ICCJ. Decizia nr. 2389/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2389/2008
Dosar nr. 792/45/2007
Şedinţa publică din 30 iunie 2008
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 23 din 14 februarie 2008, Curtea de Apel Iaşi, secţia penală, a admis plângerea formulată de petiţionarul G.Ş. împotriva rezoluţiei nr. 249/P/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi şi în consecinţă a desfiinţat-o şi a trimis cauza procurorului în vederea redeschiderii urmăririi penale şi completării actelor premergătoare.
Pentru a dispune astfel, Curtea a stabilit următoarea situaţie de fapt:
Petiţionarul G.Ş. a sesizat organele de urmărire penală cu privire la anularea de către notarul public A.M.I., avocatul M.D.R., F.A. şi P.I. a infracţiunii de înşelăciune în convenţii, prevăzută şi pedepsită de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen.
A susţinut că notarul public a certificat un contract de vânzare-cumpărare prin care a avut calitatea de împrumutat, iar numiţii F.C.A. şi P.I.N., calitatea de împrumutaţi.
De asemenea, avocatul M.D.R. i-a apelat pe F.C.A. şi P.I.N. prin redactarea contractului de împrumut, să îl inducă în eroare pe petiţionar, pentru a beneficia de bunurile acestuia, contractul de împrumut fiind garantat cu locuinţa proprietate personală.
În urma actelor premergătoare efectuate, procurorul a stabilit că faptele reclamate nu există, dispunând neînceperea urmăririi penale în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 1 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) şi d) C. proc. pen.
S-a motivat că notarul public A.M.I. a prezentat petiţionarului G.Ş. contractul de împrumut, prin care se atesta că a împrumutat de la F.C.A. şi P.I.N. suma de 300.000.000 lei, cu termen de restituire 3 luni, garantând cu bunurile sale, contract ce a fost semnat de acesta, astfel că nu şi-a încălcat atribuţiile de serviciu şi nici nu a comis un fals.
Avocatul M.D.R. şi-a îndeplinit obligaţiile stipulate în contractul de asistenţă juridică nr. 71/2005 şi a tehnoredactat contractul de împrumut, fiind exclusă reaua-credinţă şi înţelegerea frauduloasă cu împrumutătorii.
Cât priveşte pe F.C.A. şi P.I.N., nu s-a dovedit o înţelegere infracţională în scopul deposedării petiţionarului de apartamentul proprietate şi nu au falsificat nici un act şi nu s-a stabilit că au indus în eroare pe petiţionar cu ocazia încheierii contractului, iar pentru că acesta nu şi-a onorat obligaţia de restituire, au cerut investirea cu formulă executorie a contractului de împrumut.
În cauză s-a efectuat o expertiză grafologică ce a concluzionat că semnăturile din contractul în discuţie au fost executate de G.Ş.
Împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, petiţionarul s-a adresat cu plângere procurorului ierarhic superior, conform dispoziţiilor art. 275 – art. 278 C. proc. pen., plângere respinsă prin rezoluţia nr. 103/II/2007 din 19 noiembrie 2007.
Petiţionarul s-a adresat cu plângere întemeiată pe dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., la Curtea de Apel Bacău, care, prin sentinţa penală atacată, a admis plângerea şi a trimis cauza procurorului în vederea redeschiderii urmăririi penale şi completarea actelor premergătoare.
S-a motivat de instanţă că soluţia procurorului se întemeiază pe o cercetare incompletă.
Astfel, petiţionarul a declarat că în biroul notarului public A.M.I. i-au fost prezentate nişte „hârtii" despre care s-a afirmat că sunt procuri şi nu contractul de împrumut, aspect confirmat de B.N.O. care a asistat la o discuţie între G.Ş. şi F.C.A., discuţie din care rezultă că petiţionarul i-a dat o procură acestuia din urmă.
Există în cauză şi un suport declarativ din care rezultă că F.C.A. a recunoscut că nu a dat împrumut suma de 300.000.000 lei.
