ICCJ. Decizia nr. 2126/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2126/2008
Dosar nr. 289/54/2008
Şedinţa publică din 11 iunie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 75 din 31 martie 2008, Curtea de Apel Craiova a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petentul P.I. împotriva rezoluţiei nr. 2591/II/2 din 14 decembrie 2007 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, prin care a fost respinsă plângerea petentului împotriva rezoluţiei nr. 525/P/2007 din 27 noiembrie 2007 a aceluiaşi parchet, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de C.M. şi L.M.Z., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Instanţa a reţinut că petentul P.I. a formulat plângere la parchet împotriva judecătorilor C.M. şi L.M.Z. de la Tribunalul Dolj sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), constând în aceea că, formând completul de judecată ca instanţă de apel în dosarul nr. 3955/2006 al Tribunalului Dolj, prin Decizia civilă nr. 394 din 10 iulie 2007 au admis apelurile părţii adverse a petentului din cauza civilă şi au pronunţat o hotărâre nefavorabilă acestuia.
Prin rezoluţia nr. 525/P/2007 din 27 noiembrie 2007 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de magistraţii judecători, constatând că fapta nu există, soluţia dată în cauză fiind respinsă, potrivit legii, controlului judiciar, prin exercitarea căilor de atac de către partea nemulţumită.
Plângerea împotriva acestei soluţii de neurmărire formulată de petentul P.I., a fost respinsă prin rezoluţia nr. 2591/II/2/2007 din 14 decembrie 2007 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
Aşa cum s-a arătat, plângerea petentului, adresată judecătorului în temeiul art. 2781 C. proc. pen., a fost respinsă ca neîntemeiată prin sentinţa penală nr. 75 din 31 martie 2008 a Curţii de Apel Craiova.
Instanţa a constatat, pe baza materialului de la dosar, că judecătorii reclamaţi s-au pronunţat în cauza civilă ţinând seama de probele administrate, cu respectarea dispoziţiilor legale civile şi procesual civile iar eventualele nemulţumiri ale petentului pot forma motive de recurs, neputându-se reţine săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Hotărârea sus-menţionată a fost atacată cu recurs de către petentul P.I., care, prin motivele scrise a solicitat casarea acesteia şi trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale faţă de magistraţi, considerând că aceştia nu pot „folosi liberul arbitru în soluţionarea oricărei cauze, având în vedere existenţa căilor de atac".
Verificând hotărârea atacată pe baza actelor şi lucrărilor de la dosar, sub toate aspectele, în conformitate cu dispoziţiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursul nu este fondat.
Infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), implică, particularizând la categoria magistraţilor judecători, sub aspectul laturii obiective, desfăşurarea judecăţii şi adoptarea hotărârii prin neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a atribuţiilor legale de judecată, având ca urmare o vătămare a intereselor legale ale unei persoane, iar, în plan subiectiv, intenţia, respectiv magistratul cunoscând că încalcă atribuţiile funcţionale, dorind să se comporte astfel şi prevăzând că prin aceasta se cauzează o vătămare a intereselor legale ale unei persoane, rezultat urmărit sau acceptat de făptuitor.
În cauză nu există niciun fel de indicii, nerezultând nici din plângerea petentului, că magistraţii s-au comportat, obiectiv şi subiectiv în condiţiile care vor atrage răspunderea penală.
Este neîndoielnic că pot fi săvârşite greşeli de judecată însă în aceste situaţii, aşa cum s-a reţinut şi prin soluţia de netrimitere în judecată şi hotărârea criticată, legea prevede posibilitatea exercitării căilor de atac pentru supunerea cauzei controlului judiciar.
Aşadar, nu operează regula „liberului arbitru", judecătorul având obligaţia să se pronunţe în orice cauză pe bază de probe şi să motiveze hotărârea, nefiind exclusă răspunderea acestuia, de orice natură, inclusiv penală, dar în condiţiile legii.
Constatând că hotărârea din cauză este legală şi temeinică, recursul petentului P.I. urmează să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul P.I. împotriva sentinţei penale nr. 75 din 31 martie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la 160 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2106/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2133/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
