ICCJ. Decizia nr. 2400/2008. Penal. Cerere de transfer de procedură în materie penală (Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2400/2008
Dosar nr. 6983/2/2007
Şedinţa publică din 1 iulie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea nr. 332/II/5/2006 din 2 octombrie 2007, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a dispus sesizarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, în vederea recunoaşterii sentinţei penale nr. 36/2004 din 2 februarie 2004 a Tribunalului Provincial din Madrid, secţia a V-a, în conformitate cu dispoziţiile art. 149 şi art. 150 din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea nr. 224/2006, ca urmare a cererii transmise Ministerului Justiţiei de către autorităţile judiciare din Spania, prin care solicită transferarea persoanei condamnate H.D.G. într-un penitenciar din România, pentru a continua executarea pedepsei cu închisoarea, aplicată acestuia de către instanţa din statul solicitant.
Prin sentinţa penală nr. 197 din 9 octombrie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, a recunoscut efectele sentinţei penale nr. 36/2004 din 2 februarie 2004 a Tribunalului Provincial din Madrid, secţia a V-a, definitivă şi executorie la data de 8 iunie 2005 şi ale sentinţei penale nr. 244/2005 a Judecătoriei nr. 1 Malaga – Spania.
A dispus transferarea condamnatului H.D.G. din Penitenciarul „M." din localitatea Duenas – Spania într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei de 20 ani închisoare.
A dedus din pedeapsă perioada executată, începând cu data de 19 octombrie 2001 la zi.
A dispus emiterea unui mandat de executare a pedepsei la data rămânerii definitive a sentinţei pronunţate.
Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 36/2004 din 2 februarie 2004 a Tribunalului Provincial din Madrid, secţia a V-a, numitul H.D.G. a fost condamnat, la o pedeapsă de 20 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor de proxenetism şi viol, prevăzute de art. 188.1, art. 188.2 şi art. 179 C. pen. spaniol.
A constatat îndeplinită condiţia dublei încriminări prevăzută de art. 129 lit. e) din Legea nr. 302/2004 şi art. 3 pct. 1 lit. c) din C.E. asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg în 1983.
A reţinut că din informaţiile furnizate de autorităţile spaniole, numitul H.D.G. a mai fost condamnat prin sentinţa penală nr. 224/2005 a Judecătoriei nr. 1 din Malaga la două pedepse de un an închisoare şi că persoana condamnată şi-a exprimat consimţământul în vederea transferării sale într-un penitenciar din România pentru a continua executarea pedepsei.
Împotriva sentinţei penale nr. 197 din 9 octombrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, a declarat recurs persoana transferabilă H.D.G., criticând-o pentru motivele arătate în partea introductivă a prezentei decizii.
Examinând actele şi lucrările dosarului în raport cu criticile formulate şi din oficiu, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana transferabilă H.D.G., din considerentele ce se vor arăta în cele ce succed.
Recurenta persoană transferabilă nu a invocat încălcări ale legii, în conţinutul, obiectul şi condiţiile transferării persoanelor condamnate în vederea executării pedepsei în România, ca stat de executare.
Conformându-se dispoziţiilor art. 129 lit. e) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, modificată prin Legea nr. 224/2006, instanţa a verificat îndeplinirea condiţiei existenţei dublei încriminări.
În acest sens, a constatat că faptele reţinute în sarcina condamnatului H.D.G. constituie infracţiuni potrivit legii statului român, realizând conţinutul constitutiv al infracţiunilor de proxenetism şi viol, prevăzute de art. 329 C. pen. şi art. 197 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
A reţinut de asemenea, că persoana condamnată şi-a exprimat consimţământul de transfer într-un penitenciar din România, pentru a continua executarea pedepsei.
În aceste condiţii, instanţa de fond, cu respectarea art. 149 din Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 224/2006 a dispus în mod corect transferarea condamnatului H.D.G. din penitenciarul din Spania într-un penitenciar din România.
Înalta Curte observă că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 152 din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea nr. 224/2006, în sensul că nu există nici un motiv de refuz opţional al cererii de transfer al persoanei condamnate.
În consecinţă, recursul declarat de persoana transferabilă H.D.G. va fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta persoană transferabilă va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat şi către apărătorul desemnat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana transferabilă H.D.G. împotriva sentinţei penale nr. 197 din 9 octombrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurenta persoană transferabilă să plătească statului suma de 140 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 iulie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2389/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2423/2008. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
