reţine că singurii martori solicitaţi de inculpat în apărare, D.C. şi F.R. au fost audiaţi la instanţa de fond, iar declaraţiile lor au fost analizate împreună cu celelalte probe de la dosar.
Faptul că instanţa a înlăturat apărarea inculpatului potrivit căreia, partea vătămată a încercat să-l lovească cu picioarele, iar în acel moment s-a dezechilibrat şi a căzut, nu echivalează cu o nepronunţare. Primele instanţe au reţinut că această apărare a inculpatului se bazează doar pe acel martor F.R., a cărei declaraţie a fost contrazisă de declaraţiile martorilor oculari G.R.B. şi A.L., neimplicaţi în conflict, care i-au văzut pe cei doi fraţi P. înarmaţi cu ţăruşii smulşi de pe marginea drumului, de declaraţiile părţii vătămate care se coroborează cu declaraţiile martorilor P.N. şi C.L., din care rezultă că partea vătămată a fost lovită de inculpat cu un ţăruş în cap.
Rezultă astfel că primul motiv de recurs este nefondat, întrucât instanţele s-au pronunţat asupra tuturor cererilor formulate de inculpat şi au analizat amănunţit toate probele administrate în cauză din a căror coroborare au reţinut o corectă stare de fapt.
Instanţele au reţinut atât vinovăţia inculpatului cât şi circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., constatând că inculpatul a acţionat sub stăpânirea unei puternice tulburări, determinată de faptul că fratele lui, P.C. a fost lovit şi a căzut la pământ, de unde a fost ridicat de martorul G.R.B.
Rezultă astfel că instanţele au valorificat toate circumstanţele în care a fost comisă fapta de către inculpat, neidentificându-se nici o greşală în stabilirea vinovăţiei inculpatului, care să justifice achitarea acestuia.
Fată de aceste considerente, Înalta Curte constată că Decizia recurată este temeinică şi legală sub toate aspectele, urmând ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă recursul inculpatului P.D., ca nefondat.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.D., împotriva deciziei penale nr. 24 din 05 februarie 2008 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1974/2008. Penal. Cerere de transfer de... | ICCJ. Decizia nr. 2023/2008. Penal. Neglijenţa în serviciu... → |
|---|
