ICCJ. Decizia nr. 2019/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2019/2008
Dosar nr. 17783.3/54/2005
Şedinţa publică din 5 iunie 2008
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 203 din 24 octombrie 2005, Tribunalul Olt a condamnat pe inculpatul M.N., la pedeapsa de 6 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 71 – art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi c) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive a inculpatului, de la 31 martie 2005 la 4 aprilie 2005.
Totodată, s-a admis, în parte, acţiunea civilă promovată de partea civilă l.E., dispunându-se obligarea inculpatului la plata sumei de 10.000 lei daune morale.
S-a admis acţiunea civilă a C.A.S. Olt şi a fost obligat inculpatul la plata sumei de 519,711 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare.
S-au reţinut, în esenţă, următoarele:
La data de 14 noiembrie 2003, pe fondul unei altercaţii izbucnită între victima l.M. şi inculpat, generată de refuzul inculpatului de a servi băuturi alcoolice victimei şi martorului D.N., inculpatul a aplicat victimei multiple lovituri cu pumnii şi picioarele în zona toracică şi abdominală, producându-i leziuni la nivelul intestinului, care, urmare complicaţiilor survenite, au cauzat moartea acesteia.
Curtea de Apel Craiova, secţia penală, prin Decizia penală nr. 199 din 15 iunie 2006, admiţând apelul declarat de inculpat, a desfiinţat sentinţa şi a dispus achitarea acestuia, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen., precum şi respingerea acţiunilor civile formulate de părţile civile I.E. şi C.A.S. Olt.
Totodată, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de partea civilă I.E.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele: din datele dosarului nu se poate stabili dacă declaraţia victimei a fost scrisă de aceasta în totalitate sau doar semnată, existând astfel dubiu asupra realităţii aspectelor consemnate, iar, pe de altă parte, martorii oculari, care au asistat la discuţia dintre inculpat şi victimă, au fost N.G., N.D. şi G.I., au relatat că inculpatul nu a lovit nici pe victimă şi nici pe martorul D.N. S-a mai reţinut că soluţia primei instanţe este întemeiată pe declaraţiile martorului G.l., care conţin aspecte contradictorii privitor la percepţia asupra conflictului, în sensul că, în declaraţia din 2 iulie 2004, a declarat că a observat personal agresiunea, în timp ce trecea prin faţa localului, privind prin uşa deschisă, iar, în declaraţia din 11 aprilie 2005, a susţinut că ştia despre incident din relatările martorei G.I., soţia sa.
În concluzie, s-a reţinut că nu există probe directe şi concludente care să permită stabilirea vinovăţiei inculpatului, acesta beneficiind de prezumţia de nevinovăţie.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi partea civilă I.E., soluţionate de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, prin Decizia penală nr. 7332 din 18 decembrie 2006, care a admis ambele recursuri, a casat Decizia atacată şi a trimis cauza spre rejudecare la instanţa de apel.
În motivarea soluţiei, s-a reţinut incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 385 pct. 18 C. proc. pen., în sensul că soluţia instanţei de apel este consecinţa unei erori grave de fapt, rezultată din înlăturarea nejustificată a unor probe, omisiunea administrării unor probe necesare şi analiza deficitară a ansamblului probelor administrate în cauză. Drept urmare, s-a apreciat că se impune completarea probatoriului, atât prin reaudierea inculpatului şi a martorilor, confruntarea martorilor, cât şi prin efectuarea unei reconstituiri, respectiv cercetare locală, prin care să se verifice dacă localizarea indicată de martorul G.I. îi permitea vizibilitate asupra interiorului localului, precum şi suplimentarea rapoartelor de expertiză medico-legală, sub aspectul ponderii factorului patologic în cadrul nexului cauzal, la producerea morţii victimei şi obţinerea de lămuriri suplimentare de la S.M.L. privitor la capacitatea victimei de a face declaraţii coerente asupra realităţii faptelor reclamate.
Sub aspect civil, s-a reţinut că rejudecarea cauzei va trebui să aibă în vedere administrarea probelor invocate de partea civilă în susţinerea cererilor de despăgubiri şi daune morale.
După rejudecarea cauzei, Curtea de Apel Craiova, secţia penală, prin Decizia penală nr. 26 din 14 februarie 2008, admiţând apelurile declarate de inculpatul M.N. şi partea civilă I.E., a desfiinţat, în parte, sentinţa atacată şi a dispus aplicarea inculpatului a pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, pe perioada prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen. Totodată, a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 7.000 lei despăgubiri şi 20.000 lei daune morale către partea civilă. A fost respinsă cererea privind acordarea prestaţiei periodice formulată de partea civilă.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
Prin recursul declarat de inculpat, prin apărătorul său ales, s-a solicitat în principal, casarea deciziei şi achitarea inculpatului, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., iar, în subsidiar, casarea deciziei cu trimiterea cauzei la instanţa de apel, pentru a se conforma deciziei instanţei supreme, susţinând că instanţa de rejudecare nu s-a conformat indicaţiilor cuprinse în Decizia instanţei supreme, neprocedând la confruntările dispuse, la cercetarea la faţa locului şi la reconstituire.
