ICCJ. Decizia nr. 2063/2008. Penal. Cerere de transfer de procedură în materie penală (Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2063/2008
Dosar nr. 4304/1/2008
Şedinţa publică din 6 iunie 2008
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 3/ C din 14 martie 2008 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul penal nr. 187/43/2008, s-a dispus, în baza mandatului european de arestare emis la 18 martie 2008, în dosarul nr. 2228/2007 RG GIP-N 125/07/21 RG PM de Tribunalul din Alessandria - Republica Italiană arestarea preventivă a numitului T.O.I., pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 14 mai 2008 până la 12 iunie 2008 şi predarea acestei persoane către autorităţile judiciare italiene în vederea efectuării urmăririi penale.
Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că persoana solicitată este cercetată pentru săvârşirea unor „activitate de favorizare şi exploatare a activităţii de prostituţie desfăşurată de minora de origine română G.D.M." prin „procurarea unei locuinţe femeii exploatate, apoi de însoţirea şi fixarea întâlnirilor acesteia cu clienţii" urmate de încasarea banilor obţinuţi din prostituţie şi împărţirea lor cu numiţii T.D.l. şi D.F. cercetaţi în acelaşi dosar.
S-a apreciat că infracţiunea ce formează obiectul anchetei penale intra în categoria infracţiunilor prevăzute de art. 85 din Legea nr. 302/2004 şi că nu subzistă niciunul din cazurile reglementate de art. 88 din acelaşi act normativ, de natură a justifica un refuz al executării.
Totodată, s-a considerat că apărarea persoanei solicitate în sensul că nu a săvârşit faptele pentru care este cercetat, nu poate fi primită, aceasta neputând constitui motiv de refuz al executării mandatului european de arestare.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs persoana solicitată care a susţinut că judecata s-a făcut în camera de consiliu contrar dispoziţiilor art. 48 din Legea nr. 302/2004, că nu s-au solicitat garanţii de la statul solicitant referitoare la executarea pedepsei pe teritoriul statului român şi că hotărârea nu a fost pronunţată de preşedintele completului de judecată ci de judecătorul din acest complet.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
Recursul declarat nu este întemeiat.
1. Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că autorităţile judiciare italiene efectuează urmărirea penală a persoanei solicitate pentru infracţiunea de prostituţia minorilor, prevăzută de art. 600 bis C. pen. italian, pedepsită cu închisoarea de la 6 ani la 12 ani, constând în aceea că persoana solicitată T.O.I. împreună cu numiţii D.F. şi T.D.l. a favorizat şi exploatat activitatea de prostituţie desfăşurată de minora sub 18 ani G.D.M., prin procurarea unei locuinţe şi asigurarea clienţilor, ceea ce corespund infracţiunii prevăzute de art. 329 C. pen. român.
Totodată, se mai constată că mandatul european de arestare a fost emis în vederea aducerii persoanei cercetate la Biroul judecătorului pentru cercetările preliminare al Tribunalului din Alessandria, fiind înlocuită măsura anterioară a arestului domiciliar.
Mai rezultă, din analiza actelor din dosar, că opoziţia persoanei solicitate nu s-a bazat pe o eroare privind identitatea sau pe un motiv de refuz din cele prevăzute de art. 88 din Legea nr. 302/2004, ci pe apărări care vizează chestiuni legate de vinovăţia în săvârşirea faptei pentru care este cercetat ori de legalitatea măsurii arestării dispuse de judecătorul italian, cea ce nu poate face obiectul examinării, întrucât potrivit art. 77 alin. (2) din legea arătată, mandatul se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce.
Aşa fiind, dispoziţia de arestare pe timp de 30 zile şi de predarea către autorităţile judiciare italiene este conformă cu prevederile legale menţionate şi m Decizia cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002.
2. Referitor la susţinerea din recurs, în sensul că judecata s-a făcut în camera de consiliu şi că astfel s-au încălcat dispoziţiile art. 48 din Legea nr. 302/2004, aceasta nu poate fi primită.
Astfel, textul invocat se referă la procedura extrădării, care nu este aplicabilă în cauza de faţă, ce vizează punerea în executare a unui mandat european.
În cuprinsul Legii nr. 302/2004 nu se constată existenţa unor reglementări exprese privind procedura în şedinţele de judecată având ca obiect punerea în executare a mandatului european de arestare, astfel că în baza art. 7 din aceeaşi lege sunt aplicabile dispoziţiile C. proc. pen.
Întrucât mandatul european de arestare a fost emis în cursul urmăririi penale, măsura arestării, potrivit art. 89 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, trebuie dispusă prin încheiere motivată dată în camera de consiliu, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 146 alin. (4) şi art. 1491 alin. (4) C. proc. pen., lucru pe care prima instanţă l-a făcut, dispunând totodată şi predarea persoanei solicitate.
Se mai constată că pronunţarea acestei soluţii s-a făcut în şedinţă publică, de către judecătorul membru al completului de judecată.
Potrivit art. 310 alin. (1) C. proc. pen., hotărârea se pronunţă în şedinţă publică de către preşedintele completului de judecată, asistat de grefier.
Această normă nu este prevăzută însă sub pedeapsa nulităţii, conform art. 197 din acelaşi cod, astfel că atribuţia preşedintelui de complet poate fi preluată de celălalt judecător, scopul fiind asigurarea publicităţii.
3. în sfârşit, prin dispoziţiile art. 87 din Legea nr. 302/2004 s-a stabilit că cetăţenii români sunt predaţi în baza unui mandat european de arestare emis în vederea urmăririi penale sau a judecăţii, cu condiţia ca, în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România pentru executarea pedepsei.
Cum această dispoziţie este imperativă, în baza ei, persoana solicitată, dacă va fi în final condamnată, urmează a face obiectul unei cereri de transfer în vederea executării pedepsei în România.
4. Faţă de considerentele ce preced, constatând că arestarea şi predarea persoanei solicitate s-a făcut cu respectarea cerinţelor legale privind mandatul european de arestare, că motivele de casare nu pot fi primite, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) şi a art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a respinge recursul ca nefondat, cu obligarea recurentului la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta persoană solicitată T.O.I. împotriva încheierii penale nr. 3/ C din 14 mai 2008 a Curţii de Apel Tg. Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 187/43/2008.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2031/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2075/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