De altfel, nu s-a verificat dacă acesta avea într-adevăr la dispoziţia sa suma pretins împrumutată, nefăcându-se verificări la B.R.D., unde a susţinut că are cont deschis.
Faţă de aceste elemente, s-a apreciat că nu au fost lămurite elemente esenţiale ale cauzei, fiind necesar a se efectua confruntări între petiţionar şi persoanele reclamate, a fi audiat suportul electronic CD şi vizualizată înregistrarea video, verificarea la B.R.D. a contului persoanei cercetate F.C.A. şi solicitarea unor relaţii la A.P.P.P. al Consiliului municipal Iaşi, privind efectuarea unor plăţi la 25 mai 2005 de către G.Ş., precum şi testarea persoanelor cercetare cu testul poligraf.
Împotriva acestei soluţii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi şi persoanele cercetate F.C.A., A.M.I. şi M.D.R.
În recursul său, parchetul a solicitat casarea sentinţei, respingerea plângerii ca nefondată şi menţinerea rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale dispusă de procuror în dosarul nr. 249/P/2007.
S-a motivat că rezoluţia procurorului este temeinică şi legală, bazată de datele culese în timpul efectuării actelor premergătoare, neidentificându-se elemente care să conducă la existenţa unor fapte penale, iar expertiza grafologică atestă că semnăturile din contract aparţin petiţionarului.
Recurentul A.M.I. a invocat aceleaşi motive, solicitând admiterea recursului său şi al parchetului, iar recurenţii F.C.A. şi M.D.R. nu şi-au motivat calea de atac.
Analizând motivele de recurs invocate, Înalta Curte, din oficiu, constată sentinţa nelegală şi netemeinică sub aspectul dispoziţiei de a se redeschide urmărirea penală şi completa actele premergătoare, sub aspectul rezolvării fondului cauzei, aceasta fiind temeinică, întrucât nu s-a stabilit corect de procuror situaţia de fapt.
Dispoziţia de a se „redeschide urmărirea penală" nu are aplicabilitate în cauză, instituţia fiind prevăzută în art. 270 lit. c) C. proc. pen. şi se dispune atunci când în cauză, s-a început urmărirea penală şi s-a dispus o soluţie de scoatere sau încetare a urmăririi penale şi este necesară reluarea urmăririi penale, cea ce în speţă nu s-a produs.
Această dispoziţie a instanţei, cât şi cea privind completarea actelor premergătoare, nu este prevăzută în art. 2781 C. proc. pen., care prevede la pct. 8 lit. b) că judecătorul, soluţionând plângerea, verifică rezoluţia pe baza lucrărilor şi materialului cauzei şi o oricăror înscrisuri noi prezentate şi prin sentinţă, admite plângerea, desfiinţează rezoluţia şi trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii sau redeschiderii urmăririi penale, după caz, fiind obligat să arate faptele sau împrejurările constatate şi prin care anume mijloace de probă.
Faţă de aceste motive, recursul procurorului va fi admis în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi casată în parte sentinţa penală nr. 23 din 14 februarie 2008, cauza fiind trimisă procurorului în vederea începerii urmăririi penale faţă de intimaţii F.C.A., A.M.I., M.D.R. şi P.I.N.
Recursurile declarate de F.C.A., A.M.I., M.D.R. şi P.I.N. vor fi respinse, ca nefondate, având în vedere considerentele mai sus expuse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi împotriva sentinţei penale nr. 23 din 14 februarie 2008 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală.
Casează în parte sentinţa penală atacată numai cu privire la dispoziţia de redeschidere a urmăririi penale şi de completare a actelor premergătoare, dispoziţie pe care o înlătură.
În baza art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., trimite cauza la procuror în vederea începerii urmăririi penale faţă de intimaţii F.C.A., A.M.I., M.D.R. şi P.I.N.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.
Respinge, ca nefondate, recursurile formulate de intimaţii F.C.A., A.M.I., M.D.R. şi P.I.N.
Obligă recurenţii intimaţi la plata sumei de câte 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2218/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2400/2008. Penal. Cerere de transfer de... → |
|---|
