ICCJ. Decizia nr. 2169/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2169/2008
Dosar nr. 2753/84/2007
Şedinţa publică din 17 iunie 2008
Asupra recursurilor de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 34 din 12 martie 2008, Tribunalul Sălaj a condamnat pe inculpaţii:
- M.O. şi
- B.I., la câte 15 ani închisoare, pentru infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1), raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza dispoziţiilor art. 118 C. pen., s-a dispus confiscarea unei perechi de pantaloni negri, a unei cămăşi ruptă, culoare bleumarin aparţinând inculpatului M.O., a unei perechi de pantaloni culoare bleumarin, a unei perechi de pantaloni culoare verde, a unui tricou negru şi a unei perechi de pantofi sport, obiecte ce au aparţinut inculpatului B.I.
Pe latură civilă s-a constatat că în cauză nu a existat constituire de părţi civile.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În ziua de 14 iulie 2007, inculpaţii P.A. şi P.D., M.O. fiind conducătorul unui atelaj, s-au deplasat în localitatea Bizuşa, de aici P.A. dorind să preia spre a le da inculpatului menţionat, nişte uşi vechi, rămase urmare renovării unui hotel.
Aici, ei nu au reuşit să ia uşile pentru că administratorul şi contabilul societăţii care avea în gestiune hotelul, le-au spus că obiectele trebuie plătite.
După acest moment, toţi cei menţionaţi au consumat mai multe sticle cu bere, acest lucru urmând să-l continue în localitatea Podişu. Totodată, consumul de alcool a fost convenit şi într-un bar din Negreni, aici însă ei fiind refuzaţi pentru că erau deja în stare avansată de ebrietate şi pentru faptul că P.A. a încercat să achiziţioneze berea cu bonuri de masă. La acel moment, li se alăturase şi fratele inculpatului B.I., B.L. Îndreptându-se spre casele lor în direcţia localităţii Rogna, fără un motiv anume, inculpaţii au început să se certe cu P.A., inculpatul M.O. l-a lovit cu coada unei furci, altercaţia creată i-a determinat căderea din căruţă şi ambii inculpaţi l-au lovit în continuare cu pumnii, cu palmele şi cu picioarele.
P.D., martor ocular, în ambele faze ale procesului penal, a susţinut constant că inculpaţii au aplicat simultan lovituri victimei cu pumnii şi picioarele, el anunţând incidentul concubinei, inculpatului M.O. şi tot el fiind cel care i-a cerut lui T.P. să anunţe poliţia.
Raportul de constatare medico, legală a înscris că moartea lui P.A. a fost violentă, ea s-a datorat insuficienţei cardio-respiratorii acute, consecinţa unei hemoragii şi contuzii meningo – cerebrale, în contextul unui traumatism cranio cerebral acut deschis şi traumatism toracic, cu fracturi costale. S-a mai reţinut că leziunile deschise s-au putut produce prin loviri repetate cu corpuri dure.
Împotriva sentinţei, au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj şi ambii inculpaţi.
Parchetul a criticat hotărârea instanţei fondului numai cu privire la măsura confiscării speciale, nelegalitatea acesteia în conformitate cu dispoziţiile art. 118 C. pen., cu referire la cele ale art. 194 C. proc. pen., precum şi cu privire la nelegala stabilire a cuantumului cheltuielilor judiciare.
Inculpaţii, în apeluri, au criticat sentinţa sub aspectul greşitei încadrări juridice a faptei, în opinia lor aceasta trebuind să fie infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen. şi pentru netemeinicia pedepsei aplicate.
Curtea de Apel Cluj, prin Decizia penală nr. 56/ A din 17 aprilie 2008, a admis apelul formulat de parchet, a desfiinţat sentinţa, a înlăturat dispoziţia referitoare la confiscarea specială şi a majorat cuantumul cheltuielilor judiciare cuvenite statului, fiecare inculpat fiind obligat să plătească câte 4.478 lei.
S-au menţinut restul dispoziţiilor sentinţei.
Apelurile declarate de inculpaţi, au fost respinse ca nefondate.
