ICCJ. Decizia nr. 2374/2008. Penal. Luare de mită (art. 254 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2374/2008
Dosar nr. 412/42/2007
Şedinţa publică din 30 iunie 2008
Asupra recursurilor de faţă:
Prin sentinţa penală nr. 316 din 11 octombrie 2006 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, în dosarul nr. 6142/2004, s-a dispus:
- în baza art. 254 alin. (2) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 – art.42 C. pen. şi cu referire la art. 1 lit. b) din Legea nr. 78/2000, condamnarea inculpatului T.l. la o pedeapsă de 4 ani închisoare (fapte de pretindere şi primire de la denunţătorul C.M. de bani şi bunuri în valoare totală de 26.000 RON);
- în baza art. 10 lit. b) teza I şi teza a II-a din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 – art. 42 C. pen., cu referire la art. 1 lit. b) din Legea nr. 78/2000, condamnarea aceluiaşi inculpat la o pedeapsă de 5 ani închisoare (fapte de acordare de credite cu încălcarea normelor de creditare şi neurmărirea, conform normelor de creditare, a destinaţiilor contractate ale creditelor către SC G.C. SRL);
- în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., achitarea inculpatului T.l. pentru infracţiunea de luare de mită prevăzute de art. 254 alin. (2) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 1 lit. b) din Legea nr. 78/2000 (pentru fapta denunţată de denunţătorul I.D.);
- în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achitarea aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea a trei infracţiuni prevăzute de art. 10 lit. b) teza I şi a II-a din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 1 lit. b) din Legea nr. 78/2000 (faptele de acordare de credite cu încălcarea normelor de creditare şi neurmărirea, conform normelor de creditare, a destinaţiilor contractate ale creditelor către SC X. SRL, SC N. SRL şi SC C.C. SRL);
- în baza art. 33 lit. a) şi a art. 34 lit. b) C. pen., pedepsele aplicabile inculpatului au fost contopite, dispunându-se executarea pedepsei celei mai grele de 5 ani închisoare;
- în baza art. 254 alin. (1) C. pen. şi art. 10 din Legea nr. 78/2000 i s-a aplicat inculpatului T.l. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pe o durată de 3 ani şi 6 luni după executarea pedepsei principale, precum şi pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pe durata executării pedepsei principale;
- în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 15 octombrie 2004 la 27 ianuarie 2006;
- condamnarea inculpatului C.M., în baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 – art. 42 C. pen., şi art. 19 din OUG nr. 43/2000, la o pedeapsă de 2 ani şi 6 luni închisoare;
- condamnarea aceluiaşi inculpat în baza art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 – art. 42 C. pen., şi art. 19 din OUG nr. 43/2000, la o pedeapsă de 2 ani şi 6 luni închisoare;
- condamnarea inculpatului C.M., în baza art. 37 din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, art. 41 – art. 42 C. pen. şi art. 19 din OUG nr. 43/2000 la pedeapsa de un an închisoare şi în baza art. 291 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 – art. 42 C. pen. şi art. 19 din OUG nr. 43/2000, la o pedeapsă de 6 luni închisoare;
- în baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite aceste pedepse, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 6 luni închisoare;
- în baza art. 71 C. pen., i-au fost aplicate inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. şi în baza art. 10 din Legea nr. 78/2000, pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale;
- achitarea inculpatei M.M., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de:
- art. 10 lit. b) teza I şi teza a II-a din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 1 lit. b) din Legea nr. 78/2000;
- art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000;
- art. 291 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 (fapte privind SC X. SRL);
- art. 10 lit. b) teza I şi teza a II-a din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 1 lit. b) din Legea nr. 78/2000 şi art. 41 – art. 42 C. pen.;
- art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi art. 41 şi 42 C. pen.;
- art. 291 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi aplicarea art. 41 şi 42 C. pen. (fapte privind SC G.C. SRL, SC N. SRL şi SC C.C. SRL);
- achitarea inculpatului M.D. în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de:
- art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 şi 42 C. pen.;
- art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 şi 42 C. pen.;
- în baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a următoarelor fapte:
- din art. 37 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 şi 42 C. pen., în art. 37 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 41 – art. 42 C. pen., în baza cărora inculpatul M.D. a fost condamnat la un an şi 6 luni închisoare;
- din art. 291 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 şi 42 C. pen., în art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 – art. 42 C. pen., în baza cărora îl condamnă pe inculpat la un an închisoare;
- din art. 10 din Legea nr. 87/1994 raportat la art. 17 lit. g) din Legea nr. 78/2000, în art. 10 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), în baza cărora îl condamnă pe inculpat la un an şi 6 luni închisoare;
- în baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului M.D., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de un an şi 6 luni închisoare, a cărei executare a fost suspendată în condiţiile art. 81 C. pen., pe un termen de încercare de 3 ani şi 6 luni.
