ICCJ. Decizia nr. 1699/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1699/2008
Dosar nr. 829/45/2007
Şedinţa publică din 15 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 15 din 31 ianuarie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală, în dosarul nr. 829/45/2007, s-a dispus respingerea, ca nefondată, a plângerii formulată de petiţionarul M.V. împotriva rezoluţiei nr. 268/P/2007 din 28 septembrie 2007 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi.
A obligat petiţionarul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut în fapt următoarele:
Petiţionarul M.V. a formulat plângere la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, solicitând tragerea la răspundere penală a magistratului judecător C.V. de la Judecătoria Paşcani şi a grefierului A.S. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 288 C. pen., 289 C. pen., 246 C. pen., 247 C. pen., 2481 C. pen. şi 242 C. pen., deoarece având un proces pe rol la Judecătoria Paşcani, magistratul judecător a constatat prezenţa sa în instanţă, în calitate de reclamant, la termenul din 14 decembrie 2006 când a invocat incompatibilitatea judecătorului, fixându-se termen la 8 februarie 2007.
La termenul din 8 februarie 2007, deşi petiţionarul a lipsit, grefierul de şedinţă a consemnat că acesta a fost prezent, încheierea fiind semnată de judecător.
Urmare efectuării actelor premergătoare, procurorul a constatat că această menţiune constituie o eroare materială, nefiind îndeplinite elementele constitutive ale niciunei infracţiuni.
Instanţa de fond a apreciat că soluţia dispusă de procuror se află în afara oricărei critici şi, pe cale de consecinţă, plângerea formulată este nefondată.
Împotriva hotărârii pronunţată de prima instanţă a formulat recurs petiţionarul M.V., solicitând casarea acesteia şi în cadrul rejudecării, admiterea plângerii şi trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale.
Înalta Curte, examinând recursul formulat în conformitate cu dispoziţiile art. 38514 C. proc. pen. şi art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente.
Potrivit dispoziţiilor art. 224 alin. (1) C. proc. pen., în vederea începerii urmăririi penale, organul de urmărire penală poate efectua acte premergătoare.
Actele premergătoare au menirea fie de a completa informaţiile pe care organele de urmărire penală le au cu privire la săvârşirea unei infracţiuni, fie numai să verifice aceste informaţii pentru a se putea stabili în legătură cu începerea urmăririi penale.
Prin efectuarea actelor premergătoare, se poate preîntâmpina începerea urmăririi penale în cazuri nejustificare, eliminându-se astfel posibilitatea apariţiei acelui cadru legal în care pot fi dispuse anumite măsuri procesuale care, în final, s-ar dovedi nejustificate.
În cauza dedusă analizei, Înalta Curte constată că menţiunea cuprinsă în încheierea de şedinţă din data de 8 februarie 2007, întocmită în dosarul nr. 4896/866/2006 de către grefierul de şedinţă A.S. şi semnată de judecătorul cauzei C.V., în sensul că recurentul M.V., a fost prezent, în realitate fiind lipsă la acel termen, constituie o eroare materială evidentă ce nu poate atrage incidenţa legii penale.
Urmare sesizării Tribunalului Iaşi cu privire la acest aspect, de către petiţionar, prin adresa nr. 144/ BP din 29 iunie 2007, i s-a comunicat faptul că grefiera A.S., din eroare a consemnat că „se prezintă recurentul M.V. deşi acesta a lipsit la termenul din 8 februarie 2007".
În atare condiţii, în mod corect s-a apreciat că lipseşte latura subiectivă a infracţiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
Prin aceste menţiuni nu s-a produs un prejudiciu, cauza fiind soluţionată pe fond la un termen ulterior, părţile având posibilitatea să se prezinte şi să-şi susţină pricina.
În privinţa celorlalte fapte reţinute, din actele premergătoare nu a rezultat indiciile săvârşirii vreuneia dintre infracţiunile menţionate de petiţionar în plângerea sa.
Pe cale de consecinţă, se constată că procurorul a dispus în mod corect neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitoarele C.V. şi A.S., conform dispoziţiilor art. 228 C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. a) şi d) C. proc. pen.
Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul M.V.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiţionar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul M.V. împotriva sentinţei penale nr. 15 din 31 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1648/2008. Penal. Infracţiuni de corupţie... | ICCJ. Decizia nr. 1772/2008. Penal. Infracţiuni de corupţie... → |
|---|