Nemulţumiţi şi de hotărârea pronunţată în apel, inculpaţii în termenul legal, au declarat recursuri, cazurile de casare invocate fiind detaliate în prezenta.
Recursurile nu sunt fondate.
Din verificarea materialului probator administrat în cauză se reţine că situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor au fost judicios stabilite, variantele de apărări pe care aceştia au încercat să le înfăţişeze fiind, motivat, nesusţinute de alte probe.
Astfel, este, fără dubiu, stabilit că inculpaţii au lovit victima, despre modul cum au acţionat relatând martorul P.D. şi, parţial, fiecare dintre autori B.I. declarând că M.O. a lovit capul victimei cu coada lemnoasă a unei furci, M.O., constant, declarând acţiunile de lovire comise de coinculpat. Acelaşi martor ocular P.D. a declarat că pe tot traseul parcurs de inculpaţi, victima şi el, căruţa nu a fost răsturnată, nu s-au desprins din ea părţi componente, victima nu a căzut, involuntar, din respectiva căruţă şi nici nu a căzut într-un şanţ, aşa cum a acreditat, în apărarea sa inculpatul B.I.
În ce priveşte varianta de apărare construită de inculpatul B.I., că fratele său, B.L., fie nu i-a însoţit, fie că ar fi fost cel care a găsit căruţa goală şi din acest motiv, s-ar fi deplasat spre Negreni şi ulterior spre Rogna, dar calul, la un moment dat, s-a speriat şi toţi cei trei îmbarcaţi în atelaj, au căzut la pământ, a fost respinsă, motivat, ca nesusţinută de alte probe.
În ce priveşte cazul de casare prevăzută de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., acesta nu este incident în cauză.
Din moment ce inculpaţii au lovit victima în regiuni vitale, cap torace, cu obiecte contondente (coada lemnoasă a unei furci, picioare, pumni toate acestea provocându-i politraumatism cranio – cerebral şi toracic, cu fracturi costale, care, în cele din urmă, au avut drept rezultat moartea violentă a victimei) întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor, în cauză calificat întrucât comiterea a avut loc pe un drum public, făptuitorii, chiar dacă nu au dorit uciderea victimei, au acceptat producerea acesteia.
În cauză, nu se regăseşte nicio probă care să conducă la reţinerea circumstanţei atenuante a provocării, victima nu a întreprins nici un act material care să fi determinat vreo tulburare în psihicul inculpaţilor sau vreo atingere adusă integrităţii lor fizice.
Totodată, referitor cazului de casare prevăzută de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., în cadrul acestuia apărarea inculpaţilor solicitând reţinerea de circumstanţe atenuante personale, este de amintit că existenţa acestora nu poate fi stabilită când nu se constată niciuna din împrejurările enunciativ descrise în art. 74 C. pen., sau altele, asemănătoare.
Totodată, recunoaşterea circumstanţelor atenuante este de atributul instanţei şi, deci, lăsată la aprecierea acesteia. În aprecierea unor împrejurări ca circumstanţe atenuante, acestea trebuie raportate la gradul de pericol social concret al faptei comise, la urmările ei, la ansamblul condiţiilor în care a fost săvârşită, precum şi la orice alte elemente privitoare la persoana făptuitorului.
În cauză, inculpaţii au comis o infracţiune cu grad ridicat de pericol social, fapta lor cauzând decesul victimei, iar împrejurarea că nu au antecedente penale sau că inculpatul B.I. are 4 copii minori nu justifică aplicarea art. 74 şi 76 C. pen. şi, în consecinţă, reducerea cuantumului pedepselor.
Pentru considerentele expuse, recursurile declarate de inculpaţi nefiind fondate, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a fi respinse.
În baza dispoziţiilor art. 192 alin. (2), cu referire la art. 189 alin. (1) din acelaşi cod, inculpaţii recurenţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii M.O. şi B.I. împotriva deciziei penale nr. 56/ A din 17 aprilie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Deduce din pedeapsa aplicată, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 15 iulie 2007 la 17 iunie 2008 pentru fiecare inculpat.
Obligă recurenţii inculpaţi să plătească statului suma de câte 300 lei cheltuieli judiciare, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 214/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2185/2008. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
