ICCJ. Decizia nr. 2151/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2151/2008
Dosar nr. 17674/99/2006
Şedinţa publică din 13 iunie 2008
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele;
Prin sentinţa penală nr. 345 din 22 mai 2007 a Tribunalului Iaşi a fost condamnată inculpata P.C., la 8 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. c) şi d) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 lit. a) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen. şi art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii de o zi.
Inculpata a fost obligată la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut următoarele:
În după amiaza zilei de 20 iunie 2006 inculpata P.C., necăsătorită, a născut un copil după ce în luna martie s-a interesat la un cabinet medical de posibilitatea întreruperii sarcinii. Se mai reţine că inculpata şi-a ascuns sarcina şi că naşterea s-a petrecut la domiciliul surorii sale P.A. din comuna Gorban, jud. Iaşi.
După ce inculpata a născut a înfăşurat fătul în obiecte de îmbrăcăminte, l-a pus într-o pungă de plastic şi l-a aruncat în W.C. de unde a fost recuperat de organele de anchetă.
În urma efectuării necropsiei conform raportului nr. S /939 din 17 august 2006 s-a concluzionat că fetusul a fost născut viu, sexul – feminin.
Moartea a fost violentă şi s-a datorat lipsei îngrijirilor postnatale. Există legătură de cauzalitate între lipsa îngrijirilor postnatale şi deces.
Din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 1022 din 24 iulie 2006 al I.M.L. Iaşi rezultă că inculpata a prezentat diagnosticul de episod depresiv major (post-portum) cu ideaţie suicidară şi demodulării E.E.G.. Fapta a fost comisă cu discernământ.
Prin Decizia penală nr. 10 din 24 ianuarie 2008, Curtea de Apel Iaşi a admis apelul inculpatei, a desfiinţat în parte sentinţa penală nr. 345/2007 a Tribunalului Iaşi şi a redus pedeapsa principală la 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară la 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., menţinând celelalte dispoziţii.
Împotriva deciziei au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi şi inculpata.
În recursul procurorului sunt invocate motivele de casare prevăzute de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., referitoare la individualizarea pedepsei. Se susţine că pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată inculpatei este prea blândă în raport de gravitatea faptei.
Inculpata critică hotărârea atacată pentru încadrarea juridică de omor calificat dată faptelor în loc de pruncucidere. Susţine că în raport de starea de tulburare pricinuită de naştere aceasta din urmă era calificarea juridică corectă, motiv de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17.
În subsidiar a criticat Decizia pentru modul de individualizare a pedepsei, motiv de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. A motivat aceasta prin starea de sănătate precară în care se află (a suferit o histerectomie totală), o conduită normală bună înainte şi după săvârşirea faptei şi împrejurarea că este angajată în muncă.
Recursul inculpatei este fondat pentru motivele ce se vor arăta.
Aşa cum s-a arătat din raportul de expertiză psihiatrică, rezultă că inculpata nu a comis fapta în stare de tulburare provocată de naştere.
Prin urmare, în cauză nu se poate reţine că inculpata a comis infracţiunea prevăzută de art. 177 C. pen., deoarece ceea ce caracterizează această infracţiune diferenţiind-o de infracţiunea de omor este tocmai atitudinea subiectivă a făptuitoarei. Astfel, în timp ce în cazul pruncuciderii făptuitoarea are o stare de tulburare de conştiinţă datorată actului de naştere, în cazul omului făptuitoarea acţionează fără a avea o astfel de tulburare a conştiinţei.
Or, în cauză aşa cum s-a stabilit prin expertiză nu a existat o tulburare de conştiinţă.
Aşa fiind, în mod corect instanţele au încadrat fapta la infracţiunea de omor calificat, primul motiv de casare fiind nefondat.
