ICCJ. Decizia nr. 1772/2008. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1772/2008
Dosar nr. 4220/62/2006
Şedinţa publică din 21 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 515/ S din 10 octombrie 2007 a Tribunalului Braşov, secţia penală, s-a hotărât:
În baza art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (2 acte materiale), a condamnat pe inculpatul R.Ş., la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii dreptului prevăzut de art. 64 litera c) C. pen., respectiv a dreptului de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie, ori de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit în comiterea prezentei infracţiuni, pe o durată de 5 ani, pentru comiterea infracţiunii de luare de mită, în formă continuată, 2 acte materiale.
A reţinut în favoarea inculpatului dispoziţiile art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), ca urmare a neaplicării pedepsei accesorii.
În baza art. 861 şi art. 862 C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe un termen de încercare de 8 ani.
În baza art. 863 C. pen., pe durata termenului de încercare a obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la S.P. de pe lângă Tribunalul Braşov, conform datelor fixate de această instituţie;
- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea.
- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă, dacă va fi cazul.
- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
Datele de mai sus vor fi comunicate serviciului de probaţiune.
A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen., respectiv art. 83 C. pen., astfel:
Dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârşit din nou o infracţiune, pentru care s-a pronunţat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanţa revocă suspendarea condiţionată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopeşte cu pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune.
A revocat suspendarea pedepsei nu are loc însă, dacă infracţiunea săvârşită ulterior a fost descoperită după expirarea termenului de încercare.
Dacă infracţiunea ulterioară este săvârşită din culpă, se poate aplica suspendarea condiţionată a executării pedepsei chiar dacă infractorul a fost condamnat anterior cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei. In acest caz nu mai are loc revocarea primei suspendări.
De asemenea, dacă cel condamnat nu îndeplineşte măsurile de supraveghere prevăzute de lege stabilite de instanţă, aceasta poate să revoce suspendarea executării pedepsei dispunând executarea în întregime a pedepsei.
În baza art. 254 alin. (3) C. proc. pen., a dispus confiscarea de la inculpat în favoarea statului a sumei de 300 dolari S.U.A. sau contravaloarea în lei la data executării prezentelor dispoziţii.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpatul să plătească statului 3000 RON cheltuieli judiciare.
S-a motivat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov, cu numărul 838/P/2005, înregistrat la această instanţă, la data de 28 noiembrie 2006, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului R.Ş. pentru comiterea infracţiunii de luare de mită, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), 2 acte materiale.
Totodată, faţă de inculpat, s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracţiunile prevăzute de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), ca urmare a împlinirii termenului de prescripţie.
În sarcina inculpatului prin actul de inculpare şi de sesizare a instanţei de judecată s-a reţinut că în calitate de lucrător, subofiţer operativ, în cadrul S.E.I.P. Braşov - F.E.I. Rupea, în prima jumătate a lunii august 2000, a pretins şi primit de la numiţii C.l.A. şi C.C., câte 150 dolari S.U.A., pentru ca în data de 15 august 2000, să le elibereze cărţi de identitate provizorii falsificate.
Faţă de inculpatul R.Ş., la data de 13 ianuarie 2006, prin rezoluţia procurorului se dispune începerea urmăririi penale faţă de pentru comiterea infracţiunii de luare de mită, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), 2 acte materiale.
Din analiza coroborată a întregului material probator, instanţa a reţinut următoarea stare de fapt:
Inculpatul R.Ş. a fost angajat în calitate de subofiţer, agent de poliţie, în cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, I.P.J. Braşov, în perioada 16 august 1976 - 31 august 2001, când a fost trecut în rezervă, ca urmare a pensionării, iar în intervalul 01 august 1998 - 31 august 2001 a fost încadrat la F.E.I.P. a oraşului Rupea, Judeţul Braşov.
În prima jumătate a lunii august 2000, inculpatul R.Ş. a fost contactat de C.A., care l-a rugat să îi ajute pe nepotul său C.l.A. şi pe fiul său C.C. cu eliberarea unor acte de identitate pe numele altor persoane, pentru ca aceştia să poată obţine paşapoarte noi, întrucât aveau interdicţie pe cele vechi.
