ICCJ. Decizia nr. 1892/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1892/2008
Dosar nr. 2246/105/2007
Şedinţa publică din 28 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 708 din 27 decembrie 2007, Tribunalul Prahova, în rejudecare după casare, a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de partea civilă T.V.V. de obligare a inculpatului V.V.N. la plata unei prestaţii periodice.
Partea civilă a fost obligată la 2000 lei cheltuieli judiciare către inculpat şi la 400 lei cheltuieli judiciare către stat.
S-a reţinut, în esenţă, că prin sentinţa penală nr. 587 din 22 noiembrie 2005, Tribunalul Prahova l-a condamnat pe inculpatul V.V.N., la 5 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 20 C. proc. pen., raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), b) şi c) C. pen. şi art. 76 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) A fost aplicată şi pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani.
Inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile C.A.S. - Prahova 1.151,20 lei despăgubiri civile şi părţii civile T.V.V. suma de 3.000 lei daune materiale şi 15.000 lei daune morale.
A fost respinsă cererea părţii civile T.V.V. privind obligarea inculpatului la plata unei prestaţii periodice lunare, constatând că inculpatul a achitat acestei părţi civile suma de 30.000.000 lei (ROL) despăgubiri.
S-a reţinut, în fapt, că în seara de mai 2005, inculpatul V.V.N. a mers cu un grup de tineri la cafe-barul „A." din oraşul Breaza, judeţul Prahova, unde prezenta un program o formaţie muzicală în care solist vocal era partea vătămată T.V.V.
Nemulţumiţi de conţinutul programului, inculpatul şi prietenul său O.M.D. au protestat repetat.
Spre dimineaţă, în jurul orelor 3,00, după terminarea programului şi în timp ce formaţia îşi strângea instrumentele, inculpatul şi O.M.D. au tras-o prelung de câte o ureche pe partea vătămată, gest de umilinţă care l-a ofensat şi pe tatăl părţii vătămate, T.V.V., care a intervenit însă a fost lovit şi doborât la sol de către O.M.D.
În acest timp inculpatul V.V.N. a făcut încercări repetate de a lovi cu pumnul pe partea vătămată, aceasta ferindu-se de fiecare dată.
În cele din urmă, însă, inculpatul a luat din apropiere un trepied din metal cu care a lovit-o în cap pe partea vătămata, provocându-i hemoragie externă.
Partea vătămată s-a deplasat la spital, fiind internată timp de 19 zile şi supusă unei operaţii neurochirurgicale.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză medico-legală, partea vătămată a suferit leziuni traumatice soldate cu fractură craniană temporală dreapta cominutivă, multieschiloasă, contuzie hemoragică şi dilacerare cerebrală, necesitând 45-50 zile îngrijiri medicale pentru vindecare, fără să-i fie pusă viaţa în primejdie însă rămânând cu infirmitate fizică prin lipsă de substanţă osoasă.
Prin Decizia penală nr. 108 din 27 martie 2006, Curtea de Apel Ploieşti a admis apelul inculpatului V.V.N., a desfiinţat în parte hotărârea şi a restrâns pedeapsa accesorie fifeunterzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) şi e) C. pen., menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei.
A respins ca nefondat apelul părţii civile T.V.V.
Prin Decizia penală nr. 7042 din 4 decembrie 2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul părţii civile T.V.V., casând atât Decizia penală nr. 108 din 27 martie 2006 a Curţii de Apel Ploieşti, cât şi sentinţa penală nr. 587 din 22 noiembrie 2005 a Tribunalului Prahova, trimiţând cauza pentru rejudecare la instanţa de fond numai cu privire la soluţionarea cererii părţii civile de acordare a unei prestaţii periodice.
A fost respins, ca nefondat, recursul inculpatului.
În rejudecare, aşa cum s-a arătat, Tribunalul Prahova, prin sentinţa penală nr. 708 din 27 decembrie 2007, a respins, ca neîntemeiată, cererea părţii civile de obligare a inculpatului la plata unei prestaţii periodice, în considerarea concluziilor Raportului de nouă expertiză medico-legală efectuat de I.N.M.L. Mina Minovici Bucureşti.
Împotriva acestei din urmă hotărâri partea civilă T.V.V. a declarat apel, care a fost respins, ca nefondat, prin Decizia penală nr. 37 din 5 martie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti.
Decizia penală menţionată a fost atacată cu recurs de către partea civilă, care a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 21 C. proc. pen., susţinând imposibilitatea de prezentare la judecată şi de a înştiinţa instanţa despre această imposibilitate.
Verificând hotărârea atacată pe baza actelor şi lucrărilor de la dosar, Curtea constată că recursul este fondat.
Potrivit adeverinţei medicale nr. 2511 din 5 martie 2008 eliberată de Cabinetul neurologic al Spitalului Municipal Câmpina, partea civilă T.V.V. a fost examinată la data de 5 martie 2008 suferind o criză de pierdere a cunoştinţei urmare T.C.C. (dilacerare cerebrală).
Această stare a sănătăţii a pus în imposibilitate partea civilă să se prezinte la procesul din cauză în apel, care s-a desfăşurat în aceeaşi zi, respectiv 5 martie 2008, când s-a şi pronunţat Decizia atacată şi, de asemenea, a împiedicat-o şi să înştiinţeze instanţa despre această imposibilitate.
Văzând şi prevederile art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., Curtea va admite recursul părţii civile, va casa Decizia penală nr. 37 din 5 martie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti şi va dispune rejudecarea apelului părţii civile de aceeaşi instanţă.
Cu privire la cererea părţii civile de obligare a inculpatului V.V.N. la plata cheltuielilor judiciare efectuate în recurs, Curtea constată că această este neîntemeiată.
Temeiul juridic al obligării uneia sau alteia dintre părţi la plata cheltuielilor judiciare făcute de părţi îl reprezintă culpa procesuală şi care, în judecata desfăşurată în prezenta cale de atac exercitată de partea civilă, nu aparţine inculpatului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de partea civilă T.V.V. împotriva deciziei penale nr. 37 din 5 martie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, privind pe inculpatul V.V.N.
Casează Decizia penală atacată şi trimite cauza pentru rejudecare la Curtea de Apel Ploieşti.
Respinge cererea părţii civile T.V.V. de acordare a cheltuielilor judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1829/2008. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 1963/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
