ICCJ. Decizia nr. 2218/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2218/2008
Dosar nr. 36/64/2008
Şedinţa publică din 19 iunie 2008
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 6/ F din 21 ianuarie 2008, Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins plângerea formulată de petiţionarul H.P. împotriva rezoluţiei din 16 noiembrie 2007 dată în dosarul nr. 289/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, menţinută prin rezoluţia procurorului general din 18 decembrie 2007 dată în dosarul nr. 913/II/2/2007.
S-au reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin plângerea formulată de petiţionar la procuror, s-a solicitat efectuarea de cercetări împotriva numitului A.C., comisar şef de poliţie, actualmente şef al Inspectoratului de Poliţie Braşov pentru pretinsa săvârşire a infracţiunilor prevăzute de art. 246 şi art. 248 C. pen., susţinându-se că prin omisiunea acestuia de a lua măsurile legale necesare executării silite în cazul contravenienţilor care nu au achitat în termen amenzile contravenţionale, bugetul de stat a fost păgubit în mod evident, conform art. 8 din OG nr. 2/2001, astfel cum a fost modificată, completată şi aprobată prin Legea nr. 180/2002.
Prin rezoluţia din 16 noiembrie 2007, dată în dosarul nr. 289/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de comisarul şef de poliţie A.C. pentru pretinsa săvârşire a infracţiunilor prevăzute de art. 246 şi art. 248 C. pen.
S-a reţinut, în esenţă, că din actele premergătoare efectuate în cauză rezultă că faptele reclamate nu există. Astfel, din cauza procedurii legale a circuitului proceselor-verbale de constatare a faptelor contravenţionale, în care sunt implicate instituţiile poliţiei, poştă, administraţie financiară, se poate ajunge la un moment dat la expirarea termenului de comunicare a acestora, însă în perioada la care a făcut petiţionarul referire în plângere la nivelul inspectoratului nu s-au constatat aspecte negative în activitatea economico-financiară prin actele organelor de control.
Prin rezoluţia din 18 decembrie 2007, dată în dosarul nr. 913/II/2/2007 a procurorului general, a fost menţinută rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale, ca fiind legală şi temeinică.
Împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, petiţionarul a formulat plângere la instanţă.
Instanţa de fond, prin sentinţa penală sus-menţionată, a respins, ca nefondată, plângerea petiţionarului şi a menţinut soluţiile procurorului, reţinând, în esenţă, următoarele:
În perioada 2001 - 2003, în care la conducerea I.P.J. Braşov se afla un alt chestor de poliţie, iar nu intimatul, nu s-au stabilit deficienţe legate de problema gestionării proceselor-verbale de contravenţie şi nici răspunderi de orice natură în sarcina inspectorului şef. Răspunderea propriu-zisă pentru gestionarea circuitului proceselor-verbale revine şefilor acestor structuri poliţieneşti, care desemnează responsabili cărora li se stabilesc prin fişa postului atribuţii specifice şi concrete pe această linie. Privitor la unele deficienţe nu s-a făcut dovada faptului că sunt rezultatul neîndeplinirii ori îndeplinirii defectuoase a atribuţiilor de serviciu a vreunui lucrător de poliţie, cu atât mai mult cu cât în perioada la care face referire petiţionarul, intimatul îşi desfăşura activitatea în cadrul I.G.P.R., în calitate de şef al C.Z. Braşov de C.C.O.A.
S-a mai reţinut că nici împrejurarea că intimatul nu a răspuns sesizărilor petiţionarului nu are relevanţă sub aspectul infracţiunii reclamate, întrucât relaţiile solicitate de petiţionar erau incluse în categoria documentelor clasificate, iar, pe de altă parte, nu s-a făcut dovada vătămării intereselor legale ale petiţionarului.
Împotriva sentinţei petiţionarul a declarat recurs, pe care l-au motivat în scris la dosar, solicitând casarea sentinţei şi admiterea plângerii formulate împotriva rezoluţiei procurorului.
Recursul declarat este nefondat.
Din examinarea lucrărilor dosarului, se constată că, în mod corect, instanţa de fond a dispus respingerea plângerii formulate de petiţionar, ca nefondată.
Într-adevăr, aşa cum rezultă din actele premergătoare efectuate, în cauză nu sunt indicii cu privire la săvârşirea infracţiunilor reclamate în sarcina intimatului comisar şef de poliţie, acesta îndeplinindu-şi, în mod corect, atribuţiile de serviciu.
Astfel, din actele dosarului rezultă pe lângă că pe lângă argumentele reţinute de instanţă în sentinţa atacată nu este îndeplinită, de altfel nici situaţia premisă pentru existenţa pretinselor infracţiuni reclamate, în sensul ca actul neîndeplinit de intimat, care a cauzat vătămările prevăzute de art. 246 şi 248 C. pen., să fi fost efectuat în temeiul îndatoririlor sale de serviciu.
În acest sens, s-a reţinut că, potrivit copiei extras din Dispoziţia I.G.P. Române nr. 121 din 25 noiembrie 2002, referitoare la Evidenţa şi gestionarea proceselor-verbale prin care s-a constatat săvârşirea faptelor contravenţionale şi relativ la răspunderea pentru acea gestionare a circuitului proceselor-verbale, aceasta revine şefilor de structuri poliţieneşti care au fost desemnaţi de conducerile inspectoratelor judeţene, aceştia la rândul lor desemnând responsabili cărora li se stabilesc prin fişa postului atribuţii specifice. Totodată, în perioada indicată de petiţionar pentru pretinsa săvârşire a faptelor reclamate, la conducerea I.P. Braşov nu se afla intimatul, ci chestorul de poliţie B.M., nefiind constatate aspecte negative în activitatea economico-financiară de către organele de control, între care şi cele ale Curţii de Conturi a României.
Or, în lipsa acestei situaţii preexistente, nu pot exista nici infracţiunile reclamate de petiţionar în sarcina intimatului.
În raport de considerentele expuse, se constată că sentinţa instanţei de fond este temeinică şi legală, urmând a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de petiţionar, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiţionar H.P. împotriva sentinţei penale nr. 6/ F din 21 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2183/2008. Penal. Contestaţie la executare... | ICCJ. Decizia nr. 2389/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
