ICCJ. Decizia nr. 2236/2008. Penal. Infracţiuni la legea privind mărcile şi indicaţiile geografice (Legea 84/1998). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2236/2008
Dosar nr. 2030/91/2007
Şedinţa publică din 20 iunie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 464 din 5 noiembrie 2007 a Tribunalului Vrancea, pronunţată în dosarul nr. 2030/91/2007, inculpaţii N.V. şi P.D. au fost condamnaţi, la câte o pedeapsă de 3 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 83 lit. b) din Legea nr. 84/1998 şi, la câte 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 5 lit. b) din Legea nr. 11/1991.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat fiecărui inculpat spre executare pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare, iar în baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pe durata termenului de încercare de 2 ani şi 6 luni.
S-a atras atenţia inculpaţilor asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
În baza art. 118 lit. f) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpaţi a următoarelor bunuri: 84 bucăţi treninguri marca „N.", 21 bucăţi treninguri marca „P.", 8 bucăţi hanorace marca „N.", 2 treninguri „A.", un bluzon „P.", un parfum „L.", 2 parfumuri „C.H.", 1 parfum „D.G." şi un parfum „H.".
Totodată, inculpaţii au fost obligaţi în solidar la plata următoarelor sume cu titlu de daune morale: 100 Euro către Compania „L." SA reprezentată prin SC A.T. şi T. şi 1000 Euro către Compania P.A.G.R.D.S. reprezentată prin avocat G.N.T. din cadrul Baroului Bucureşti.
S-a respins, ca neîntemeiată, acţiunea civilă formulată de N.I.L.T.D., reprezentată prin avocat R.D. şi A., precum şi pretenţiile părţilor civile L.S.A. şi P.A.G.R.D.S. privind acordarea de daune materiale.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarea stare de fapt.
Inculpaţii N.V. şi P.D. au cumpărat din Complexul comercial „E." din apropierea municipiului Bucureşti, mai multe produse, inscripţionate cu denumirea unor firme de prestigiu, bunuri pe care, la data de 1 martie 2007, le-au expus spre vânzare în faţa SC P.V. SRL din comuna Milcovul, judeţul Vrancea.
Întrucât produsele de îmbrăcăminte şi parfumerie ce erau expuse spre vânzare, păreau a fi contrafăcute, organele de poliţie au intervenit solicitând inculpaţilor să prezinte actele de provenienţă şi de însoţire a mărfii.
S-a prezentat o singură factură fiscală nr. 0250787 pe numele inculpatului N.V., pentru o parte din produse.
Pentru produsele, pentru care nu s-au prezentat acte de provenienţă, organele de poliţie prin procesul verbal seria AS nr. 3440832 din 19 iunie 2007 au confiscat 12 cutii cu apă de toaletă marca „C.P." şi 24 recipiente tot cu apă de toaletă marca „C.N.S.", în baza art. 1 lit. e) din Legea nr. 12/1990.
Companiile N.I.L.T.D. din S.U.A., P.A.G.R.D.S. cu sediul în Germania, L. S.A. cu sediul în Paris şi D.G. prin reprezentanţi legali din România, au formulat plângere penală împotriva inculpaţilor, susţinând că produsele respective sunt contrafăcute, totodată s-au constituit şi părţi civile, solicitând daune materiale şi morale.
Inculpaţii N.V. şi P.D. în procesul verbal de constatare, au recunoscut că, în momentul cumpărării produselor ştiau că sunt contrafăcute, iar P.D. în declaraţia dată, la data de 1 martie 2007, a recunoscut că produsele respective erau contrafăcute. De asemenea, inculpatul N.V., cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală a declarat că şi-a dat seama că produsele cumpărate de la complexul comercial „E." erau contrafăcute datorită diferenţelor mari de preţ.
