ICCJ. Decizia nr. 2217/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2217/2008
Dosar nr. 985/44/2007
Şedinţa publică din 19 iunie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 40/ F din 17 martie 2008, Curtea de Apel Galaţi a respins, ca nefondată, plângerea petiţionarului B.A., împotriva rezoluţiei nr. 76/P/2007 din 30 martie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de magistratul judecător V.V. pentru infracţiunile prevăzute de art. 246, 248, 2481 şi 264 C. pen.
În motivarea hotărârii, prima instanţă a reţinut, urmare controlului judiciar efectuat, ca legală şi temeinică soluţia dispusă de procuror privind neînceperea urmăririi penale, întrucât nu s-a făcut dovada existenţei faptelor penale reclamate.
Astfel, B.A. a solicitat tragerea la răspundere penală a judecătorului V.V. de la Tribunalul Brăila, pentru infracţiunile prevăzute de art. 246, 248, 2481 şi 264 C. pen., constând în aceea că şi-a exercitat necorespunzător atribuţiile de serviciu în dosarul nr. 11910/2004 al Judecătoriei Brăila, respectiv nu a dispus citarea tuturor părţilor, în proces, nu s-a pronunţat cu privire la o expertiză contabilă dispusă de organul de urmărire penală, consemnând în considerentele sentinţei penale nr. 986 din 29 martie 2005 aspecte care nu au corespondent în realitate. Soluţionând cauza în acest mod, acelaşi magistrat judecător a favorizat infractorii.
Obiectul cauzei soluţionate de judecătorul V.V., l-a constituit o altă plângere a petiţionarului împotriva rezoluţiei nr. 3161/P/1999 dispusă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila, în care a avut calitatea de parte vătămată.
Astfel, interpretând actele dosarului, plângerea petiţionarului a fost respinsă, hotărâre reformată de Tribunalul Brăila, dispunându-se rejudecarea cauzei de către aceeaşi instanţă.
Urmare reluării ciclului procesual, Judecătoria Brăila, prin sentinţa penală nr. 1052 din 25 aprilie 2006 definitivă prin Decizia penală nr. 619 din 13 noiembrie 2006 Tribunalul Brăila, a respins plângerea petiţionarului B.A.
Nemulţumirile petiţionarului faţă de soluţiile adoptate în cauzele în care a avut calitatea procesuală de parte vătămată, nu pot conduce la concluzia că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor reclamate în plângere, ele constituindu-se în critici care au fost valorificate pe calea procedurii prevăzute de art. 2781 C. proc. pen. şi asupra cărora instanţa s-a pronunţat definitiv.
Împotriva sentinţei, petiţionarul a declarat recurs, apreciind-o nelegală, în opinia sa existând dovezi din care rezultă vinovăţia judecătorului în săvârşirea infracţiunilor sesizate în plângere.
Examinând calea de atac, în raport de dispoziţiile art. 385 alin. (6) C. proc. pen., se constată că acesta este nefondat.
Pronunţarea sentinţei penale nr. 986 din 29 martie 2005 a Judecătorie Brăila este rezultatul interpretării unor norme procesual penale considerate aplicabile în speţă.
Activitatea de judecător, care reprezintă esenţa atribuţiilor de serviciu ale judecătorului, în situaţia în care are ca rezultat o decizie greşită sub aspectul legalităţii sau temeinicie, nu poate constitui o faptă penală, pentru că altfel s-ar ajunge la situaţia de negare a dreptului judecătorului de a judeca.
O hotărâre greşită este supusă controlului judiciar prin exercitare căilor de atac prevăzute de lege.
Prin plângerea formulată în prezenta cauză, practic petiţionarul doreşte reformarea unei hotărâri judecătoreşti definitive care nu îi este favorabilă, situaţie ce nu poate fi acceptată.
În lipsa unor elemente de natură a pune la îndoială buna credinţă a judecătorului la data pronunţării sentinţei penale nr. 986 din 29 martie 2005 a Judecătoriei Brăila, în mod corect s-a dispus neînceperea urmăriri penale faţă de acesta, rezoluţie menţinută motivat temeinic şi legal de Curtea de Apel Galaţi.
Întrucât la examinarea din oficiu nu se constată temeiuri care să justifice casarea hotărârii, recursul petiţionarului se va respinge, ca nefondat, potrivit art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiţionar B.A. împotriva sentinţei penale nr. 40/ F din 17 martie 2008 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2212/2008. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 2224/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