Instanţa de recurs observă însă că într-adevăr înainte de comiterea acestei fapte inculpata a avut o conduită bună. Din modul cum a conceput comiterea infracţiunii rezultă că inculpata a încercat să evite situaţia femeii din colectivităţile restrânse în care concepţia şi naşterea unor copii în afara căsătoriei sunt supuse oprobiului public. Aşa se explică ascunderea sarcinii şi naşterea în afara satului în care locuia inculpata.
Starea de sănătate a inculpatei relevată de expertiză este afectată de depresii majore până la ideaţie de suicid. Aceasta arată că inculpata este urmărită de regrete, că suferă, că înţelege până la urmă gravitatea faptei pe care a comis-o, încercând să se autopedepsească. Prin urmare nu este neapărată nevoie ca inculpata să se afle într-o recluziune totală pentru a se îndrepta, atitudine subiectivă a inculpatei după comiterea faptei indicând că pentru reeducarea sa este suficientă executarea pedepsei la locul de muncă. În acest sens SC K.C. SRL, jud. Iaşi şi-a manifestat acordul de a-i permite să execute pedeapsa la locul de muncă în această societate.
Având în vedere că pedeapsa pronunţată de instanţa de apel este până în 5 ani, Curtea apreciază că sunt suficiente temeiuri că scopul pedepsei să fie atins fără privare de libertate astfel că va dispune ca pedeapsa să fie executată la locul de muncă.
Curtea consideră că recursul procurorului nu este fondat. Este adevărat că inculpata a comis o faptă extrem de gravă. Aşa cum s-a arătat însă aceasta nu poate fi examinată „in abstracto". Inculpata trăieşte într-un mediu social concret, într-o comunitate restrânsă (sat) cu reguli relativ stricte care uneori inhibă puterea de apreciere a individului asupra valorilor. Este evident că inculpata, femeie de 38 de ani, necăsătorită, din dorinţa de a-şi asigura aparenţa de onorabilitate în colectivitatea sătească şi-a ascuns relaţia sexuală din afara căsătoriei şi prin urmare sarcina. În comparaţie cu valoarea morală la care se raporta, faptul de a atenta la viaţa copilului căruia îi dădea naştere este disproporţionat, confuz, cu grave consecinţe. Nu se poate nega însă, împrejurarea concretă, mediul în care se afla inculpata în momentul când „a ales" să-şi rezolve problema deopotrivă socială şi personală.
Or, aceste împrejurări trebuie avute în vedere de judecător la aprecierea pedepsei. Activitatea de individualizare a pedepsei nu este o simplă acţiune de încadrare a pedepsei între limite abstracte. Trebuie avut în vedere că individualizarea are loc după consumarea faptelor, că se referă strict la persoana făptuitorului şi la posibilităţile de a-l influenţa în bine astfel încât pedeapsa să nu devină o răzbunare cât o măsură de reeducare socială. Prin urmare, severitatea excesivă nu este în toate cazurile potrivită cu realizarea scopului pedepsei aşa cum este definit la art. 52 C. pen., mai ales când persoana condamnată nu mai reprezintă un potenţial periculos pentru societate ca în cauza prezentă.
Aşa fiind, Curtea va admite recursul inculpatei, va casa în parte Decizia numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei şi rejudecând va dispune în baza art. 867 C. pen., ca executarea pedepsei de 5 ani închisoare să se execute la locul de muncă SC K. SRL, jud. Iaşi. Se va interzice inculpatei dreptul de a fi aleasă.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins, ca nefondat, recursul parchetului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpata P.C. împotriva deciziei penale nr. 10 din 24 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală.
Casează, în parte, Decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 345 din 22 mai 2007 a Tribunalului Iaşi, secţia penală, numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei şi rejudecând în baza art. 867 C. pen., dispune executarea pedepsei de 5 ani închisoare la locul de muncă, SC K.C. SRL, judeţul Iaşi.
Interzice inculpatei dreptul de a fi ales în conformitate cu art. 868 alin. (2) C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi împotriva aceleiaşi decizii penale.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2147/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2177/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
