ICCJ. Decizia nr. 1431/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1431/2008
Dosar nr. 6703/2/2007
Şedinţa publică din 16 aprilie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 11 din 24 ianuarie 2008, Curtea de Apel Bucureşti a respins, ca nefondată, plângerea petiţionarilor D.M. şi D.F. formulată împotriva ordonanţei nr. 487/P/2007 din 11 iulie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
În cauză s-a reţinut că persoanele vătămate D.M. şi D.F. au sesizat organul de urmărire penală prin plângere împotriva numiţilor B.E., judecător la Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, soţii D.C. şi D.P. precum şi împotriva numitului D.C. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP), art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP), art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP)
Sus-numiţii au arătat că prin contractul autentificat sub nr. 650 din 30 iunie 2003 la Biroul Notarului Public V.C. au cumpărat de la vânzătorul D.C. apartamentul 51 din şos. Mihai Bravu.
Ulterior, numiţii D.C. şi D.P. au solicitat instanţei anularea contractului de vânzare-cumpărare, cu motivarea că ei au dobândit anterior proprietatea asupra acestui apartament, prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu D.C. şi autentificat sub nr. 18043/1994 la N.S.L. al Sectorului 2 Bucureşti, transcris sub nr. 11857/2004.
La încheierea contractului de vânzare-cumpărare prin care D.M. şi D.F. au dobândit imobilul, notarul public V.C. a avut în vedere extrasul de carte funciară nr. 4847 din 30 iunie 2003 eliberat de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti din care rezultă că D.C. este proprietarul imobilului iar acesta nu este grevat de sarcini.
Urmare actelor premergătoare efectuate, procurorul a constatat, în privinţa judecătorului B.E., că aceasta a pronunţat încheierea nr. 10621 din 5 septembrie 2001 prin care a admis cererea numitului D.C. şi a dispus intabularea dreptului de proprietate asupra imobilului.
Pentru această faptă, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), nu mai pot fi efectuate cercetări, întrucât s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale.
În privinţa eliberării extrasului de carte funciară nr. 4847 din 30 iunie 2003 s-a constatat că actul a fost eliberat sub semnătura conducătorului de carte funciară şi nu a judecătorului.
De urmare, prin ordonanţa nr. 487/P/2007 din 11 iulie 2007 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de notarul public V.C. întrucât fapta sa nu este prevăzută de legea penală şi, de asemenea, neînceperea urmăririi penale faţă de B.E. întrucât pentru fapta prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) (încheierea de intabulare nr. 10621 din 5 septembrie 2001) a intervenit prescripţia răspunderii penale iar pentru aceeaşi faptă prevăzută de art. 246 Code penal (eliberare extras de carte funciară) întrucât nu a fost săvârşită de aceasta.
Procurorul a mai dispus disjungerea cauzei şi declinarea competenţei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti pentru efectuarea cercetărilor faţă de D.C. pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) – (3) C. pen. şi faţă de conducătorul de carte funciară pentru infracţiunea prevăzută de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP)
Împotriva acestei ordonanţe de neurmărire persoanele vătămate D.M. şi D.F. au formulat plângere în temeiul art. 275 – art. 278 C. proc. pen., la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, criticând-o, succesiv, pentru greşita extindere a cercetărilor şi faţă de notarul public şi conducătorul de carte funciară, faţă de care nu au depus plângere, pentru neobservarea corectei încadrări juridice a faptei judecătorului B.E., în prevederile art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), raportat la art. 2481 C. pen., faţă de prejudiciul reclamat, de 90000 euro şi pentru omisiunea pronunţării cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), imputată judecătorului.
Prin rezoluţia nr. 1285/II/2/2007 din 21 august 2007 procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a admis parţial plângerea petiţionarilor şi a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de B.E. sub aspectul infracţiunii prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), întrucât s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale, respingând plângerea sub celelalte aspecte.
În motivarea acestei soluţii s-a arătat că procurorul nu este condiţionat în efectuarea urmăririi penale de limitele de investire prin plângerea persoanei vătămate, atunci când este vorba de infracţiuni pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale se face din oficiu, aşa încât efectuarea de acte de urmărire şi faţă de notarul public şi conducătorul de carte funciară este legală.
