ICCJ. Decizia nr. 2136/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2136/2008
Dosar nr. 1447/64/2007
Şedinţa publică din 12 iunie 2008
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 10/ F din 31 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală, în temeiul dispoziţiilor art. 2781 pct. 8 lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul M.P.I. împotriva rezoluţiei nr. 996/P/2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sf. Gheorghe din data de 4 decembrie 2006, rezoluţie care a fost menţinută.
În temeiul dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat petiţionarul la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 200 lei.
Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut că, la data de 5 februarie 2007, petiţionarul M.P.I. a formulat plângere împotriva ordonanţei nr. 996/P/2006 din 4 decembrie 2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sf. Gheorghe prin care s-a dispus aplicarea sancţiunii administrative a amenzii în cuantum de 1000 lei faţă de petiţionar şi obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
S-a constatat, totodată, prin sentinţa recurată că în ordonanţa împotriva căreia petiţionarul a formulat plângere s-a reţinut că petiţionarul, în calitate de executor judecătoresc a fost solicitat de numita G.G. şi fiica sa, cu acelaşi nume să pună în executare titlurile executorii reprezentate de sentinţele civile nr. 449/2004 şi nr. 1152/2004 ale Judecătoriei Sf. Gheorghe şi deciziile civile nr. 19/A/2005 şi nr. 98/2005 ale Tribunalului Covasna, în calitate de debitoare fiind indicate G.E. (pentru suma de 2.000.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată) şi G.E. (pentru sumele de 290.038.220 lei şi 7.500.000 lei reprezentând, respectiv, sultă şi cheltuieli de judecată), constituindu-se dosarul execuţional nr. 268/2005.
Judecătoria Sf. Gheorghe a încuviinţat executarea silită prin încheierea din 27 iulie 2005 (dosar nr. 3095/2005) asupra imobilului situat în Sf. Gheorghe, str. Grigore Bălan, împotriva debitoarei G.E., iar aceasta a fost somată să achite sumele datorate creditoarelor; deoarece debitoarea vânduse imobilul asupra căruia se încuviinţase executarea silită s-a solicitat şi s-a încuviinţat de către Judecătoria Sf. Gheorghe, prin încheierea din 2 noiembrie 2005 (dosar nr. 4033/2005, executarea silită asupra imobilului situat în comuna Ilieni, judeţul Covasna, compus din imobile construcţii şi teren (curţi şi grădini), asupra cărora numita G.E, avea drept de uzufruct viager, înscris în C.F., iar debitoarele aveau înscrise două ipoteci.
Executorul judecătoresc a întocmit un proces verbal de situaţie imobiliară şi a somat pe debitoarea G.E. să-şi achite debitele, aceasta refuzând primirea înscrisurilor emanând de la Biroul Executorului Judecătoresc. S-a reţinut, de asemenea, că acesta a fost informat în scris de către uzufructuara G.E. despre existenţa acestui drept, cât şi despre actul adiţional la contractul de uzufruct, care condiţiona înstrăinarea imobilelor ce făceau obiectul dreptului de uzufruct, obţinerii consimţământului uzufructuarei cu privire la vânzare şi la persoana cumpărătorului.
Referitor la modalitatea de evaluare a imobilelor ce urmau a se vinde la licitaţie având în vedere neachitarea debitelor de către numita G.E., s-a reţinut că aceasta s-a realizat de către executorul judecătoresc în baza raportului de expertiză imobiliară efectuat anterior în dosarul nr. 85/2003 al Judecătoriei Sf. Gheorghe (în care se pronunţase una din hotărârile ce constituiau titlu executoriu în cauză) solicitându-se verbal expertului K.I. actualizarea valorii; în acest scop s-a efectuat un raport de expertiză, actualizându-se valoarea de circulaţie numai pentru construcţiile nu şi pentru terenurile proprietatea debitoarei.
La data de 20 martie 2006 s-a procedat la afişarea publicaţiei de vânzare în care în calitate de debitoare figurau atât G.E. cât şi G.E. (contrar încheierii de încuviinţare a executării silite), iar în urma licitaţiei imobilul a fost adjudecat de numita F.M.M.
S-a arătat totodată că în actul de adjudecare se menţiona, succint, că acesta este „valabil pentru adjudecatar cu privire la radierea ipotecii şi celorlalte sarcini reale care se radiază din oficiu în baza art. 517 şi urm. C. proc. civ.," fără a se indica menţinerea dreptului de uzufruct al numitei G.E., ceea ce a determinat o interpretare greşită din partea învinuitei A.M., care, primind cererea de înscriere în C.F. a dreptului de proprietate al adjudecatarei a radiat şi dreptul de uzufruct ce greva imobilele în cauză.
Prima instanţă a constatat că prin sentinţa penală nr. 103/2007 a Judecătoriei Sf. Gheorghe s-a respins, ca nefondată, plângerea petiţionarului, hotărârea fiind casată prin Decizia penală nr. 76/2006 a Tribunalului Covasna, cauza fiind trimisă spre rejudecare în vederea citării legale a părţilor, respectiv a numitei A.M.