În baza art. 348 C. proc. pen., s-a dispus desfiinţarea înscrisurilor falsificate, respectiv a borderourilor de achiziţii reţinute în cauză ca fiind falsificate, iar inculpatul M.D. a fost obligat la plata către D.G.F.P. Dâmboviţa a sumei de 47.943,21 lei, reprezentând impozit pe profit cu majorările şi penalităţile aferente, cu dobânda legală.
D.N.A. – S.T. Ploieşti a declarat apel împotriva acestei sentinţe, care a fost criticată pentru următoarele motive de nelegalitate:
1. În mod greşit instanţa de fond a dispus achitarea inculpatului T.I. pentru infracţiunea de luare de mită, considerând că nu a fost dovedită fapta denunţătorului I.D. de a-i da inculpatului T.I suma de 700 dolari S.U.A. cu titlu de mită pentru acordarea unei linii de credit cu încălcarea normelor de creditare, pe baza unor documente cu conţinut nereal.
2. În mod greşit s-a dispus achitarea inculpaţilor T.I. pentru săvârşirea a trei infracţiuni prevăzute de art. 10 lit. b) Teza I şi a II-a din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 1 lit. b) din aceeaşi lege (fapte de acordare de credite cu încălcarea normelor de creditare şi neurmărirea, conform normelor de creditare, a destinaţiilor contractate ale creditelor către SC X. SRL, SC N.SRL, SC C.C. SRL), a inculpatei M.M. pentru infracţiuni prevăzute de art. 10 lit. b) Teza I şi a II-a din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 1 lit. b) din aceeaşi lege (4 infracţiuni, dintre care 3 în formă continuată) şi a inculpatului M.D. pentru infracţiuni prevăzute de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 şi 42 C. pen. şi art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 şi 42 C. pen., motivat de faptul că infracţiunile prevăzute de art. 10 lit. b) şi c) din Legea nr. 78/2000 pot fi reţinute numai atunci când sunt săvârşite în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, iar suma obţinută cu titlu de credit, chiar cu nerespectarea normelor de creditare, nu poate fi considerată ca reprezentând scopul prevăzut de legiuitor pentru existenţa acestor infracţiuni.
În cauză s-au administrat probe certe şi concludente, care au confirmat că destinaţia creditelor, care nu a fost urmărită de inculpaţii T.I. şi M.M. a fost schimbată, virându-se sume de bani fie către administratori şi societăţi comerciale în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate, fie către persoane fizice şi juridice cu care societăţile nu aveau raporturi comerciale reale, aşa încât cerinţa scopului este realizată în înţelesul legii, inculpaţii fiind vinovaţi de săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 10 lit. b) şi c) din Legea nr. 78/2000, astfel cum au fost reţinute în rechizitoriu.
3. În mod greşit instanţa de fond a dispus achitarea inculpatei M.M. pentru infracţiunile prevăzute de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi art. 291 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 (câte 4 infracţiuni), deoarece nu poate fi reţinută motivarea Tribunalului Dâmboviţa formulată în sensul că inculpata nu a comis nici o infracţiune din secţiunile II şi III ale Legii nr. 78/2000 şi nici nu a urmărit realizarea scopului prevăzut pentru o astfel de faptă, probele administrate în cauză demonstrând vinovăţia inculpatei sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000.
