ICCJ. Decizia nr. 2749/2008. Penal. Luare de mită (art. 254 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2749/2008
Dosar nr. 855/57/2007
Şedinţa publică din 11 septembrie 2008
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 23 din 20 februarie 2008, Curtea de Apel Alba Iulia, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul A.C.G., de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (l) C. pen., raportat la art. 7 alin. (l) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că prin rechizitoriul P.D.N.A. - Serviciul Teritorial Alba Iulia în dosarul nr. 20/P/2007 a fost trimis în judecată inculpatul A.C.G. pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 7 alin. (l) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) S-a reţinut în sarcina inculpatului că fiind ofiţer de poliţie judiciară cu gradul profesional de inspector în cadrul I.P.J. Hunedoara – S.C.P., în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în zilele de 24 - 25 noiembrie 2006, cu ocazia exercitării îndatoririlor de serviciu, prin efectuări de cercetări penale în dosarul nr. 650/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Orăştie, a pretins şi a primit de la cetăţeanul italian R.L., învinuit în acel dosar pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 184 alin. (2) şi (4) C. pen., sumele de 100 euro în data de 24 noiembrie 2006 şi 200 de euro în data de 25 noiembrie 2006, pentru a urgenta efectuarea actelor de cercetare penală şi de a propune o soluţie favorabilă învinuitului.
La data de 24 noiembrie 2006 la intersecţia DN 7 cu DJ 709 G, între localităţile Orăştie - Spini a avut loc o coliziune între autovehiculul fiat condus de M.C. şi autoturismul audi condus de R.L., în urma căruia numitul M.C. a suferit leziuni posttraumatice pentru a căror vindecare au fost necesare 140 - 150 zile de îngrijiri medicale. La faţa locului s-a deplasat inculpatul A.C.G. împreună cu numitul C.M., agent procedural şi conducător auto în cadrul I.P.J. Hunedoara şi constatând că părţile au fost duse la spital s-au deplasat la sediul poliţiei Orăştiei unde la scurt timp au ajuns şi numiţii R.L. şi A.A.M., inculpatul procedând la audierea acestora.
A doua zi inculpatul a procedat la audierea numitului R.L. în prezenţa avocatului şi a traducătorului autorizat.
După terminarea urmăririi penale, prin referatul din 20 februarie 2007 întocmit de inculpatul A.C., în dosarul nr. 650/P/2006, în baza art. 249 C. proc. pen., cu aplicarea art. 11 pct. 1 lit. b) raportat la art. 10 lit. bl) din acelaşi cod, raportat la art. 181 C. pen., a fost propusă procurorului scoaterea de sub urmărire penală şi aplicarea unei sancţiuni administrative conform art. 91 C. pen., învinuitului R.L. pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. (2) şi (4) C. pen. Această propunere a fost infirmată, ulterior, s-a întocmit rechizitoriul şi numitul R.L. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 184 alin. (2) şi (4) C. pen.
La data de 20 februarie 2007, D.G.A. - Biroul Anticoruptie Hunedoara s-a sesizat din oficiu că inculpatul A.C., în luna februarie a solicitat cetăţeanului italian R.L. suma de 1000 euro, din care a primit suma de 300 euro, pentru a propune scoaterea de sub urmărire penală, restul de 700 de euro urmând să fie primiţi la confirmarea soluţiei propuse.
Prin rezoluţia din 2 martie 2007, D.N.A. - Serviciul Teritorial Alba lulia a dispus începerea urmăririi penale împotriva inculpatului A.C.G. pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (l) C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Instanţa de fond a reţinut că faţă de probele administrate în cauză (declaraţiile inculpatului, declaraţiile martorului denunţător, declaraţiile martorilor I.D.O. şi A.A.M., interceptările şi înregistrările audio) nu fac dovada comiterii faptelor reţinute în sarcina inculpatului, fiind dubiu care îi profită acestuia.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A. - Serviciul Teritorial Alba lulia, a criticat soluţia pentru netemeinicie susţinând că instanţa a comis o gravă eroare de fapt şi a solicitat admiterea recursului în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) raportat la art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.
Examinând recursul sub aspectul criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este nefondat pentru următoarele considerente:
Din probele administrate declaraţiile martorilor I.D.O., G.S. şi A.A.M. rezultă că martorul denunţător nu a rămas niciodată singur cu inculpatul, pentru a fi confirmate spusele acestuia, relative la dare unei sume de bani. De asemenea, în declaraţia martorului denunţător aflată la dosarul instanţei de fond acesta precizează că „inculpatul nu mi-a solicitat vreo sumă de bani, însă din experienţa mea atât în Italia cât şi în alte ţări, ştiam că trebuie să faci o atentei un cadou pentru a simplifica procedurile", „fără să pot preciza în ce a constat concret, am apreciat că prin atitudinea sa inculpatul îmi cerea bani".
De asemenea, nici din interceptările şi înregistrările audio autorizate existente la dosarul de urmărire penale, nu a rezultat niciun indiciu că inculpatul ar fi comis faptele reţinute în sarcina sa prin actul de sesizare al instanţei.
Din probele administrate la urmărirea penală cât şi la instanţa de fond nu există date concrete care să dovedească vinovăţia inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen.
Astfel, în mod corect instanţa de fond a reţinut că probele administrate nu fac dovada certă a comiterii faptelor reţinute în sarcina inculpatului, dubiu care îi profită inculpatului.
De asemenea, principiul consacrat de drept „in dubio pro reo", orice dubiu operează în favoarea inculpatului, atunci când vinovăţia acestuia nu este dovedită. Potrivit art. 51 C. proc. pen., care consacra prezumţia de nevinovăţie, orice persoana este considerata nevinovata pana la stabilirea vinovăţiei sale printr-o hotărâre penală definitivă. În cazul în care probele referitoare la vinovăţie nu sunt certe, sigure, complete, ci exista îndoiala cu privire la vinovăţia inculpatului, se aplica principiul in dubio pro reo, potrivit căreia orice îndoială operează în favoarea inculpatului, astfel că, în mod corect instanţa de fond a dispus achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Infracţiunea de luare de mită pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, prevăzută de art. 254 alin. (l) C. pen., presupune acţiunea de a pretinde ori de a primi bani sau alte foloase care nu i se cuvin, ori acceptarea promisiunea unor astfel de foloase sau nerespingerea în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu, faptă ce nu există şi nu este dovedită, faţă de probele administrate.
Astfel, faţă de considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A. - Serviciul Teritorial Alba lulia împotriva sentinţei penale nr. 23 din 20 februarie 2008 a Curţii de Apel Alba lulia, secţia penală, privind pe inculpatul A.C.G.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A. - Serviciul Teritorial Alba lulia împotriva sentinţei penale nr. 23 din 20 februarie 2008 a Curţii de Apel Alba lulia, secţia penală, privind pe inculpatul A.C.G.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A. - Serviciul Teritorial Alba lulia, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2023/2008. Penal. Neglijenţa în serviciu... | ICCJ. Decizia nr. 2754/2008. Penal → |
|---|
