ICCJ. Decizia nr. 1963/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1963/2008
Dosar nr. 1627/33/2007
Şedinţa publică din 2 iunie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 4 din 10 ianuarie 2008, Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul B.A. împotriva ordonanţei nr. 17/P/2006 din 4 mai 2007 dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. - Serviciul Teritorial Cluj.
Prin plângerea penală adresată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. - Serviciul Teritorial Cluj, petiţionarul B.A. a solicitat cercetarea numitului P.l. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 254 C. pen.
În esenţă, petiţionarul îşi exprimă nemulţumirea cu privire la faptul că numitul P.l., în calitate de ofiţer de poliţie cu gradul de comisar în cadrul I.P.J. Sălaj şi şef al Poliţiei oraşului Şimleul Silvaniei, în cursul anului 1998, pe când ocupa funcţia de ofiţer de poliţie în cadrul Biroului de cercetări penale al Poliţiei oraşului Şimleul Silvaniei, a acceptat propunerea denunţătorului B.A. după care a şi primit de la acesta piese pentru autoturismul său (în valoare de cea 200-300 mărci germane) precum şi suma de 200 mărci germane pentru a adopta o propunere de neurmărire într-un dosar penal în care fratele denunţătorului, martorul B.I., era cercetat penal.
Prin ordonanţa nr. 17/P/2006 din 4 mai 2007, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. - Serviciul Teritorial Cluj a dispus, în baza art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului P.I., ofiţer de poliţie cu gradul de comisar în cadrul I.P.J. Sălaj pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 C. pen. şi neînceperea urmăririi penale faţă de B.A. cu privire la săvârşirea infracţiunii de luare de dare de mită prevăzută de art. 254 C. pen.
Împotriva acestei rezoluţii, petiţionarul a formulat plângere la procurorul şef al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. - Serviciul Teritorial Cluj, plângere care a fost respinsă prin rezoluţia nr. 231/ll/2/2007 din 20 iulie 2007.
În temeiul art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., petiţionarul a formulat, în termen legal, plângere împotriva rezoluţiei nr. 17/P/2006 din 4 mai 2007, iar prin sentinţa nr. 37 din 11 septembrie 2007 Tribunalul Cluj a declinat competenta de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Cluj.
Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, prin sentinţa penală nr. 4 din 10 ianuarie 2008, a respins, ca nefondată, plângerea petiţionarului împotriva ordonanţei nr. 17/P/2006 din 4 mai 2007 dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. - Serviciul Teritorial Cluj, cu motivarea că din materialul probator administrat de către procuror precum şi din înscrisurile noi depuse în instanţă nu rezultă elementele constitutive ale comiterii infracţiunii de luare a mită prevăzută de art. 254 C. pen., de către învinuitul P.I. şi nici cele ale infracţiunii de dare de mită prevăzută de art. 255 C. pen., pentru care a fost cercetat petiţionarul B.A.
Împotriva sentinţei de respingere a plângerii împotriva ordonanţei de scoatere de sub urmărirea penală a învinuitului P.I. şi de neîncepere a urmăririi penale faţă de B.A., petiţionarul B.A. a declarat recurs.
Examinând hotărârea atacată, potrivit art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursul declarat de petiţionar nu este fondat.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea constată că, la data de 28 aprilie 1998, fratele petiţionarului, numitul B.I. a fost depistat în trafic în timp ce conducea un autoturism sub influenţa băuturilor alcoolice, întocmindu-se procesul verbal de constatare a infracţiunii constând în aceea că a refuzat recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, iar după efectuarea actelor premergătoare, dosarul a fost înaintat la Parchetului de pe lângă Judecătoria Şimleul Silvaniei cu propunere de neîncepere a urmăririi penale, pentru că făptuitorul a refuzat justificat recoltarea, el suferind de lipotimie la vederea sângelui.
Dosarul a fost restituit de către procuror, iar după efectuarea altor acte a fost trimis la parchet cu aceeaşi propunere de neurmărire, propunere însuşită de procuror, la data de 3 februarie 1999 faţă de B.I. fiind dispusă neînceperea urmăririi penale.
Petiţionarul B.A. a formulat denunţul împotriva lui P.I. abia în anul 2006, argumentând că în anul 2005 a formulat o plângere împotriva numitului C.A. şi primit câteva semnale că învinuitul P.I. se implica în derularea anchetei urmărind interesul celeilalte părţi de la care probabil a obţinut un folos şi acesta este motivul formulării denunţului penal ce a stat la baza prezentului dosar.
Din declaraţia martorei B.C.F., soţia lui B.I., învinuitul P.I. s-a prezentat la domiciliul acesteia şi Ie-a cerut să se prezinte la sediul poliţiei pentru declaraţie, ulterior petiţionarul spunându-i că învinuitul i-ar fi cerut nişte piese auto pentru a dispune neînceperea urmării penale faţă de B.I., însă a mai precizat că ea nu a văzut piesele; cu altă ocazie, învinuitul, prezentându-se la domiciliul ei, i-a solicitat suma de 200 mărci germane sub formă de împrumut, însă nu i-a dat pentru că nu-i avea, dar că petiţionarul B.A. a venit din Germania şi s-a întâlnit cu învinuitul fără ca ea să fie de faţă şi i-a dat 200 de mărci germane.
Atât martora B.C.F., cât şi martorul B.I. au precizat că ei nu au văzut şi nu au fost de faţă atunci când petiţionarul B.A. i-a dat învinuitului P.I. piesele şi banii, ei cunoscând aceste aspecte de la petiţionar.
Din înscrisurile depuse la instanţa de fond rezultă că petiţionarul a comandat în Germania în anul 1998 o piesă de autoturism în valoare de 239, 76 mărci germane, însă nu rezultă că această piesă a fost dată învinuitului P.I.
Lucrătorul de poliţie S.D. a confirmat că el a fost cel căruia învinuitul i-a cerut să refacă procesul verbal de constatare a infracţiunii, însă a arătat că refacerea a constat în consemnarea ulterioară în mod nereal că martorul asistent ar fi fost P.N.A.
Declaraţiile lui S.D. nu se coroborează cu alte probe administrate în cauză, respectiv declaraţiile martorilor K.Z., F.D. şi B.I.
Astfel, deşi denunţătorul a fost constant în afirmaţiile sale că a plătit învinuitului suma de 200 mărci germane şi i-a dat piese de maşină, Curtea apreciază că în cauză nu se poate stabili că învinuitul P.I. a săvârşit infracţiunea de luare de mită, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 254 C. pen. şi nici ale infracţiunii de dare de mită prevăzută de art. 255 C. pen., pentru care a fost cercetat B.A.
În consecinţă, soluţia primei instanţe de respingere a plângerii petiţionarei împotriva ordonanţei nr. 17/P/2006 din 4 mai 2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. - Serviciul Teritorial Cluj este legală şi temeinică.
Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul B.A. împotriva sentinţei primei instanţe.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiţionar va fi obligat la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E CI D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul B.A. împotriva sentinţei penale nr. 4 din 10 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1892/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1967/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
