ICCJ. Decizia nr. 2013/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2013/2008
Dosar nr. 2792/1/2008
Şedinţa publică din 4 iunie 2008
Asupra contestaţiei în anulare de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 6402 din 2 noiembrie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.E.C. împotriva deciziei penale nr. 319/ A din 21 septembrie 2006 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală şi a fost obligat recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei decizii, în temeiul art. 386 lit. e) C. proc. pen., condamnatul T.E.C. a formulat contestaţie în anulare, susţinând că instanţa de recurs a soluţionat cauza fără audierea sa, deşi nu fusese audiat la instanţa de apel.
La termenul din 07 mai 2008 s-a admis în principiu contestaţia în anulare, constatându-se că cererea a fost făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul invocat este cel prevăzut de art. 386 lit. e) C. proc. pen. şi că, în sprijinul contestaţiei, s-au invocat actele doveditoare aflate la dosarul cauzei, fixându-se termen la data de 4 iunie 2008 în vederea soluţionării pe fond a cererii.
Examinând contestaţia în anulare în raport cu lucrările şi materialul din dosarul cauzei, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând a fi respinsă.
Potrivit dispoziţiilor art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în următoarele cazuri:
- când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii,
- când partea dovedeşte că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştinţa instanţa despre această împiedicare;
- când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute la art. 10 alin. (1) lit. f) - i1),cu privire la care existau probe la dosar;
- când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă;
- când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanţa de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 38514 alin. (11) ori art. 38516alin. (11).
Motivele invocate de petent în cerere referitoare la neaudierea sa către instanţa de recurs, nu se încadrează în niciunul din cazurile strict şi limitativ prevăzute de art. 386 C. proc. pen., cel indicate de contestator, respectiv lit. e referindu-se la neaudierea sa de către instanţa de recurs.
Astfel că, această critică cu privire la neaudierea acestuia de către instanţa de recurs, nu poate fi primită, întrucât audierea inculpatului nu era obligatorie, astfel cum se prevede expres şi limitativ în dispoziţiile art. 38514 alin. (11) ori art. 38516 alin. (11) C. proc. pen., audierea ar fi fost obligatorie în situaţia în care instanţa de fond nu ar fi pronunţat o hotărâre de condamnare ci una de achitare a inculpatului, sau atunci când inculpatul prezent la instanţa de apel nu a fost audiat. Ori din actele şi lucrările dosarului, rezultă că inculpatul nu a fost prezent la soluţionarea apelului.
În situaţia în care ar fi dorit să dea o nouă declaraţie în fata instanţei de recurs, avea posibilitatea valorificării acestui drept la momentul soluţionării cauzei, cu atât mai mult cu cât, acesta a fost asistat de apărătorul său ales.
Ca atare, văzând dispoziţiile art. 391 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul T.E.C. şi îl va obliga pe contestator la plata cheltuielilor judiciare către stat, în conformitate cu dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatorul T.E.C. împotriva deciziei penale nr. 6402 din 2 noiembrie 2006, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală .
Obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1967/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2019/2008. Penal → |
|---|