Mai mult, chiar dacă ar fi fost corectă aprecierea instanţei de fond, aceasta ar fi trebuit să reţină în sarcina inculpatei, aşa cum a procedat şi în cazul inculpatului M.D., comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi art. 291 C. pen., texte de lege în baza cărora ar fi trebuit să se dispună condamnarea acesteia.
4. Instanţa de fond a pronunţat o hotărâre lovită de nulitate atunci când nu şi-a îndeplinit obligaţia prevăzută de art. 334 C. proc. pen. şi, fără a pune în discuţia părţilor, a schimbat încadrarea juridică a faptelor comise de inculpatul M.D. din infracţiunea prevăzute de art. 37 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi art. 41 şi 42 C. pen., în art. 37 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 41 şi 42 C. pen., din infracţiunea prevăzute de art. 291 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 şi 42 C. pen., în art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 şi 42 C. pen., şi din art. 10 din Legea nr. 87/1994 raportat la art. 17 lit. g) din Legea nr. 78/2000 în art. 10 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
5. Hotărârea instanţei de fond este netemeinică în ceea ce priveşte individualizarea pedepsei aplicată inculpatului M.D. pentru infracţiunile săvârşite, în raport cu pericolul social concret al acestora, modalitatea de săvârşire şi poziţia sa procesuală.
6. Instanţa de fond nu a dispus efectuarea înregistrării hotărârii definitive pronunţată în cauză în Registrul Comerţului, deşi l-a condamnat pe inculpatul M.D., la o pedeapsă de un an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 10 din Legea nr. 87/1994.
Ulterior datei motivării apelului, având în vedere faptul că art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000 a fost modificat de articolul unic din Legea nr. 69/1997, D.N.A. – S.T. Ploieşti a solicitat Curţii de Apel Ploieşti modificarea motivelor de apel formulate la pct. 2, 3, 4 şi 5, solicitând totodată extinderea apelului şi cu privire la inculpatul C.M., în favoarea acestuia, după cum urmează:
I – În temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., s-a solicitat achitarea:
- inculpatului T.I. pentru infracţiunile prevăzute de:
- art. 10 lit. b) teza I şi teza a II-a din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 1 lit. b) din Legea nr. 78/2000;
- art. 1 lit. b) teza I şi teza a II-a din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 – art. 42 C. pen., cu referire la art. 1 lit. b) din Legea nr. 78/2000 (trei infracţiuni continuate);
- inculpatei M.M. pentru infracţiunile prevăzute de:
- art. 1 lit. b) teza I şi teza a II-a din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 1 lit. b) din Legea nr. 78/2000;
- art. 10 lit. b) teza I-a şi teza a II-a din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 şi 42 C. pen., cu referire la art. 1 lit. b) din Legea nr. 78/2000 (trei infracţiuni continuate);
- inculpatului M.D. pentru infracţiunile prevăzute de:
- art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 şi 42 C. pen.;
- art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 şi 42 C. pen.;
Inculpatului C.M. pentru infracţiunile prevăzute de:
- art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 şi 42 C. pen.;
- art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 şi 42 C. pen.
II. Întrucât din probele administrate în cauză a rezultat, aşa cum a reţinut, de altfel şi instanţa de fond, că inculpaţii M.M., M.D. şi C.M. au falsificat documente ale unor societăţi comerciale, persoane juridice de drept privat care nu intră sub incidenţa prevederilor art. 145 C. pen., şi ale căror înscrisuri emise de acestea nu sunt înscrisuri oficiale în sensul art. 150 alin. (2) din acelaşi cod, având în vedere şi faptul că, datorită modificărilor art. 10 lit. b) şi c) din Legea nr. 78/2000 aduse prin art. unic din Legea nr. 69/2007 în sensul celor anterior precizate, nu se mai putea reţine că infracţiunile de fals au fost săvârşite în scopul de a ascunde comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 10 lit. b) şi c) din Legea nr. 78/2000 sau în realizarea scopului urmărit prin aceste infracţiuni, aşa încât, în temeiul dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen., s-a solicitat schimbarea încadrărilor juridice a următoarelor infracţiuni comise de:
- M.M.:
- din art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi art. 291 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 în art. 290 C. pen.;
- din art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 şi 42 C. pen. şi art. 291 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 şi 42 (trei infracţiuni) în art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 şi 42 C. pen. (trei infracţiuni);
- M.D.:
- din art. 37 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 şi 42 C. pen., şi art. 291 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 şi 42 C. pen., în art. 37 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 şi 42 C. pen.;
- din art. 10 din Legea nr. 87/1994 raportat la art. 17 lit. g) din Legea nr. 78/2000 în art. 10 din Legea nr. 87/1994;
- C.M.:
- din art. 37 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 şi 42 C. pen. şi din art. 291 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 şi 42 C. pen., în art. 37 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 şi 42 C. pen.