Recursul inculpatului este, în parte, fondat, însă prioritar pentru temeiul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen.
Potrivit art. 38518 alin. (1) C. proc. pen., instanţa de rejudecare trebuie să se conformeze hotărârii instanţei de recurs.
Pentru a pronunţa o soluţie de achitare, condamnare sau încetare a procesului penal, instanţa trebuie să verifice, în cadrul cercetării judecătoreşti, în condiţiile celor patru principii fundamentale, caracteristice fazei de judecată, oralitate, publicitate, nemijlocire şi contradictorialitate, toate probele care au servit drept temei de trimitere în judecată a unui inculpat. în urma operaţiunii de verificare şi administrare a probelor, în aceste condiţii, instanţa va putea evalua şi aprecia care dintre acestea exprimă adevărul şi le va putea reţine, motivat, ca suport al hotărârii judecătoreşti de condamnare sau achitare.
Or, în cauză, după trimiterea cauzei spre rejudecare, instanţa de apel nu s-a conformat tuturor indicaţiilor deciziei instanţei supreme şi, încălcându-şi rolul activ, nu a verificat şi lămurit, în condiţiile mai sus-menţionate, toate împrejurările cauzei.
Astfel, deşi a dispus reaudierea tuturor martorilor, a inculpatului, precum şi a părţii civile I.E., a efectuat adresele necesare către I.M.L. Craiova, pentru lămurirea faptului dacă, în raport de starea victimei, de gradul de conştientă, de cooperarea cu cei care l-au asistat medical, după internarea în spital, aceasta putea face declaraţii coerente asupra realităţii faptelor reclamate, către Comisia de Avizare şi Control a I.M.L. Bucureşti, în vederea precizării ponderii factorului patologic în cadrul nexului cauzal în declanşarea consecinţei morţii victimei şi a administrat probele privind pretenţiile civile şi daunele morale solicitate de partea civilă, instanţa de rejudecare nu a procedat la confruntări între inculpat şi martorii oculari D.N. şi G.I., între martora G.I. şi martorii F.M., pentru elucidarea faptelor şi împrejurărilor neclare.
De asemenea, nu a procedat la o reconstituire, pentru a verifica posibilităţile de percepţie vizuală şi veracitatea susţinerilor martorului G.I. că uşa localului fiind deschisă, ar fi văzut agresiunea inculpatului de la circa 15 metri. Sub acest aspect, deşi instanţa a depus diligentele necesare, efectuând adresă către Primăria oraşului Piatra-Olt, care a trimis datele solicitate, a reţinut imposibilitatea obiectivă de efectuare a reconstituirii, deoarece Primăria a comunicat că nu poate asigura accesul în clădirea respectivă, aceasta nefiind în administrarea sa, ci a Cooperaţie de consum Piatra-Olt. Or, reconstituirea ar fi fost imposibil de efectuat numai în condiţiile în care magazinul unde s-a săvârşit fapta nu ar mai fi existat, fapt infirmat de actele dosarului.
În baza exercitării rolului activ, instanţele trebuiau să verifice şi să administreze toate aceste probe, precum şi orice alte probe care vor apărea necesare, iar, în urma analizei şi coroborării lor, să stabilească, cu certitudine, adevărul în cauză.
Neprocedând în acest mod, instanţa de rejudecare nu a lămurit cauza sub toate aspectele, astfel încât din analiza coroborată a probelor să poată fi reţinută cu certitudine vinovăţia ori nevinovăţia inculpatului. În actualul stadiu al probaţiunii nu pot fi înlăturate din ansamblul probator declaraţiile martorilor oculari D.N. şi G.I., care confirmă apărările inculpatului, dar care nu se coroborează cu afirmaţiile martorilor indirecţi D.E., care a declarat că G.I. mi-a spus că a văzut când M.N. şi un băiat G. au lovit pe l.M. doborându-l la pământ şi lovindu-l cu pumnii şi picioarele cape un sac de box" şi G.I. Totodată, dintre declaraţiile celorlalţi martori indirecţi, cea a martorului T.G., medicul care a examinat-o la 25 noiembrie 2003 pe victimă confirmă susţinerile inculpatului, în sensul că „nu am observat echimoze sau alte leziuni la nivelul abdomenului, toracelui".
Or, aceste lacune şi neclarităţi, precum şi cele arătate în prima parte, se impun a fi cert elucidate.
Neprocedând în acest mod, hotărârea instanţei de rejudecare este nelegală şi netemeinică, pentru considerentele expuse anterior, ceea ce impune casarea acesteia şi trimiterea cauzei spre rejudecarea apelurilor inculpatului M.N. şi al părţii civile I.E. la instanţa de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul inculpat M.N. împotriva deciziei penale nr. 26 din 14 februarie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecarea apelurilor inculpatului şi al părţii civile la instanţa de apel, respectiv Curtea de Apel Craiova.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2013/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2031/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
