ICCJ. Decizia nr. 2238/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2238/2008
Dosar nr. 5971/45/2006
Şedinţa publică din 20 iunie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 623 din 25 septembrie 2006 a Tribunalului Iaşi s-au dispus următoarele:
Au fost condamnaţi inculpaţii:
I. A.M. (fost M.), porecla M., pentru săvârşirea infracţiunilor de: trafic de persoane, prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), la pedeapsa de 6 ani închisoare şi 2 ani interzicea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.; trafic de minori, prevăzută şi pedepsită de art. 13 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare, pe care a sporit-o cu un an închisoare, pedeapsa totală de executat fiind de 7 ani închisoare.
În baza dispoziţiilor art. 35 alin. (3) C. pen., a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa închisorii, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani.
Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
În baza dispoziţiilor art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsa de executat perioada reţinerii şi arestării preventive, respectiv de la 22 martie 2005 la 01 august 2005.
II. R.C.P., porecla B., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori, prevăzută şi pedepsită de art. 13 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) [(prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (4) din Legea 678/2001, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.)], la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
În baza dispoziţiilor art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsa de executat perioada reţinerii şi arestării preventive, respectiv de la 22 martie 2005 la 01 august 2005.
În temeiul dispoziţiilor art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, raportat la dispoziţiile art. 118 lit. d) C. pen., a dispus confiscarea specială în folosul statului a următoarelor sume:
- de la inculpatul A.M. suma de 49100 euro sau contravaloarea în lei a acestei sume la momentul confiscării
- de la inculpatul R.C.P. suma de 2000 euro sau contravaloarea în lei a acestei sume la momentul confiscării.
A constatat că persoanele vătămate I.M., L.A.C., P.D.L., P.A.L., A.P., L.I., I.I., V.C.M., V.O.I., şi M.E.D. nu s-au constituit părţi vătămate sau civile în cauză.
A constatat că partea vătămată H.E.C., cu domiciliul în sat Arămoaia, jud. Neamţ, nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza dispoziţiilor art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a obligat fiecare inculpat să plătească statului suma de 500 lei Ron, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În cursul anului 2003 inculpaţii A.M. şi R.C.P. au racolat mai multe tinere, printre care numitele M.E.D., P.D.L., V.O.C. şi V.C.M., pe care le-au transport în Germania, fiind cazate la numita G.G., cărora le-au promis că le vor găsi locuri de muncă.
Fiind într-o ţară străină şi fără alternativă pentru a se întreţine, fetele au acceptat să practice relaţii sexuale cu diverse persoane stabilite de inculpaţi, care de altfel încasau şi bani de la clienţi în folosul lor.
Tinerele erau permanent supravegheate, unora fiindu-le luate actele de identitate, îngrădită libertatea de mişcare şi supuse unor anumite presiuni şi abuzuri pentru a se prostitua.
Împotriva sentinţei pronunţată de Tribunalul Iaşi ambii inculpaţi au declarat apel criticând-o ca nelegală şi netemeinică sub mai multe aspecte.
Inculpatul A.M. a susţinut în general că nu s-au respectat dispoziţiile art. 3001 C. proc. pen., în raport de care a solicitat restituirea cauzei la parchet, reţinerea unei situaţii de fapt neconformă cu realitatea, probatoriile administrate nedovedind faptele reţinute, cât şi reţinerea greşită a dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În subsidiar a cerut aplicarea art. 74 şi 81 C. pen.
Inculpatul R.C.P., a criticat hotărârea pronunţată sub aspectul încălcării art. 300 alin. (1) C. proc. pen., privind verificarea din oficiu, a regularităţii actului de sesizare, nulitatea absolută a urmăririi penale, şi reţinerea unei situaţii de fapt ce nu este confirmată de materialul probator, solicitând achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., iar în subsidiar reducerea pedepsei aplicate prin reţinerea dispoziţiilor art. 74 şi 76 C. pen. şi aplicarea art. 81 C. pen.
Prin Decizia penală nr. 4 din 17 ianuarie 2008, Curtea de Apel Iaşi a admis apelurile inculpaţilor şi a desfiinţat în parte sentinţa apelată cu privire la latura penală şi rejudecând cauza din oficiu a înlăturat aplicarea art. 64 lit. c) C. pen., considerându-se că aplicarea acestui text de lege este greşită din moment ce inculpaţii nu s-au folosit de funcţiile deţinute în săvârşirea infracţiunilor reţinute în cauză.
Împotriva acestei hotărâri inculpaţii au declarat recurs.
Inculpatul A.M., a susţinut în scris că motivele de recurs le va susţine în faţa instanţei însă în lipsa sa apărătorul din oficiu a reiterat motivele invocate în apel.
Inculpatul R.C.P. prin motivele scrise susţinute de apărătorul său a reiterat în general cele invocate în apel, în sensul nulităţii hotărârii în ansamblu, faţă de el nefiind începută urmărirea penală iar probele administrate nu conturează vinovăţia sa punându-se concluzii privind achitarea iar în subsidiar aplicarea art. 74, 76 şi 81 C. pen.
Recursurile declarate sunt nefondate.
Se constată că prin hotărârea atacată, instanţa de apel a examinat minuţios şi în mod temeinic criticile formulate, în sensul că prima instanţă a verificat legalitatea sesizării, şi nu a constat că sesizarea instanţei de judecată este nelegală şi în consecinţă a respins critica.
Sesizarea instanţei de judecată s-a făcut corect prin rechizitoriu aşa cum prevăd dispoziţiile art. 264 C. proc. pen. Totodată în cauză au fost administrate probele necesare unei juste soluţionări, respectiv plângerile şi declaraţiile părţilor vătămate, declaraţiile martorilor H.T. şi H.P., conţinutul interceptărilor convorbirilor telefonice privind tehnicile folosite cu racolarea victimelor, verificările din evidenţa I.G.P.F. a intrărilor şi ieşirilor din România a inculpaţilor şi a persoanelor vătămate, coroborate cu procesele verbale de percheziţie domiciliară şi de constatare tehnico-ştiinţifică.
Probele au fost analizate temeinic şi s-a ajuns la stabilirea corectă a situaţiei de fapt şi a vinovăţiei inculpaţilor.
Încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor este de asemenea corectă.
În fine s-a constatat că s-a făcut şi o justă individualizare a pedepselor aplicate în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), fiind corespunzătoare în raport cu multitudinea faptelor şi gravitatea lor, precum şi a pericolului social sporit al inculpaţilor.
Corect nu s-au reţinut în favoarea lor circumstanţele atenuante şi nici nu s-au admis cererile de suspendare condiţionată a pedepselor.
Pe de ală parte se constată că instanţa de apel a făcut o motivare convingătoare a deciziei ca urmare a unei analize temeinice a tuturor aspectelor cauzei.
Criticile formulate fiind nefondate şi cum nu se constată nici motive care se iau în verificare din oficiu, recursurile urmează a se respinge conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea recurenţilor la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii A.M. şi R.C.P. împotriva deciziei penale nr. 4 din 17 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru minori şi familie.
Obligă recurentul inculpat A.M. la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi pe recurentul inculpat R.C.P. la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2236/2008. Penal. Infracţiuni la legea... | ICCJ. Decizia nr. 2245/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