În acest scop, martorii C.A. şi C.N. i-au contactat pe martorii Ş.M. şi F.L.F. sub pretextul că îi ajută să plece la muncă în străinătate, solicitându-le pentru aceasta înmânarea certificatelor de naştere şi a altor acte necesare obţinerii paşapoartelor, promiţând obţinerea de paşapoarte în termen scurt.
După câteva săptămâni martorii C.A. şi C.N. restituie martorilor Ş.M. şi F.L.F. actele ridicate de la aceştia, motivând că nu îi mai pot ajuta în plecarea în străinătate la muncă, deoarece au intervenit nişte probleme.
În realitate, în intervalul de timp cât actele au stat la martorii C.A. şi C.N., acestea au fost depuse de C.A. şi C.N. pentru martorii C.l. acte de identitate false pe care ulterior să le obţină pentru obţinerea paşapoartelor pe alte nume, pentru care nu exista vreo interdicţie de a intra în vreo ţară străină.
De eliberarea acestor acte de identitate s-a ocupat inculpatul R.Ş., acesta primind actele şi pozele aferente eliberării actelor de identitate, cunoscând că pentru aceasta au fost folosite acte ale altor persoane, cerând pentru aceasta şi obţinând suma de 300 dolari S.U.A., câte 150 de la fiecare parte implicată.
În final C.l.A. şi C.C. au obţinut acte de identitate false, eliberate pe numele martorilor Ş.M. şi F.L.F., fără ca aceştia din urmă să cunoască acest aspect. în acest sens, C.I.A. a obţinut C.P. numărul 489526 din 15 august 2000, cu fotografia sa, dar pe numele Ş.M., iar C.C. a obţinut C.P. nr. 489525 din 15 august 2000 cu fotografia sa, dar pe numele F.L.F., iar apoi ambii au obţinut paşapoarte, folosind cărţile de identitate provizorii falsificate de inculpat, paşapoarte cu care cei doi au călătorit de mai multe ori în străinătate.
În vara anului 2004, martorii Ş.M. şi F.L.F. au sesizat I.P.J. Braşov, cu privire la faptul că în anul 2000 au fost eliberate pe nulele lor paşapoarte şi în acest sens figurează cu mai multe intrări şi ieşiri din ţară şi că apar returnaţi în ţară, aceasta în condiţiile în care nu au solicitat niciodată un paşaport.
În acest sens, a fost format dosarul penal 1448/P/104/2004 în care au fost efectuate cercetări penale faţă de C.C. şi sub aspectul comiterii infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 70 din OUG nr. 105/2001, art. 1 din OUG nr. 112/2001, art. 293 C. pen., iar la data de 30 decembrie 2004 dosarul a fost înaintat D.I.I.C.O.T. – B.T. Braşov, spre competentă soluţionare.
Prin ordonanţa numărul 50/P/2004 din data de 18 iulie 2005 D.I.I.C.O.T. – B.T. Braşov a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de C.I.A., C.C., C.A. şi C.N. sub aspectul infracţiunii prevăzute de art. 9 din Legea nr. 39/2003, dispunându-se totodată declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea D.N.A. – S.T. Braşov sub aspectul comiterii infracţiunii prevăzute de art. 254 C. pen., de către lucrători de poliţie din cadrul Poliţiei Oraşului Rupea şi declinarea competenţei de soluţionare a cauzei faţă de C.I.A., C.C., C.A. şi C.N. sub aspectul comiterii infracţiunilor prevăzute de art. 293 C. pen., art. 288 C. pen., art. 31 raportat la art. 289 şi art. 291 C. pen., art. 70 din OUG nr. 105/2001, art. 1 din OUG nr. 112/2001, în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Făgăraş, care potrivit competentei l-a trimis Judecătoriei Rupea.
Prin ordonanţa 15/P/2005 din data de 20 octombrie 2005 a D.N.A. - S.T. Braşov, s-a dispus declinarea cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov, pentru efectuarea de cercetări faţă de C.l.A. şi C.C. sub aspectul comiterii infracţiunii de dare de mită, prevăzută de art. 255 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi faţă de inculpatul R.Ş. sub aspectul infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 C. pen., cauza fiind înregistrată sub numărul 838/P/2005.
