ICCJ. Decizia nr. 2148/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2148/2008
Dosar nr. 3431/116/2007
Şedinţa publică din 13 iunie 2008
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Călăraşi, prin sentinţa penală nr. 18 din 14 februarie 2008, a condamnat pe inculpatul B.G.V., în baza art. 20 raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 C. pen., la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzutăde art. 64 lit. a) şi b) C. pen. şi în baza art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicată, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., la pedeapsa de 2 luni închisoare, urmând să execute conform art. 33 – art. 34 C. pen., 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzutăde art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi a fost computată prevenţia de la 19 noiembrie 2007 la zi.
S-a luat act că partea vătămată C.I. (asistată de părinte N.M.) nu s-a constituit parte civilă.
A fost obligat inculpatul, la plata sumei de 1.775,91 lei către Spitalul Judeţean de Urgenţă Călăraşi, reprezentând cheltuieli de spitalizare.
A fost confiscat de la inculpat cuţitul corp delict.
A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî, astfel tribunalul a reţinut, pe baza probelor administrate, că inculpatul, în seara zilei de 17 noiembrie 2007, a mers la discoteca SC T.C. SRL din satul Constantin Brâncoveanu şi, în jurul orei 2,30, având un conflict cu C.I. i-a aplicat o lovitură, cu un cuţit de vânătoare pe care-l avea asupra sa, producându-i o plagă înjunghiată abdominală, penetrantă retroperitoneal, periculoasă pentru viaţă.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului instanţa a avut în vedere faptul că acesta a manifestat sinceritate, recunoscând comiterea faptelor.
Împotriva acestei sentinţe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi şi inculpatul B.G.V.
Critica parchetului vizează netemeinicia hotărârii sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate, pedepse prea blânde, în raport cu gravitatea mare a faptei comise.
La rândul său, inculpatul, susţinând că a comis faptele, în stare de ebrietate, a solicitat să i se reducă pedeapsa sub limita de 5 ani, deja redusă.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia penală nr. 95 din 11 aprilie 2008, a admis apelul declarat de parchet împotriva sentinţei penale nr. 18 din 14 februarie 2008 pronunţată de Tribunalul Călăraşi.
A desfiinţat în parte sentinţa penală atacată şi, rejudecând:
A descontopit pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare şi a repus în individualitatea lor cele două pedepse componente.
A înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 74 – art. 76 C. pen., cu privire la ambele pedepse şi a majorat pedeapsa aplicată pentru infracţiunea prevăzutăde art. 20 raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., de la 5 ani închisoare, la 7 ani şi 6 luni închisoare, iar pedeapsa aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 a majorat-o de la 2 luni închisoare la 3 luni închisoare.
A contopit cele două pedepse conform art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzutăde art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.
A respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul B.G.V.
A computat prevenţia de la 19 noiembrie la zi şi a menţinut starea de arest a inculpatului.
Nemulţumit şi de această decizie, în termenul legal, inculpatul, a declarat recursul de faţă, criticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul neascultării sale, de către instanţa de apel, condiţii în care se impune casarea hotărârii date şi, trimiterea spre rejudecarea apelului său, în condiţii de legalitate.
În subsidiar, a cerut a se reduce şi mai mult, pedeapsa aplicată, fiind în stare de ebrietate la momentul săvârşirii faptei.
Recursul este nefondat.
Curtea, examinând actele şi probatoriul cauzei, în raport de prima critică adusă, ce vizează casarea deciziei date de către instanţa de apel, pentru motivul că inculpatul nu a fost ascultat şi, astfel, nu i s-a asigurat un proces echitabil, urmează a o respinge, ca nefondată.
Astfel, potrivit art. 378 alin. (11) C. proc. pen., „cu ocazia judecării apelului, instanţa este obligată să procedeze la ascultarea inculpatului prezent, atunci când acesta nu a fost ascultat la fond" sau în situaţia „când instanţa de fond nu a pronunţat împotriva inculpatului o hotărâre de condamnare".
Cum în speţă, inculpatul la instanţa de fond a fost ascultat şi cum prin sentinţa penală nr. 18 din 14 februarie 2008 acesta a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare (deci nu s-a pronunţat achitarea sa), cerinţa ascultării inculpatului de către instanţa de apel, în baza textului enunţat, nu era obligatorie, după cum total eronat se susţine, prin recursul de faţă.
Trecându-se la examinarea motivului formulat în subsidiar şi, care vizează reducerea pedepsei, Curtea, de asemenea, apreciază că este neîntemeiat.
Se reţine aceasta deoarece, faţă de condiţiile concrete în care a săvârşit faptele, portul în public de armă albă şi folosirea acelui cuţit de vânătoare, înjunghiind în abdomen victima, producându-i astfel o plagă profundă şi deosebit de periculoasă pentru viaţa acesteia, în prezenţa a mai multor persoane, nu pot constitui elementele care să justifice acordarea de circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului recurent.
De altfel, şi instanţa de apel, a observat aceste date şi în mod corect a înlăturat, aplicarea prevăzutăart. 74 şi 76 C. pen. (circumstanţe atenuante personale). Starea de ebrietate în care s-a aflat şi invocată în recurs de inculpat, nu poate să-l justifice în activitatea sa infracţională, fiind o stare voluntară şi folosind în aceste împrejurări şi o armă albă, ce o deţinea ilegal, cu atât mai mult, nu pot fi acordate circumstanţe atenuante personale, acestea neexistând.
În consecinţă, verificându-se şi din oficiu hotărârea atacată şi, faţă de cele analizate, recursul declarat de inculpat, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a fi respins, ca nefondat şi, menţinută Decizia instanţei de apel, ca temeinică şi legală sub toate aspectele.
Se vor aplica şi dispoziţiile art. 381 şi art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.G.V. împotriva deciziei penale nr. 95 din 11 aprilie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 19 noiembrie 2007, la 13 iunie 2008.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2135/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2209/2008. Penal → |
|---|