În drept, s-a reţinut că faptele inculpaţilor întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de punere în circulaţie, fără drept, a unui produs, purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare şi care prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate, faptă prevăzută de art. 83 lit. b) din Legea nr. 84/1998 şi de punere în circulaţie de mărfuri contrafăcute şi/sau pirat, a căror comercializare aduce atingere titularului mărcii şi induce în eroare consumatorul asupra calităţii produsului/serviciului, faptă prevăzută de art. 5 lit. b) din Legea nr. 11/1991, texte de lege în baza cărora inculpaţii au fost condamnaţi.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea şi inculpaţii N.V. şi P.D., prin apărător.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea a criticat sentinţa, pentru nelegalitate.
S-a susţinut că în cauză ar fi incidente dispoziţiile art. 86 din Legea nr. 84/1998 şi nu cele ale art. 5 din Legea nr. 11/1991, întrucât fapta, astfel cum a fost comisă şi descrisă în situaţia de fapt se încadrează totodată şi în prevederile art. 86 din Legea nr. 84/1998.
Cum Legea nr. 84/1998 este ulterioară şi are caracter special în raport cu norma generală la care se referă Legea nr. 11/1991 se impunea schimbarea încadrării juridice.
Inculpaţii N.V. şi P.D., care şi-au însuşit apelul declarat prin avocat, au criticat sentinţa pentru netemeinicie.
S-a susţinut că raportat la modalitatea în care au comis fapta precum şi la persoana lor, cu referire în special la gradul de instrucţie, s-ar fi impus achitarea pentru săvârşirea primei fapte (prevăzută de art. 83 lit. b) din Legea nr. 84/1998) prin aplicarea art. 181 C. pen.
Cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 5 din Legea nr. 11/1991 s-a susţinut că această faptă nu există atât timp cât inculpaţii nu au utilizat o marcă sau o indicaţie geografică ci au cumpărat produsele cu mărcile aplicate pe ele din cel mai mare târg din România, unde nu au fost sesizate nereguli, în schimb oamenii simpli sunt traşi la răspundere penală pentru că au cumpărat în asemenea condiţii încercând să realizeze un venit cinstit.
S-a solicitat achitarea, întemeiat pe dispoziţiile art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Cum părţile civile nu au fost prejudiciate s-a solicitat respingerea acţiunii civile.
În subsidiar s-a solicitat condamnarea la pedeapsa amenzii, ţinându-se seama de circumstanţele personale ale fiecărui inculpat.
Instanţa de apel a apreciat că, în ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 83 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998, aceasta prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, dar, în raport de circumstanţele personale ale inculpaţilor, se impune aplicarea dispoziţiilor art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., cu consecinţa aplicării unei pedepse pecuniare.
În ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 11/1991, s-a apreciat că fapta inculpaţilor nu întruneşte elementele constitutive ale acestei infracţiuni, întrucât nu s-a făcut dovada că inculpaţii au urmărit să ascundă cumpărătorilor faptul că produsele sunt contrafăcute.
În ceea ce priveşte criticile parchetului, s-a apreciat că schimbarea încadrării juridice nu se impune, având în vedere că dispoziţiile art. 86 din Legea nr. 84/1998 incriminează acte de concurenţă neloială, diferite de cele reţinute în sarcina inculpaţilor.
Sub aspectul laturii civile s-a apreciat că în mod corect prima instanţă a admis în parte acţiunea civilă, însă daunele morale au fost supraevaluate, iar în ce priveşte confiscarea, s-a indicat un temei greşit.
În consecinţă, Curtea de Apel Galaţi, secţia penală, prin Decizia penală nr. 25/ A din 7 februarie 2008, a admis apelurile declarate de inculpaţii P.D. şi N.V împotriva sentinţei penale nr. 464 din 5 noiembrie 2007 pronunţată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr. 2030/91/2007 şi în consecinţă.
A desfiinţat sentinţa penală nr. 464 din 5 noiembrie 2007 pronunţată de Tribunalul Vrancea, în dosarul nr. 2030/91/2007, şi în rejudecare.
