ICCJ. Decizia nr. 2252/2008. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2252/2008
Dosar nr. 5217/1/2008
Şedinţa publică din 20 iunie 2008
Asupra recursurilor penale de faţă:
Prin încheierea din 15 mai 2008, pronunţată în dosar nr. 44471/3/2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I-a penală, în baza art. 3002 raportat la art. 160b alin. (3) C. proc. pen., a menţinut starea de arest preventiv a inculpaţilor I.G., K.H.R. şi C.E.M.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că inculpaţii au fost trimişi în judecată pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni:
- inculpatul I.G., pentru infracţiunile de trafic de droguri de mare risc în stare de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi complicitate la introducere în ţară de droguri de mare risc în stare de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., ambele cu aplicabilă art. 33 lit. a) C. pen.;
- inculpatul K.H.R., pentru infracţiunea de trafic de droguri de mare risc, prevăzutăde art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000;
- inculpatul C.E.M., pentru infracţiunile de trafic de droguri de mare risc în stare de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi introducere în ţară de droguri de mare risc în stare de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
În sarcina inculpaţilor, s-a reţinut că, la data de 14 noiembrie 2007, C.E.M. a introdus în ţară o cantitate de 4373,6 grame heroină, pe care a primit-o de la un cetăţean turc zis H., pe care a transportat-o pe teritoriul României de la graniţă până în municipiul Bucureşti, unde a pus-o la dispoziţia celorlalţi inculpaţi pentru a fi transportată mai departe, în vederea predării către o persoană neidentificată. Cetăţenii turci au fost depistaţi în municipiul Bucureşti, având asupra lor cantitatea de droguri.
Măsura arestării preventive a fost dispusă faţă de inculpaţi, la data de 15 noiembrie 2007, de Tribunalul Bucureşti, temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri fiind cele înscrise în art. 143 C. proc. pen., cu referire la art. 148 lit. f) C. proc. pen.
Instanţa de apel a constatat că temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri subzistă faţă de inculpaţi, astfel încât privarea lor de libertate se impune pentru buna desfăşurare a procesului penal.
Astfel, există probe şi indicii temeinice care îndreptăţesc presupunerea rezonabilă că inculpaţii au săvârşit faptele penale de care sunt acuzaţi, cu atât mai mult cu cât pe parcursul urmăririi penale s-au administrat probe care să ateste vinovăţia acestora.
De asemenea, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunile care li se reţin în sarcină este închisoarea mai mare de 4 ani, existând probe că lăsarea lor în libertate prezintă pericol social concret pentru ordinea publică.
S-a avut în vedere şi natura şi gravitatea deosebită a infracţiunilor săvârşite de inculpaţi, evidenţiate de regimul sancţionator deosebit de sever stabilit pentru traficul ilicit de droguri, dar şi cantitatea mare de heroină găsită la inculpaţi, precum şi modul de acţiune, care denotă caracterul premeditat şi elaborat al acţiunilor ilicite.
Instanţa de apel a reţinut în considerarea dispoziţiilor art. 148 lit. f) C. proc. pen., amploarea deosebit de mare a acestui gen de infracţiuni, cu consecinţe dramatice pentru sănătatea publică, precum şi rezonanţa socială negativă a activităţilor ilicite legate de traficul de droguri în rândul membrilor societăţii civile şi împrejurarea că asemenea fapte se constituie tot mai frecvent în importante surse de venituri pentru autorii lor.
Se reţine, de asemenea, şi împrejurarea că inculpaţii au fost deja condamnaţi la pedepse privative de libertate, precum şi faptul că inculpaţii C.E.M. şi I.G. au o bogată antecedenţă penală, fiind condamnaţi definitiv pentru alte infracţiuni deosebit de grave.
Împotriva încheierii au formulat recurs inculpaţii I.G. şi K.H.R., fără a indica în scris vreun motiv de nelegalitate sau netemeinicie a hotărârii atacate.
În faţa instanţei de recurs inculpaţii au invocat faptul că nu se mai impune privarea lor de libertate, întrucât nu mai prezintă pericol pentru ordinea publică şi nu mai pot influenţa desfăşurarea procesului penal.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În sarcina inculpaţilor se reţin infracţiuni deosebit de grave, cu un impact deosebit în societate şi cu consecinţe deosebit de grave pentru sănătatea populaţiei. Cantitatea foarte mare de droguri supuse traficului şi introducerii nelegale în ţară şi recrudescenţa deosebită a infracţiunilor referitoare la droguri, aspectele de natură personală ale fiecăruia, completează datele care justifică privarea de libertate a inculpaţilor şi conturează periculozitatea ridicată a acestora.
Cele de mai sus atestă că subzistă motivele avute în vedere la luarea măsurii preventive, astfel că hotărârea instanţei de apel este temeinică şi legală, motiv pentru care, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursurile ca nefondate.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii I.G. şi K.H.R. împotriva încheierii din 15 mai 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosar nr. 44471/3/2007.
Obligă recurenţii inculpaţi la câte 140 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariile apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 40 lei, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul de interpret pentru limba turcă se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2209/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2273/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