Referitor la încadrarea juridică a faptei judecătorului B.E., s-a avut în vedere documentaţia certă potrivit căreia persoana vătămată D.F., titulara contractului de vânzare-cumpărare, a cumpărat apartamentul cu suma de 338.301.000 lei, nefiind aplicabile prevederile art. 2481 C. pen.
Împotriva soluţiei de neurmărire petiţionarii D.M. şi D.F. au formulat plângere, în temeiul art. 2781 C. proc. pen., la instanţă, reluând criticile aduse prin plângerea adresată procurorului general.
Aşa cum s-a arătat, Curtea de Apel Bucureşti, prin sentinţa penală nr. 11 din 24 ianuarie 2008, a respins plângerea petiţionarilor, ca nefondată, constatând că rezoluţia procurorului general prin care a fost soluţionată plângerea sus-numiţilor răspunde argumentat şi întemeiat tuturor criticilor aduse soluţiei de neurmărire.
Hotărârea sus-menţionată a fost atacată cu recurs de către petiţionari, criticând-o pentru aspectele de netemeinicie şi nelegalitate consemnate în partea introductivă.
Verificând hotărârea atacată pe baza actelor şi lucrărilor de la dosar, sub toate aspectele, în limitele prevăzute de art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursul nu este fondat.
Deşi instanţa nu a făcut o motivare corespunzătoare, proprie, a soluţiei adoptate, limitându-se să reproducă motivarea din rezoluţia procurorului general, care viza aceleaşi critici, hotărârea, pe fondul cauzei, este legală şi temeinică.
Faptele imputate judecătorului B.E., respectiv de a fi emis încheierea nr. 10621 din 5 septembrie 2001 de intabulare a dreptului de proprietate şi de a fi eliberat extrasul de carte funciară nr. 4847 din 30 iunie 2003, au fost analizate şi soluţionate corect.
Încadrarea juridică a acestora este atributul procurorului şi nu al persoanei vătămate, astfel încât critica făcută de petiţionari, în sensul că nu s-au examinat faptele şi sub aspectul infracţiunii prevăzută de art. 249 C. pen, raportat la art. 2481 C. pen., este neîntemeiată.
De altfel, şi în încadrarea prevăzută de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP), soluţia ar fi fost tot de neurmărire penală motivat de împlinirea termenului de prescripţie a răspunderii penale întrucât prejudiciul, conform contractului de vânzare-cumpărare, este în sumă de 338.301.000 lei, nefiind aplicabilă agravanta prevăzută de art. 2481 C. pen.
Actele premergătoare efectuate în cauză şi faţă de alte persoane decât cele menţionate în plângerea petiţionarilor, sunt legale, procurorul având obligaţia să întreprindă astfel de activităţi judiciare în cazurile în care acestea se impun şi privesc infracţiuni care se urmăresc din oficiu.
Încadrarea juridică multiplă dată de procurorul general prin rezoluţia nr. 1285/II/2/2007 din 21 august 2007 faptei judecătorului B.E. constând în emiterea încheierii nr. 10621 din 5 septembrie 2001, prin reţinerea şi a infracţiunii prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), alături de cea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), avută în vedere de ordonanţa nr. 487/P/2007 din 11 iulie 2007, este, de asemenea legală şi semnifică preocuparea pentru analiza juridică, sub toate aspectele, a faptelor săvârşite.
În sfârşit, disjungerea cauzei şi declinarea competenţei materiale de efectuare a cercetărilor la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti faţă de D.C. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 215 alin. (1) – (3) C. pen. şi faţă de conducătorul de carte funciară sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP), este legală.
Chiar dacă formal nu s-a adoptat această măsură şi în privinţa numiţilor D.C. şi D.P., organul de cercetare penală, în măsura în care va constata participaţia acestora la săvârşirea infracţiunii, va întreprinde, din oficiu, potrivit legii, cercetările ce se impun.
Faţă de cele ce preced, constatând că hotărârea instanţei este legală şi temeinică, recursul petiţionarilor D.M. şi D.F. urmează să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarii D.M. şi D.F. împotriva sentinţei penale nr. 11 din 24 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenţii să plătească statului suma de câte 50 lei cheltuieli judiciare şi la cheltuieli de judecată, în sumă de câte 250 lei, către intimaţii D.C. şi D.P.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1411/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 179/2008. Penal. Cerere de transfer de... → |
|---|
