ICCJ. Decizia nr. 2121/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2121/2008
Dosar nr. 1258/59/2007
Şedinţa publică din 11 iunie 2008
Asupra recursului penal de faţă;
Din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 82/ PI din 7 aprilie 2008, Curtea de Apel Timişoara a respins plângerea formulată de petentul B.G. împotriva ordonanţei din 29 mai 2007, pronunţată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara în dosar nr. 224/P/2007 şi a rezoluţiei Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara din 27 iunie 2007, pronunţată în dosar nr. 505/II/2/2007, ca nefondată.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Prin plângerea adresată instanţei împotriva ordonanţei din 29 mai 2007, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, petentul B.G. a cerut trimiterea cauzei la parchet pentru continuarea cercetării faţă de persoanele reclamate, deoarece în mod abuziv a fost deposedat de casă.
Din materialul probator existent la dosar a rezultat că prin contractul de împrumut autentificat de notarul public V.A. sub nr. 1104 din 14 martie 2004, soţii B.G. şi B.M. au luat sub formă de împrumut suma de 32.000 Euro de la numitul G.D., contract semnat de toate părţile.
Ulterior încheierii contractului, în care era menţionată garantarea împrumutului cu un imobil proprietatea petentului şi a soţiei acestuia, s-a cerut executarea silită asupra imobilului deoarece nu i-a fost restituit împrumutul.
În acest sens, s-a adresat executorului P.H., constituindu-se dosarul execuţional nr. 267/2005.
Prin încheierea din 6 iunie 2005 a Judecătoriei Arad, pronunţată în dosarul nr. 655/2005, a admis cererea pronunţată de creditorul G.D. şi s-a încuviinţat executarea silită a titlului executor constituit prin contractul de împrumut cu garanţie imobiliară nr. 1104/2005 pentru creanţa totală de 32.000 Euro.
La data de 14 februarie 2006, executorul judecătoresc P.H. a procedat la executare silită a imobilului proprietatea debitorului, care a fost adjudecat cu suma de 15.000 RON prin licitaţie publică de numita G.E.S.
În condiţiile art. 2781 C. proc. pen., instanţa de fond, învestită legal cu soluţionarea plângerii, în raport de starea de fapt arătată, ce rezultă din probe, a concluzionat că nu se conturează elemente din care să rezulte că, prin conţinutul său, contractul nu ar reflecta voinţa părţilor, aspecte sub care rezoluţia atacată este legală şi temeinică.
În termen legal, împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petiţionarul B.G.
Recurentul petent nu a motivat în scris recursul declarat, dar fiind prezent la data soluţionării cauzei în recurs a cerut trimiterea cauzei la procuror în vederea continuării cercetărilor faţă de persoanele reclamate.
Susţinerea recurentului se va examina în conformitate cu dispoziţiile art. 3856 C. proc. pen., constatându-se, însă, că recursul este nefondat.
Este adevărat că dispoziţiile art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., prevăd soluţia trimiterii la procuror în scopul începerii urmăririi penale sau redeschiderii urmăririi penale, dar în contextul în care au rămas aspecte necercetate sau probe ce nu au fost administrate şi care conţin indicii de săvârşire a unei fapte penale.
În speţă, însă din actele administrate rezultă fără echivoc condiţiile în care s-a încheiat contractul de împrumut semnat de petent şi soţia acestuia, aceştia fiind de acord cu condiţiile stipulate şi garanţiile angajate.
Neexistând fapte de inducere în eroare şi nici elemente care să contureze infracţiunile reclamate şi care se pretind a fi comise de notarul public sau de executorul judecătoresc cu ocazia îndeplinirii atribuţiilor lor de serviciu nu se constată existenţa unor motive legale care să justifice admiterea plângerii şi trimiterea cauzei la procuror pentru începerea urmăririi penale.
Persoanele reclamate, îndeplinind atribuţiile lor cu respectarea legii nu pot răspunde penal pentru faptele reclamate, aspect sub care, soluţia de neîncepere a urmăririi penale este legală şi temeinică şi tot astfel, hotărârea atacată, care a menţinut-o.
Neconstatându-se motive de casare nici cu ocazia verificării din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., pentru totalitatea considerentelor expuse, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petent.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul B.G. împotriva sentinţei penale nr. 82 din 7 aprilie 2008 a Curţii de Apel Timişoara.
Obligă recurentul petiţionar la 160 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2107/2008. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 2135/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
