ICCJ. Decizia nr. 202/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 202/2008
Dosar nr. 625/59/2007
Şedinţa publică din 22 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 110/ PI din 8 octombrie 2007, Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta C.M. împotriva rezoluţiei adoptată de parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. 244/P/2006, la 22 ianuarie 2007.
Petenta a fost obligată să plătească 50 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut următoarele:
La data de 19 martie 2007, petenta C.M. a formulat, în termenul legal, în temeiul prevederilor art. 2781 C. proc. pen., plângere împotriva rezoluţiilor nr. 244/P/2006 din 22 ianuarie 2007 dată de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi nr. 149/II/2/2007 din 23 februarie 2007 dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, criticându-le pentru netemeinicie şi nelegalitate.
Prin plângerea adresată instanţei petenta a criticat soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de magistratul judecător M.M. de la Judecătoria Arad împotriva căreia s-a plâns pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu şi favorizarea infractorului prevăzută de art. 246 şi 264 C. pen.
A susţinut că magistratul judecător M.M. a săvârşit cele două infracţiuni, cu ocazia soluţionării dosarului penal nr. 5825/2004 al Judecătoriei Arad când prin sentinţa penală nr. 2233 din 12 mai 2004 cu ştiinţă şi-a încălcat atribuţiile de serviciu favorizându-l pe inculpatul N.Ş., pe care l-a achitat de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii de insultă prevăzută de art. 205 C. pen.
Curtea, analizând actele şi lucrările dosarului precum şi probele administrate la fond, a constatat că soluţia de neîncepere a urmăririi penale este legală şi temeinică.
Astfel, procurorul a reţinut că magistratul judecător a dispus achitarea inculpatului N.Ş. pentru săvârşirea infracţiunii de insultă pe motiv că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de insultă deoarece declaraţia în care a afirmat că partea vătămată (petenta C.M.) ar suferi cu nervii nu a fost făcută în public şi nu a avut scopul de a insulta, ci a constituit un mijloc prin care a încercat să explice multitudinea proceselor penale şi civile intentate împotriva sa. Hotărârea a fost recurată de către C.M., iar Tribunalul Arad, secţia penală, prin Decizia penală nr. 71/ R din 7 februarie 2005 a respins recursul.
Aşa fiind, Curtea a motivat că rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale pentru motivul că faptele nu există [(art. 228 raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.)] este corectă atâta timp cât magistratul judecător a pronunţat hotărârea pe baza probelor administrate şi a propriei convingeri, hotărâre care a fost menţinută în calea de atac exercitată de petentă.
Împotriva sentinţei a declarat recurs petenta care nu şi-a motivat recursul. Înalta Curte, la cererea petentei a amânat cauza pentru ca aceasta să fie asistată de apărător ales.
Apărătorul ales a criticat sentinţa ca nelegală şi netemeinică şi a cerut casarea ei, desfiinţarea rezoluţiilor şi trimiterea la procuror în vederea începerii urmăririi penale deoarece s-a făcut confuzie între infracţiunea de calomnie şi cea de insultă.
Înalta Curte, examinând hotărârea pronunţată în cauză sub aspectele invocate de petentă cât şi din oficiu conform dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul formulat nu este fondat, sentinţa primei instanţe fiind temeinică şi legală.
Soluţionând cauza în care petenta era parte, magistratul judecător a pronunţat o hotărâre pe baza probelor şi a propriei convingeri.
Hotărârile judecătoreşti sunt supuse căilor de atac iar în speţă petenta nemulţumită pentru că partea potrivnică a fost achitată în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a atacat cu recurs sentinţa pronunţată. Aşa cum a reţinut procurorul şi instanţa, recursul a fost respins, Tribunalul Arad constatând că sentinţa nr. 2233/2004 a Judecătoriei Arad este legală şi temeinică.
Aşa fiind, Înalta Curte va respinge, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., ca nefondat recursul formulat de petentă şi o va obliga la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara C.M. împotriva sentinţei penale nr. 110/ PI din 8 octombrie 2007 a Curţii de Apel Timişoara.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1894/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 214/2008. Penal → |
|---|