La Parchetul de pe lângă Judecătoria Rupea s-a înregistrat dosarul penal 470/P/2005, iar prin rechizitoriul din data de 23 martie 2006 inculpatul C.C. a fost trimis în judecată pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 293 alin. (1) C. pen., art. 31 raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), art. 291 C. pen., art. 70 din OUG nr. 105/2001, art. 1 alin. (1) din OUG nr. 112/2001, cu aplicarea art. 41 alini. (2) C. pen. şi art. 33 C. pen., iar inculpatul C.l.A. pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) Prin aceeaşi rezoluţie s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru celelalte infracţiuni faţă de persoanele cercetate. Ulterior, prin sentinţa penală 191/2006 a Judecătoriei Rupea, s-a dispus condamnarea celor doi.
Audiat inculpatul în faza de urmărire penală acesta a negat comiterea faptei reţinute în sarcina sa, ulterior cu ocazia judecăţii, inculpatul nu a putut fi audiat fiind plecat în străinătate la muncă.
Probatoriul administrat în cauză demonstrează că inculpatul se face vinovat de comiterea infracţiunii reţinute în sarcina sa.
În acest sens, din analiza depoziţiilor martorilor C.A. şi C.N., reiese că cei doi l-au căutat pe inculpatul R.Ş., despre care au afirmat că acesta lucra la „Evidenţa populaţiei" la Poliţia Rupea, cei doi solicitându-i sprijin în obţinerea de paşapoarte pentru C.l.A. şi C.C., deoarece cei doi aveau interdicţie de a intra în Polonia, unde cei doi voiau să se întoarcă pentru continuarea afacerilor. în această împrejurare inculpatul le-a sugerat că pentru aceasta necesită certificate de naştere pe numele altor persoane, pe baza cărora să se elibereze cărţi de identitate noi şi apoi în baza acestora să se solicite paşapoarte noi pentru cei doi, dar pe numele altor persoane, cerând pentru aceasta câte 150 dolari S.U.A.
Martorii declară că i-au contactat pe numiţii Ş.M. şi F.L.F., de la care prin promisiuni false de ajutor de obţinere de muncă în străinătate, au luat certificatele de naştere, care împreună cu celelalte acte au fost date inculpatului care le-a obţinut două cărţi de identitate provizorii false, ce ulterior au fost obţinute pentru obţinerea de paşapoarte.
Martorii Ş.M. şi F.L.F. confirmă faptul că C.A. şi C.N. le-au cerut actele aferente obţinerii paşapoartelor, predându-le astfel şi certificatele de naştere, acte ce le-au fost restituite după câteva săptămâni cu menţiunea imposibilităţii obţinerii unui loc de muncă în străinătate.
Numiţii C.I.A. şi C.C., audiaţi în prezenta cauză în calitate de martori şi numai în cursul urmăririi penale, deoarece ulterior au părăsit ţara, de asemenea confirmă predarea sumei de 300 dolari S.U.A. pentru obţinerea de cărţi de identitate provizorii pe alte nume, pentru aceasta plătind suma de 300 dolari S.U.A.
Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică numărul 96869 din data de 15 iunie 2006, relevă faptul că scrisul de completare al celor două acte de identitate, seriile C.P. nr. 489525 şi 489526, eliberate pe numele F.L.F. şi Ş.M., puse la dispoziţie în copie xerox şi sub această rezervă, a fost executat de inculpatul R.Ş., iar semnătura de la rubrica „semnătura comandantului" de pe cele două acte de identitate, au fost executate de inculpat, aspect ce relevă legătura inculpatului în eliberarea acestor acte de identitate provizorii.
Prin urmare, se constată că a fost înlăturată prezumţia de nevinovăţie a inculpatului, în cauză fiind îndeplinite elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită, în acest sens, inculpatul, în calitate de funcţionar, cu intenţie a pretins şi primit o sumă de bani în scopul de a face un act contrar atribuţiilor sale de serviciu.
