ICCJ. Decizia nr. 2101/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2101/2008
Dosar nr. 61/57/2008
Şedinţa publică din 10 iunie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 14 din 5 februarie 2008 a Curţii de Apel Alba Iulia s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul G.T.D. împotriva ordonanţei din 8 noiembrie 2007 dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. 320/P/2007.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că printr-o cerere înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia sub nr. 61/57/2008 petentul G.T.D. a formulat plângere împotriva ordonanţei de neîncepere a urmăririi penale dispusă la 8 noiembrie 2007 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. 320/P/2007 faţă de intimaţii M.M., L.M., G.Şt., L.L. şi R.M.
Petentul a susţinut că intimaţii în calitate de lucrători de poliţie ar fi săvârşit infracţiuni de abuz în serviciu, inclusiv prin îngrădirea unor drepturi şi favorizarea infractorului, prevăzute de art. 246, 247 şi 264 C. pen., constând în falsificarea unor planşe fotografice şi a unor procese verbale de cercetare la faţa locului, fapte pe care le-ar fi comis cu ocazia efectuării cercetării unui eveniment rutier în care a fost implicat petentul.
A mai susţinut petentul că intimata L.M., cu ocazia cercetărilor pe care le-a efectuat ar fi respins nejustificat probele solicitate de persoana vătămată, ar fi audiat tendenţios martori, ar fi acceptat depunerea unui decont nereal de către un expert, nu ar fi dispus efectuarea unei expertize criminalistice şi în final ar fi propus o soluţie de neîncepere a urmăririi penale pe baza unui probatoriu incomplet.
Examinând actele şi lucrările de la dosar instanţa a constatat că probele administrate în cauză au evidenţiat că susţinerile petentului sunt neîntemeiate; cercetările efectuate nu au evidenţiat nici măcar indicii care să ateste că intimaţii ar fi acţionat cu rea credinţă, încălcându-şi atribuţiile de serviciu şi cauzând o vătămare petentului.
Instanţa a mai constatat că petentul a mai formulat anterior o plângere împotriva intimaţilor M.M., G.Şt. şi R.M. pentru aceleaşi fapte pentru care s-a plâns faţă de aceştia şi în cauza de faţă, dispunându-se faţă de ei în acea cauză neînceperea urmăririi penale, soluţie menţinută prin sentinţa penală nr. 84 din 11 octombrie 2007 de respingere a plângerii, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 191 din 21 ianuarie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Ca atare s-a apreciat că în privinţa infracţiunilor prevăzute de art. 246 şi art. 264 C. pen., imputate celor trei intimaţi, există autoritate de lucru judecat.
Nemulţumit de soluţia primei instanţe petentul G.T.D. a declarat recurs solicitând casarea hotărârii şi pe fond admiterea plângerii sale, desfiinţarea rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale şi trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia pentru începerea urmăririi penale, administrarea probaţiunii necesare şi trimiterea în judecată a intimaţilor sub aspectul infracţiunilor imputate.
Recursul declarat de petiţionar nu este întemeiat.
Hotărârea primei instanţe, de respingere a plângerii formulate de petiţionar împotriva ordonanţei de neîncepere a urmăririi penale dispusă faţă de intimaţi este legală şi temeinică, instanţa apreciind în mod corect că cercetările efectuate în cauză, respectiv actele premergătoare au demonstrat că susţinerile petentului nu s-au confirmat.
În cauză s-a dovedit că intimaţii nu au acţionat cu rea credinţă în îndeplinirea atribuţiilor lor de serviciu în cauza în care petentul a fost implicat şi nu au întocmit în mod deliberat, defectuos, anumite acte.
Cât priveşte pe intimata L.M., Înalta Curte constată că propunerea de neîncepere a urmăririi penale făcută de acesta în cauza pe care a instrumentat-o a fost confirmată de către procuror, iar ulterior de către instanţă, care a respins plângerea formulată în temeiul art. 2781 C. proc. pen., astfel încât este evident că faptele imputate acesteia de către petiţionar nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor reclamate.
Referitor la susţinerea recurentului în sensul că plângerea penală împotriva intimaţilor a fost făcută atât de el cât şi de G.T.D., astfel încât prima instanţă trebuia să se pronunţe şi faţă de acesta, este de observat că plângerea adresată instanţei, în temeiul art. 2781 C. proc. pen., este formulată numai de către petentul G.T.D., în nume personal, astfel că instanţa, investită cu soluţionarea cauzei de către acest petiţionar a fost ţinută de a se pronunţa în limitele prevăzute de art. 2781 C. proc. pen. şi cu respectarea principiului disponibilităţii ce guvernează această materie.
Pentru considerentele arătate recursul declarat de petiţionar este nefondat astfel că va fi respins, ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menţinându-se dispoziţiile hotărârii atacate.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul G.T.D. împotriva sentinţei penale nr. 14 din 5 februarie 2008 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2094/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2106/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
