ICCJ. Decizia nr. 2180/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2180/2008
Dosar nr. 288/42/2008
Şedinţa publică din 17 iunie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Petiţionarul S.I. a formulat plângere în temeiul dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., solicitând începerea urmăririi penale faţă de făptuitoarea S.I., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 290 C. pen. şi art. 9 lit. a), b) şi c) din Legea nr. 241/2005.
S-a motivat de petiţionar că intimata se face vinovată de săvârşirea infracţiunii de fals, întrucât a semnat în fals numele clientului pe împuternicirea avocaţială şi că contractul de asistenţă juridică existent era evaziv.
Prin ordonanţa nr. 298/ P din 20 ianuarie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti s-a dispus neînceperea urmăririi penale a intimatei, întrucât faptele reclamate nu există, iar sub aspectul infracţiunii prevăzută de art. 290 C. pen., lipseşte latura subiectivă.
S-a arătat că potrivit Legii nr. 51/1995 nu era necesară semnătura clientului pe împuternicirea avocaţială atunci când forma de exercitare a profesiei de avocat atestă identitatea părţilor. Se mai arată că nu s-a făcut dovada semnării clientului de intimată şi că aceasta nu s-a sustras plăţii taxelor datorate la buget, contractul fiind înregistrat cu număr şi dată.
Împotriva acestei rezoluţii petiţionarul a formulat plângere la procurorul general, care prin rezoluţia nr. 329/II/2 din 18 februarie 2008 a respins plângerea ca neîntemeiată.
Nemulţumit petiţionarul s-a adresat instanţei, solicitând admiterea plângerii, casarea rezoluţiilor şi reţinerea cauzei spre rejudecare, arătând că probele dosarului dovedesc vinovăţia intimatei.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin sentinţa penală nr. 60 din 21 aprilie 2008, a respins, ca nefondată, plângerea petiţionarului.
S-a reţinut că împuternicirea avocaţială a fost semnată şi ştampilată de avocat în baza unui contract încheiat între părţi pentru acordarea asistenţei juridice, că acesta nu avea interes să semneze în fals numele clientului atâta vreme cât se încheiase un contract de asistenţă. Totodată, se reţine că nici infracţiunea de evaziune fiscală reclamată nu există atâta timp cât contractul de asistenţă juridică a fost semnat, întrucât acesta era înregistrat, încât intimata nu se putea sustrage plăţii taxelor datorate.
Împotriva acestei sentinţe petiţionarul a declarat recurs reiterând aceleaşi motive prin nota anexată cauzei.
Recursul este nefondat.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte reţine următoarele:
Prin plângerea penală formulată petiţionarul a solicitat tragerea la răspundere a intimatei sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 290 C. pen. şi art. 9 lit. a), b) şi c) din Legea nr. 241/2005, motivând că aceasta este autoarea falsului, semnând în fals numele clientului sau şi deci a săvârşit infracţiunea de fals, dar şi infracţiunea de evaziune fiscală.
Prin ordonanţa nr. 298/P/2008 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, confirmată prin rezoluţia nr. 319/II/2/2008 de procurorul general s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimată sub aspectul săvârşirii infracţiunilor specificate în plângerea penală.
Actele premergătoare avute în vedere, ca şi înscrisurile noi, depuse în faţa instanţei nu pun în lumină date sau indicii privind săvârşirea de către intimată a infracţiunilor imputate, astfel că în mod justificat organele de urmărire penală au constatat incidenţa dispoziţiilor art. 10 lit. a) C. proc. pen., care împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale şi declanşarea urmăririi penale faţă de intimată.
În aceste condiţii, apreciind ca legală şi temeinică rezoluţia procurorului, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., corect instanţa a respins plângerea, ca nefondată.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursului petiţionarului.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul S.I. împotriva sentinţei penale nr. 60 din 21 aprilie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul petiţionar să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2177/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2181/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