Împotriva acestei sentinţe penale a declarat apel inculpatul R.Ş., solicitând schimbarea modalităţii de executare a pedepsei din suspendare sub supraveghere a executării pedepsei în suspendare condiţionată a executării pedepsei, motivând că are loc de muncă stabil în Italia.
Verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei, Curtea constată că apelul nu este fondat.
Prima instanţă a reţinut corect starea de fapt, căreia i-a dat încadrarea juridică corespunzătoare. La individualizarea judiciară a pedepsei au fost avute în vedere toate criteriile generale de individualizare prevăzute în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pedeapsa de 3 ani închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării corespunzând atât pericolului social concret sporit al faptei, cât şi persoanei inculpatului, fiind de natură a-şi atinge scopul prevăzut de art. 52 C. pen.
Împrejurarea că inculpatul lucrează în străinătate nu este de natură a atrage schimbarea modalităţii de executare a pedepsei, întrucât schimbarea acesteia în sensul solicitat de inculpat ar atrage atât reducerea termenului de încercare la durata de 5 ani, cât şi înlăturarea măsurilor de supraveghere. Or, faţă de gravitatea faptei, se impun măsurile de supraveghere prevăzute în art. 861 alin. (1) C. pen., astfel cum au fost stabilite de prima instanţă, acestea fiind o garanţie a îndreptării inculpatului.
Astfel, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge apelul.
Aşa fiind, prin Decizia penală nr. 181/ AP din 14 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a respins apelul declarat de inculpatul R.Ş. împotriva sentinţei penale nr. 515 din 10 octombrie 2007 a Tribunalului Braşov, pe care a menţinut-o.
A fost obligat inculpatul să plătească statului 50 lei cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul R.Ş., criticând-o ca netemeinică, solicitând în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., prin motivele scrise, schimbarea modalităţii de executare în suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate conform art. 81 C. pen. şi prin motivele de critică expuse oral să se dispună reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.
Ambele subvariante de critică de netemeinicie iterate sunt nepertinente, analizate fiind în tiparul cazului de casare deja enunţat.
Aceasta, întrucât pedeapsa aplicată într-un cuantum de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită în formă continuată prevăzute şi pedepsite de art. 6 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), constatând în esenţă în aceea că în calitate de lucrător, subofiţer operativ, în cadrul S.E.I.P. Braşov, F.E.I. Rupea, în prima jumătate a lunii august 2000, a pretins şi primit de la numiţii C.I.A. şi C.C., câte 150 dolari S.U.A., pentru ca în data de 15 august 2000, să le elibereze cărţi de identitate provizorii falsificate este aptă în totalitate să satisfacă scopurile şi finalităţile definite prin dispoziţiile art. 52 C. pen.
Astfel, aceasta desemnează o reală măsură de constrângere şi reeducare a recurentului, cât şi se subsumează scopului de a preveni săvârşirea de noi infracţiuni.
Concomitent, modalitatea de executare a acesteia în sensul suspendării executării ei sub supraveghere dispuse pe durata unui termen de încercare de 8 ani este corespunzătoare prin prisma criteriilor legale de individualizare judiciară prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), raportat pe de o parte la limitele de pedeapsă fixate în textul de lege incriminator, pericolul social generic şi concret totuşi sporit al faptelor comise, cât şi în raport de datele care circumstanţiază persoana recurentului inculpat (fără antecedente penale, pensionar, studii medii, căsătorit, are trei copii majori, poziţie procesuală în faza de urmărire penală la care a fost prezent relativ oscilantă, ulterior plecând din ţară).
Aşa fiind, se constată inexistenţa unor elemente care să justifice reducerea cuantumului pedepsei aplicate, ori modificarea modalităţii suspendării executării acesteia sub supraveghere.
Pe de altă parte, reţinându-se inexistenţa unor cazuri de casare care să se ia în considerare din oficiu, în sensul dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte priveşte, ca nefondat, recursul de faţă declarat de inculpatul R.Ş. şi urmează a-l respinge ca atare, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.Ş. împotriva deciziei penale nr. 181/ Ap din 14 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1699/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2120/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