În baza art. 83 lit. b) din Legea nr. 84/1998 cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen. şi art. 63 alin. (3) C. pen.
A condamnat pe fiecare dintre inculpaţii P.D. şi N.V. la câte o amendă în cuantum de 600 lei.
A atras atenţia fiecărui inculpat asupra consecinţelor nerespectării dispoziţiilor art. 631 C. pen., privind înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpaţii P.D. şi N.V. pentru săvârşirea infracţiunii de punere în circulaţie de mărfuri contrafăcute prevăzută de art. 5 lit. b) din Legea nr. 11/1991.
În baza art. 14 C. proc. pen., art. 346 alin. (1) C. proc. pen., art. 998 C. civ. şi art. 1003 C. civ.
A obligat inculpaţii la plata în solidar către parte civilă L. SA reprezentată prin S.C.A. T. şi T. Bucureşti a sumei de 50 euro în echivalentul în lei la data plăţii, cu titlu de daune morale.
A obligat inculpaţii la plata în solidar către partea civilă P.A.G.R.D.S. reprezentată prin S.C.A. T. şi T. Bucureşti a sumei de 50 euro în echivalentul în lei la data plăţii, cu titlu de daune morale.
A respins, ca nefondate, pretenţiile civile formulate de partea civilă N.I.L.T.D. reprezentată de S.C.A. R.D.A. Bucureşti.
În baza art. 84 alin. (1) din Legea nr. 84/1996 a dispus confiscarea în vederea distrugerii a 20 treninguri şi a unui bluzon inscripţionate cu marca „P." şi a unui flacon de parfum purtând însemnul „L.".
A dispus confiscarea în folosul statului a 84 bucăţi treninguri şi 8 bucăţi hanorace inscripţionate cu marca „N.", 2 bucăţi treninguri inscripţionate cu marca „A.", 2 flacoane parfum purtând însemnul „C.H.", 1 flacon parfum purtând însemnul „D.G." şi un flacon parfum purtând însemnul „H.".
În baza art. 189 – art. 191 C. proc. pen., a obligat fiecare inculpat la plata către stat a câte 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
A respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea.
Cheltuielile judiciare în apel rămân în sarcina statului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, arătând că.
1. instanţa de apel nu a motivat dispoziţia de respingere a cererii de schimbare a încadrării juridice;
2. atât instanţa de fond, cât şi cea de apel s-au pronunţat asupra unei infracţiuni cu care nu au fost sesizate, respectiv cea prevăzută de art. 5 lit. b) din Legea nr. 11/1991.
3. în mod greşit a fost stabilită încadrarea juridică a faptei inculpaţilor de a oferi spre vânzare produse contrafăcute în scopul inducerii în eroare a consumatorilor şi, în consecinţă, în mod nelegal s-a dispus achitarea lor pentru infracţiunea prevăzută de art. 5 lit. b) din Legea nr. 11/1991, încadrarea corectă fiind cea prevăzută de art. 5 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 11/1991, modificată prin Legea nr. 298/2001.
Recursul este neîntemeiat.
Înalta Curte, analizând hotărârea recurată, atât prin prisma criticilor invocate de parchet, cât şi în conformitate cu prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., apreciază că aceasta este legală şi temeinică.
În ceea ce priveşte primul motiv de recurs invocat de parchet, se constată că nu este o critică întemeiată şi, de altfel, nici consecventă, întrucât se enunţă întâi o lipsă a motivării (ceea ce ar echivala cu invocarea cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 9 C. proc. pen.), pentru ca, în drept, să se invoce cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 10 şi să se solicite trimiterea cauzei spre rejudecare.
În realitate, nu se constată incidenţa nici unuia din cazurile de casare evocate: instanţa s-a pronunţat asupra acestui motiv de apel invocat de parchet, respingând solicitarea de schimbare a încadrării juridice (deci nu poate fi susţinut cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 10) şi a şi motivat această respingere, chiar dacă sumar, aşa cum arată, de altfel şi parchetul (nefiind, deci, fondată critica nici din perspectiva art. 3859 pct. 9 C. proc. pen.).
