ICCJ. Decizia nr. 2107/2008. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2107/2008
Dosar nr. 4903/1/2008
Şedinţa publică din 10 iunie 2008
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din 27 mai 2008 pronunţată în dosar nr. 781/111/P/2005, Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, printre altele, în baza art. 3002 cu referire la art. 160b C. proc. pen., a menţinut măsura arestării preventive luată faţă de inculpaţii S.K. şi B.Ş.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a apreciat în esenţă că există probe certe că lăsarea în libertate a inculpaţilor prezintă pericol concret pentru ordinea publică, existând indicii temeinice de vinovăţie, iar infracţiunile de care sunt acuzaţi inculpaţii sunt pedepsite de lege cu închisoare mai mare de 4 ani.
Împotriva acestei hotărâri numai inculpatul S.K. a declarat recurs.
Recursul nu este fondat.
Aşa cum rezultă din actele aflate la dosar, inculpatul a fost condamnat.
1) În baza art. 174 – art. 176 lit. c) şi d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav, la pedeapsa de 25 ani închisoare.
În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 8 ani, după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 61 C. pen., a revocat beneficiul liberării condiţionate din pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 3/P/2000 şi a contopit restul de pedeapsă rămas neexecutat, de 652 zile, cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, în pedeapsa mai grea de 25 ani închisoare.
2) În baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărire, la pedeapsa de 18 ani închisoare.
În baza art. 61 C. pen., a revocat beneficiul liberării condiţionate din pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 3/P/2000 şi a contopit restul de pedeapsă rămas neexecutat, de 652 zile, cu pedeapsa aplicată şi în prezenta cauză, în pedeapsa mai grea de 18 ani închisoare.
3) În baza art. 217 alin. (4) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat, pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere prin incendiere, la pedeapsa de 10 ani închisoare.
În baza art. 61 C. pen., a revocat beneficiul liberării condiţionate din pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului, prin sentinţa penală nr. 288/2001 pronunţată de Judecătoria Marghita şi a contopit restul de pedeapsă rămas neexecutat, de 438 zile, cu pedeapsa aplicată şi în prezenta cauză de 10 ani închisoare, în pedeapsa mai grea de 10 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) raport la art. 34 lit. b) C. pen., cu art. 35 alin. (1) C. pen., a contopit pedepsele rezultante de mai sus, în pedeapsa cea mai grea de 25 ani închisoare, la care se adaugă un spor de 5 ani închisoare, inculpatul urmând a executa pedeapsa de 30 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 8 ani, după executarea pedepsei închisori.
În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzutăde art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe durat executării pedepsei închisorii.
În conformitate cu art. 3002 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanţa legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecăţii legalitatea şi temeinicia arestării preventive procedând potrivit art. 160b C. proc. pen.
Totodată art. 160b C. proc. pen., stipulează că în cursul judecăţii, instanţa verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea şi temeinicia arestării preventive.
Dacă instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune prin încheiere revocarea arestării preventive şi punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, instanţa dispune prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive.
Înalta Curte consideră că în mod corect instanţa de apel a apreciat că în cauză subzistă temeiurile arestării preventive fiind îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzută de dispoziţiile art. 148 lit. f) C. proc. pen., respectiv pedeapsa prevăzută de legea penală pentru infracţiunile săvârşite este închisoarea mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Chiar dacă sentinţa pronunţată în cauză nu este definitivă, inculpatul recidivist a fost condamnat, la o pedeapsă rezultantă de 30 ani închisoare, pentru infracţiuni de gravitate deosebit de ridicată, respectiv omor deosebit de grav în scop de tâlhărie de către o persoană care a mai săvârşit o infracţiune de omor, faptă prevăzută de art. 174 combinat cu art. 176 lit. c) şi d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., tâlhărire, faptă prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) şi distrugere şi incendiere, faptă prevăzută de art. 217 alin. (4) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
Aşa fiind, se constată că încheierea atacată prin care s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului S.K. este legală şi temeinică.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.K. împotriva încheierii din 27 mai 2008 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. 781/111/P/2005.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.K. împotriva încheierii din 27 mai 2008 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. 781/111/P/2005.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 140 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2042/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2121/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