III. De asemenea, s-a solicitat condamnarea inculpatului M.D, în baza art. 37 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 şi 42 C. pen., şi pentru infracţiunea prevăzută de art. 10 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), la pedeapsa cu închisoare cu executare în regim de deţinere, nefiind aplicabile prevederile art. 81 C. pen., astfel cum a reţinut instanţa de fond pentru considerentele astfel cum au fost formulate la punctul 5 din motivele de apel care existau la dosar.
S-au menţinut motivele de apel astfel cum au fost formulate la pct. 1 şi 6 la data de 05 februarie 2007.
Prin Decizia penală nr. 149 din 12 octombrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, în dosarul nr. 412/42/2007, s-a respins, ca neîntemeiată, excepţia privind nelegala sesizare a instanţei, s-au admis apelurile parchetului şi ale inculpaţilor T.I., C.M. şi M.D., s-a desfiinţat în parte, în latura penală, sentinţa penală apelată şi s-a dispus:
1. Descontopirea pedepsei de 5 ani închisoare aplicată inculpatului T.I. în pedepsele componente de:
- 4 ani închisoare pentru infracţiunile prevăzute de art. 254 alin. (2) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 şi 42 C. pen., cu referire la art. 1 lit. b) din Legea nr. 78/2000;
- 5 ani închisoare pentru infracţiunile prevăzute de art. 10 lit. b) teza I şi a II-a din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 şi 42 C. pen., cu referire la art. 1 lit. b) din Legea nr. 78/2000.
Conform art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a celor 2 infracţiuni prevăzute de art. 254 alin. (2) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 şi 42 C. pen., cu referire la art. 1 lit. b) din Legea nr. 78/2000 în 2 infracţiuni prevăzute de art. 254 alin. 2 C. pen. (denunţător C.M. şi I.D.).
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., acest inculpat a fost achitat pentru cele 2 infracţiuni de luare de mită, prevăzute şi pedepsite de art. 254 alin. (2) C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul şi pentru infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 10 lit. b) teza I şi a II-a din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 şi 42 C. pen., cu referire la art. 1 lit. b) din Legea nr. 78/2000, fapta fiind dezincriminată.
S-a schimbat temeiul achitării pronunţate de prima instanţă pentru infracţiunile prevăzute de art. 10 lit. b) teza I şi a II-a din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 şi 42 C. pen., cu referire la art. 1 lit. b) din Legea nr. 78/2000, din art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., în art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen.
Au fost înlăturate pedeapsa complementară aplicată inculpatului prin sentinţă şi obligaţia de a restitui denunţătorului suma de 26.000 RON.
2. A fost descontopită pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului C.M. în pedepsele componente de:
- câte 2 ani şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 şi 42 C. pen. şi art. 19 din OUG nr. 43/2002 şi respectiv prevăzute de art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 şi 42 C. pen. şi art. 19 din OUG nr. 43/2002;
- un an închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 37 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 şi 42 C. pen. şi art. 9 din OUG nr. 43/2002;
- 6 luni închisoare pentru art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 şi 42 C. pen. şi art. 19 din OUG nr. 43/2002.