În cel de-a doilea motiv de recurs se susţine că instanţele s-au pronunţat asupra unei infracţiuni cu care nu au fost sesizate, respectiv cea prevăzută de art. 5 lit. b) din Legea nr. 11/1991.
Critica este ambiguă, dar din dezvoltarea scrisă a acesteia se înţelege că încadrarea juridică dată faptei prin rechizitoriu este greşită, întrucât nu este vorba de infracţiunea prevăzută de art. 5 lit. b) din Legea nr. 11/1991 ci de infracţiunea prevăzută de art. 5 lit. g) din Legea nr. 11/1991.
Prin urmare, nu se poate susţine că instanţele s-au pronunţat asupra unei infracţiuni cu care nu au fost sesizate.
Prin rechizitoriu, instanţele au fost sesizate cu infracţiunea prevăzută de art. 5 lit. b) din Legea nr. 11/1001 şi instanţele pentru această infracţiune au pronunţat soluţia de achitare (în apel).
În realitate, ceea ce se critică de către parchet în motivele 2 şi 3 de recurs o constituie încadrarea juridică dată faptei, susţinându-se că încadrarea corectă este aceea în infracţiunea prevăzută de art. 5 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 11/1991, modificată prin Legea nr. 298/2001 (caz de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen.).
Critica nu este întemeiată.
În primul rând, se constată inconsecvenţa parchetului în ceea ce priveşte încadrarea juridică; se afirmă că încadrarea juridică stabilită prin rechizitor este greşită, în apel se solicită schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 86 din Legea nr. 84/1998, iar în recurs se solicită schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 5 lit. g) din Legea nr. 11/1991, modificată prin Legea nr. 298/2001.
O asemenea solicitare nu poate fi primită, întrucât ar încălca prevederile art. 6 din C.E.D.O. dacă s-ar admite ca tocmai în faza recursului parchetul să ofere încadrarea juridică corectă, întrucât în acest mod inculpaţii s-ar afla în situaţia de a nu fi fost corect informaţi asupra procedurilor derulate împotriva lor.
Pe de altă parte, inculpaţilor li s-a reţinut în sarcină că au săvârşit infracţiunile de punere în circulaţie de produse contrafăcute şi concurenţă neloială, prevăzute de art. 83 lit. b) din Legea nr. 84/1998 şi art. 5 lit. b) din Legea nr. 11/1991.
Art. 5 lit. b) din Legea nr. 11/1991, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 298/2001, exact acest lucru incriminează, respectiv punerea în circulaţie de produse contrafăcute.
Instanţa de apel exact această infracţiune a analizat-o şi a pronunţat, corect, o soluţie de achitare, reţinând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni.
Desigur că instanţa este investită cu fapta, nu cu încadrarea juridică, dar în speţă atât descrierea faptei, cât şi calificarea ei au fost greşite, astfel că, în mod corect, s-a pronunţat o soluţie de achitare.
În cauză nu s-a solicitat şi nu s-a procedat la extinderea procesului penal şi cu privire la fapta reglementată de art. 5 lit. g) din Legea nr. 11/1991, în condiţiile art. 336 C. proc. pen., astfel că nu se poate ajunge la o condamnare a inculpaţilor direct în recurs pentru o infracţiune ce nu a constituit obiectul actului de acuzare.
Pentru considerentele mai sus expuse, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de parchet.
Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, onorariul apărătorului din oficiu pentru inculpaţi, urmând a se plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi împotriva deciziei penale nr. 25/ A din 7 februarie 2008 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală, privind pe intimaţii inculpaţi P.D. şi N.V.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimaţilor inculpaţi, în sumă de câte 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2231/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2238/2008. Penal → |
|---|
