ICCJ. Decizia nr. 2245/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2245/2008
Dosar nr. 1588/35/2007
Şedinţa publică din 20 iunie 2008
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată la Curtea de Apel Oradea la data de 21 decembrie 2007 sub nr. 1588/35/P/2007 petiţionarul G.V. a solicitat în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., desfiinţarea rezoluţiei din 9 octombrie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, emisă în dosarul nr. 268/P/2007, menţinută prin rezoluţia din 12 noiembrie 2007 dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
În cuprinsul plângerii petiţionarul a solicitat tragerea la răspundere penală a intimaţilor T.D. şi M.F.I., arătând că nu i-au fost respectate de către aceştia drepturile garantate de Constituţie şi că i-au fost comunicate cu întârziere minutele hotărârilor, astfel fiind în imposibilitate de a formula căile de atac în termenele legale, încălcându-se astfel dreptul la apărare.
Curtea de Apel Oradea, prin sentinţa penală nr. 2/ P din 9 ianuarie 2008, a admis plângerea petiţionarului G.V. împotriva rezoluţiei din 12 noiembrie 2007 dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, în dosarul nr. 427/VIII.1/2007, pe care a desfiinţat-o şi a trimis cauza la procuror în vederea începerii urmăririi penale faţă de făptuitorii T.D. şi M.F.I. cu privire la săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 195 C. pen.
Prin aceeaşi hotărâre a desfiinţat rezoluţia din 9 octombrie 2007 emisă în dosarul nr. 268/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Pentru a dispune astfel, prima instanţă a reţinut că prin rezoluţia dată în dosarul nr. 268/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitorii T.D. şi M.F.I. pentru infracţiunile prevăzute şi pedepsite de art. 195 şi 246 C. pen., apreciindu-se că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestor infracţiuni.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, prin rezoluţia din 12 noiembrie 2007, a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petiţionar împotriva rezoluţiei nr. 268/P/2007.
Prima instanţă analizând rezoluţia nr. 268/P/2007 a constatat că procurorul s-a limitat doar a solicita relaţii la Penitenciarul Oradea pronunţând soluţia doar pe baza răspunsului primit, fără a mai face verificări şi a-l asculta pe petent care ar fi avut posibilitatea să propună probe în susţinerea plângerii. Cu privire la comiterea infracţiunii de violare a corespondenţei nu s-a administrat nicio probă, iar prin rezoluţia atacată nu s-a pronunţat şi cu privire la această faptă.
Instanţa de fond a conchis apreciind că în cauză se impune în baza art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., admiterea plângerii şi trimiterea cauzei la procuror pentru efectuarea de cercetări faţă de numiţii T.D. şi M.F.I., lucrători ai Penitenciarului Oradea pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 195 C. pen.
Împotriva sentinţei penale menţionată, în termen legal intimaţii T.D. şi M.F.I. au declarat recurs, arătând că faţă de exigenţele textului art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., instanţa admiţând plângerea petiţionarului a pronunţat o soluţie nelegală şi netemeinică.
Examinând recursurile declarate de intimaţii T.D. şi M.F.I. sub toate aspectele conform art. 3856 alin. (3) coroborat cu art. 38514 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Legiuitorul a prevăzut posibilitatea ca orice persoană nemulţumită de actele şi măsurile dispuse în timpul urmăririi penale să facă plângere împotriva acestora ca o garanţie a respectării legalităţii procesului penal.
În cauza supusă analizei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că instanţa de fond în baza ansamblului materialului probator administrat, a admis în mod justificat plângerea formulată de petentul G.V. împotriva rezoluţiei nr. 268/P/2007 constatând corect că în cauză se impune trimiterea dosarului la procuror pentru efectuarea de cercetări faţă de numiţii T.D. şi M.F.I. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 195 C. pen.
Astfel, prima instanţă în mod corect a constatat, analizând rezoluţia de neînceperea urmăririi penale, că procurorul nu a efectuat acte premergătoare faţă de intimaţi şi nici nu a administrat probe, cu privire la faptele reclamate de petiţionar, astfel că aceasta este incompletă.
În consecinţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de intimaţii T.D. şi M.F.I.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenţii intimaţi M.F. şi T.D. împotriva sentinţei penale nr. 2 P din 9 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenţii la plata sumelor de câte 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2238/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2250/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