Conform art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a celor 2 infracţiuni prevăzute şi pedepsite de art. 37 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 şi 42 C. pen. şi art. 19 din OUG nr. 43/2002, respectiv prevăzute şi pedepsită de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 şi 42 C. pen. şi art. 19 din OUG nr. 43/2002 în infracţiunile prevăzute şi pedepsită de art. 37 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 41 şi 42 C. pen., respectiv, art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 şi 42 C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., acest inculpat a fost achitat pentru infracţiunile prevăzute de art. 37 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 41 şi 42 C. pen., respectiv art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 şi 42 C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., a fost achitat acelaşi inculpat pentru infracţiunile prevăzute de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 şi 42 C. pen. şi art. 19 din OUG nr. 43/2002 şi respectiv prevăzute şi pedepsite de art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 şi 42 C. pen. şi art. 19 din OUG nr. 43/2002, acestea fiind dezincriminate.
A fost înlăturată pedeapsa complementară aplicată inculpatului prin sentinţă.
3. Conform art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a infracţiunilor pentru care a fost trimisă în judecată inculpata M.M.:
- din art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 în art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP);
- din art. 291 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 în art. 291 C. pen. (3 infracţiuni privind pe SC X. SRL);
- din art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 şi 42 C. pen., în art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), raportat la art. 41 şi 42 C. pen.;
- din art. 291 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 şi 42 C. pen., în art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 şi 42 C. pen. (infracţiuni privind SC G.G. SRL, SC N. SRL şi SC C.C. SRL).
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., inculpata a fost achitată pentru toate infracţiunile de mai sus.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., a fost achitată aceeaşi inculpată pentru infracţiunile prevăzute şi pedepsite de art. 10 lit. b) Teza I şi Teza a II-a din Legea nr. 78/2000 şi cu referire la art. 1 lit. b) din Legea nr. 78/2000, respectiv art. 10 lit. b) teza I şi a II-a din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 şi 42 C. pen. şi cu referire la art. 1 lit. b) din Legea nr. 78/2000, faptele fiind dezincriminate.
4. S-a descontopit pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului M.D. în pedepsele componente de:
- un an şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzute de art. 37 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 41 şi 42 C. pen.;
- un an închisoare pentru infracţiunile prevăzute de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 şi 42 C. pen.;
- un an şi 6 luni închisoare pentru infracţiunile prevăzute de art. 10 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat acest inculpat pentru infracţiunile prevăzute şi pedepsite de:
- art. 37 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 41 şi 42 C. pen.;
- art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 şi 42 C. pen.;
S-au menţinut restul dispoziţiilor sentinţei.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. – S.T. Ploieşti, partea civilă D.G.F.P. Dâmboviţa şi inculpatul M.D.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. – S.T. Ploieşti a criticat hotărârea pentru următoarele motive:
1. Grava eroare de fapt comisă de instanţa de apel având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare a inculpatului T.I. pentru infracţiunile prevăzute de art. 254 alin. (2) C. pen. (două fapte, denunţători C.M. şi I.D.);
2. Nepronunţarea instanţei de apel asupra motivului de apel invocat de procuror referitor la schimbarea încadrării juridice a infracţiunilor de fals intelectual şi uz de fals în infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată;
3. Grava eroare de fapt având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare a inculpaţilor C.M., M.M., M.D. pentru motivul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor de fals şi uz de fals;
4. Nepronunţarea instanţei de apel cu privire la unele probe administrate;
5. Omisiunea instanţei de a comunica oficiului Registrului Comerţului dispozitivul hotărârii de condamnare a inculpatului M.D. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală.
Inculpatul M.D. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., considerând că ambele instanţe au săvârşit o gravă eroare de fapt, având drept consecinţă greşita condamnare a acestuia.
De asemenea, a invocat nepronunţarea asupra unor probe administrate (caz de casare prevăzut de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen.) şi greşita soluţionare a laturii civile.
Recurenta parte civilă D.G.F.P. Dâmboviţa a depus la dosar o cerere de retragere a recursului.
Recursurile sunt întemeiate, în sensul celor ce urmează:
Înalta Curte, analizând Decizia recurată, atât prin prisma criticilor formulate de recurenţi, cât şi în conformitate cu prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra motivului de apel invocat de parchet referitor la schimbarea încadrării juridice a infracţiunilor de fals intelectual şi uz de fals în infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
Cu prilejul judecării cauzei în apel, la data de 6 iulie 2007 s-a depus la dosar o cerere a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. – S.T. Ploieşti, de modificare a motivelor de apel formulate iniţial la pct. 2, 3, 4 şi 5, precum şi de extindere a apelului şi cu privire la C.M., în favoarea acestuia.