În rejudecare, prin sentinţa penală nr. 263/2007 a Judecătoriei Sf. Gheorghe, s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Braşov, având în vedere calitatea de executor judecătoresc a petiţionarului.
Referitor la apărarea învinuitului M.P.I. prin care acesta arată că nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunii prevăzută de dispoziţiile art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), prima instanţă a arătat că aceasta este infirmată de actele aflate la dosar, menţionându-se că acesta, prin actele îndeplinite în virtutea calităţii de executor judecătoresc, în dosarul execuţional nr. 268/2005 a adus atingere drepturilor legale ale persoanelor vătămate G.E. şi G.E., efectul actelor îndeplinite fiind radierea dreptului de uzufruct al numitei G.E., deşi faţă de aceasta nu se încuviinţase executarea silită, petiţionarul încălcând dispoziţiile art. 500 alin. (3) şi (4) C. proc. civ. De asemenea, s-a constatat că în îndeplinirea atribuţiilor sale învinuitul a încălcat dispoziţiile art. 500 alin. (2) C. proc. civ., neevaluând corect imobilul obiect al executării silite, aducând în acest fel o vătămare drepturilor intimatei G.E., consecinţa nefiind urmărită, dar fiind acceptată.
Concluzionând, prima instanţă a apreciat că petiţionarul a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală, cu vinovăţie dar aceasta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, astfel încât dispoziţiile ordonanţei atacate se impun a fi menţinute ca legale şi temeinice.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs, în termen legal petiţionarul; recursul nu a fost motivat.
Analizând sentinţa recurată sub toate aspectele, potrivit dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., se constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele ce urmează:
Astfel după cum rezultă din verificarea hotărârii pronunţate de către prima instanţă aceasta a soluţionat cauza cu respectarea dispoziţiilor art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., analizând ordonanţa atacată şi probele legal administrate de către organele de urmărire penală prin prisma susţinerilor formulate de către petiţionar în plângerea cu care a sesizat instanţa.
Procedând în maniera anterior arătată prima instanţă a constatat în mod just că petiţionarul şi-a îndeplinit defectuos atribuţiile ce decurgeau din calitatea sa de executor judecătoresc şi a adus atingere în acest mod drepturilor legale ale părţilor vătămate.
Într-adevăr, din analiza actelor dosarului, rezultă că în soluţionarea cererii de executare silită formulată de creditoarea G.G. şi fiica acesteia, având acelaşi nume petiţionarul şi-a îndeplinit defectuos atribuţiile, încălcarea dispoziţiilor art. 500 alin. (2), art. 516 şi urm. C. proc. civ., realizând elementul material al laturii obiective a infracţiunii prevăzute de dispoziţiile art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Se va constata, totodată, că îndeplinirea defectuoasă a actelor de executare s-a realizat în condiţiile în care petiţionarul cunoştea modul în care se impunea să realizeze activităţile specifice profesiei sale, în pofida faptului că nu a urmărit lezarea intereselor debitoarelor, părţi vătămate.
De asemenea, se va reţine împrejurarea că în mod corect, în ordonanţa nr. 996/P/2006 din 4 decembrie 2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sf. Gheorghe, s-a arătat că efectele păgubitoare asupra părţilor vătămate pot fi înlăturate pe calea contestaţiei la executare, cererea formulată în temeiul art. 399 C. proc. civ., aflându-se pe rolul instanţei care, în cazul admiterii contestaţiei va dispune anularea actelor de executare întocmite cu nerespectarea dispoziţiilor legale, iar acest aspect, coroborat cu reţinerea modului de comitere a faptei şi a datelor privind persoana petiţionarului, au condus la concluzia corectă că în speţă sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 181 C. pen., aplicându-se, în temeiul dispoziţiilor art. 91 C. pen., sancţiunea administrativă a amenzii.
Faţă de cele ce preced instanţa va constata că starea de fapt şi vinovăţia petiţionarului au fost corect stabilite prin ordonanţa nr. 996/P/2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sf. Gheorghe şi în mod legal prima instanţă a procedat la respingerea plângerii împotriva anterior menţionatei soluţii, probele legal administrate demonstrând, fără putinţă de tăgadă, atât săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală cât şi inexistenţa gradului de pericol social al infracţiunii, aspecte ce au condus la aplicarea sancţiunii administrative prevăzute de art. 91 lit. c) C. pen., aceasta fiind corect individualizată, având în vedere calitatea petiţionarului şi importanţa atribuţiilor pe care sunt chemate să le îndeplinească persoanele având profesia de executor judecătoresc, investite să îndeplinească un serviciu de interes public, potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti.
Având în vedere considerentele anterior menţionate, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul formulat de către petiţionarul M.P.I. va fi respins ca nefondat.
În temeiul dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiţionar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul M.P.I. împotriva sentinţei penale nr. 10/ F din 31 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2133/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2147/2008. Penal → |
|---|
