ICCJ. Decizia nr. 179/2008. Penal. Cerere de transfer de procedură în materie penală (Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Camera de Consiliu
Decizia nr. 179/2008
Dosar nr. 6032/2/2007
Şedinţa din 21 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 160 din 29 august 2007, pronunţată în dosarul nr. 6032/2/2007 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie, a fost admisă sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi s-a recunoscut sentinţa penală nr. 498/2005 din 11 noiembrie 2005 a Tribunalului Provincial din Madrid, secţia a VI-a.
S-a dispus transferul persoanei condamnate P.D. într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei de 20 ani închisoare, deducându-se din aceasta durata prevenţiei de la 7 august 2004 până la zi.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Cu adresa nr. 83104/2007 din 10 iulie 2007, Ministerul Justiţiei din România a transmis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti cererea formulată de către Ministerul Justiţiei al Regatului Spaniei prin care se solicită transferarea persoanei condamnate P.D. într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei cu închisoare aplicată sus-numitului de către autorităţile judiciare ale statului solicitant.
Prin sentinţa penală nr. 498/2005 din 11 noiembrie 2005, a Tribunalului Provincial din Madrid, secţia a VI-a P.D. a fost condamnat, la o pedeapsă de 20 de ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor de proxenetism, încălcarea drepturilor cetăţenilor străini şi viol, prevăzute de art. 178, 1792, 188 şi 3181 C. pen. spaniol.
Instanţa de fond a constatat că în cauză este îndeplinită condiţia dublei incriminări prevăzută de art. 129 lit. e) din Legea nr. 302/2004, modificată şi completată şi art. 3 pct. 1 lit. e) din C.E.D.O. asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg, că persoana condamnată şi-a manifestat consimţământul la transfer şi că sunt îndeplinite toate celelalte condiţii prevăzute de art. 129, 145 şi 149 din Legea nr. 302/2004.
Împotriva hotărârii instanţei de fond a declarat recurs, susţinând că este nemulţumit de pedeapsa pe care o are de executat.
Înalta Curte, examinând recursul formulat prin prisma criticilor invocate dar şi din oficiu potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
În conformitate cu dispoziţiile art. 149 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, un exemplar al sentinţei penale nr. 160 din 29 august 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost comunicat persoanei condamnate P.D., aflat în Penitenciarul La Moralesa, din Spania.
Prin declaraţia aflată la dosarul instanţei de recurs, persoana condamnată a arătat că atacă soluţia instanţei de fond, dar a criticat pedeapsa prea mare pe care o are de executat.
Verificând hotărârea recurată, Înalta Curte constată că aceasta este temeinică şi legală, neexistând niciun motiv pentru care s-ar impune casarea ei, dispoziţiile de recunoaştere a sentinţei penale nr. 498/2005 a Tribunalului Provincial din Madrid, secţia a VI-a şi de transfer al persoanei condamnate într-un penitenciar din România, fiind în deplină concordanţă cu prevederile Legii nr. 302/2004, modificată şi completată.
Aşa fiind, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana condamnată P.D.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana condamnată P.D. împotriva sentinţei penale nr. 160 din 29 august 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul persoană condamnată la plata sumei de 140 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1431/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1894/2008. Penal → |
|---|