În cadrul acestei cereri s-a arătat, corect de altfel, că inculpaţii M.M., M.D. şi C.M. au falsificat documente ale unor societăţi comerciale, persoane juridice de drept privat, care nu intră sub incidenţa prevederilor art. 145 C. pen. şi ale căror înscrisuri emise de acestea nu sunt înscrisuri oficiale în sensul art. 150 alin. (2) C. pen. De asemenea, s-a mai arătat că, datorită modificărilor art. 10 lit. b) şi c) din Legea nr. 78/2000 aduse prin Legea nr. 69/2007, nu se mai poate reţine că infracţiunile de fals au fost săvârşite în scopul de a ascunde comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 10 lit. b) şi c) din Legea nr. 78/2000 sau în realizarea scopului urmărit prin aceste infracţiuni.
În aceste condiţii, parchetul a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a infracţiunilor comise de inculpaţi, după cum urmează:
- pentru inculpata M.M., din art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi art. 291 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 în art. 290 C. pen. şi din art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 – art. 42 C. pen. şi art. 291 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 – art. 42 C. pen., în art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 – art. 42 C. pen.;
- pentru inculpatul M.D. din art. 37 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 – art. 42 C. pen. şi art. 291 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 – art. 42 C. pen., în art. 37 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 – art. 42 C. pen., şi din art. 10 din Legea nr. 87/1994 raportat la art. 17 lit. g) din Legea nr. 78/2000 în art. 10 din Legea nr. 87/1994;
- pentru inculpatul C.M. din art. 37 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 – art. 42 C. pen. şi din art. 291 C. pen., la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 – art. 42 C. pen., în art. 37 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41-42 C. pen.
Instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra acestei cereri esenţiale formulate de parchet ci, mai mult, a dispus o soluţie de achitare a inculpaţilor analizând elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 289 şi art. 291 C. pen., deşi procurorul, argumentat, a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen., întrucât înscrisurile falsificate în discuţie nu pot fi înscrisuri oficiale în sensul art. 150 alin. (2) C. pen.
Această omisiune a instanţei, de natură a influenţa soluţia procesului, atrage casarea pentru motivul prevăzut de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., cu consecinţa trimiterii spre rejudecare, conform art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen.
În aceste condiţii, celelalte motive de recurs invocate de recurenţi nu se mai impun a fi analizate, câtă vreme hotărârea pronunţată în apel este casată în întregime, ele urmând a fi avute în vedere cu prilejul rejudecării de către instanţa de apel.
Astfel, instanţa va avea în vedere primul motiv de recurs al parchetului urmând a analiza în ce măsură Hotărârea C.E.D.O. din 24 mai 1997 în cauza D. şi M.P. împotriva României poate fi aplicată, câtă vreme legislaţia penală a fost modificată iar faptele din prezenta cauză au fost comise după aceste modificări.
Se vor avea în vedere şi celelalte critici formulate de parchet, dar şi de inculpatul recurent M.D., al cărui recurs este întemeiat sub aspectul criticii parchetului privind nepronunţarea instanţei de apel pe schimbarea încadrării juridice, critică ce-l vizează şi care-i este în favoare.
În considerarea celor mai sus expuse, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 2 lit. e) C. proc. pen., va admite recursurile declarate de parchet şi de inculpatul M.D., va casa Decizia recurată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
În ceea ce priveşte recursul părţii civile D.G.F.P. Dâmboviţa se va lua act de retragerea acestuia, în condiţiile art. 3854 alin. (2) raportat la art. 369 C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 C. proc. pen..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. – S.T. Ploieşti şi inculpatul M.D. împotriva deciziei penale nr. 149 din 12 octombrie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti.
Casează Decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Ia act de retragerea recursului formulat de partea civilă D.G.F.P. Dâmboviţa.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2273/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2406/2008. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
