ICCJ. Decizia nr. 2231/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2231/2008
Dosar nr. 5206/1/2008
Şedinţa publică din 19 iunie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 05 iunie 2008 pronunţată în dosarul nr. 2.415/2/2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a dispus, în opinie majoritară, respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţiile de neconstituţionalitate ale art. 181 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. şi art. 386 C. proc. pen., care ar contraveni prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituţia României, invocate de către contestatorul P.D.C.
S-a respins, de asemenea, cererea de suspendare a cauzei.
Dosarul menţionat are ca obiect contestaţia în anulare formulată de contestatorul P.D.C. împotriva deciziei penale nr. 387 din 20 martie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 30041/3/2006.
Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a reţinut, în esenţă, următoarele:
Faptul că excepţiile de neconstituţionalitate ale art. 181 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. şi art. 386 C. proc. pen., invocate de contestatorul P.D.C, nu au legătură cu soluţionarea cauzei, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale fiind inadmisibilă.
A reţinut că în ceea ce priveşte art. 181 C. proc. pen., nu se poate considera că acest text de lege aduce vreo restrângere dreptului contestatorului de a se adresa justiţiei, întrucât tocmai prevederile referitoare la procedura de citare au stat la baza admiterii în principiu a contestaţiei în anulare formulată de acesta.
A apreciat că atâta vreme cât contestatorul şi-a exercitat dreptul de a fi reprezentat în instanţă de către apărătorii împuterniciţi, dreptul de a se adresa justiţiei nu i-a fost restrâns, astfel că dispoziţiile art. 181 C. proc. pen., a căror neconstituţionalitate a invocat-o nu influenţează în niciun fel soluţionarea cauzei.
Relativ la excepţia de neconstituţionalitate a art. 386 C. proc. pen., care cuprinde cazurile în care poate fi formulată contestaţia în anulare, instanţa a apreciat că nu se poate reţine că textul de lege invocat ar obstrucţiona dreptul contestatorului de a avea acces la calea de atac a contestaţiei în anulare, de vreme ce aceasta i-a fost admisă în principiu.
În opinie separată, judecătorul Curţii de Apel Bucureşti a apreciat că există legătură de cauzalitate între excepţiile de neconstituţionalitate ale art. 181 C. proc. pen. şi art. 386 C. proc. pen., invocate de contestator şi soluţionarea fondului cauzei, a considerat că textele care fac obiectul excepţiilor sunt constituţionale şi a opinat că ar fi necesară sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiilor.
Împotriva încheierii din 05 iunie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, a formulat recurs, contestatorul P.D.C., criticând-o pentru motivele arătate în partea introductivă a prezentei decizii.
Examinând actele şi lucrările dosarului, din perspectiva motivelor de recurs şi din oficiu, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul P.D.C., din considerentele ce se vor arăta în cele ce succed.
Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, această instanţă decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.
În continuare, alin. (2) al art. 29 din legea menţionată, arată că excepţia poate fi ridicată la cererea uneia din părţi, de procuror ori de către instanţa de judecată, din oficiu.
Totodată, alin. (3) al aceluiaşi articol, stipulează că nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.
Aşadar, art. 29 din Legea nr. 47/1992 cuprinde condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească o excepţie de neconstituţionalitate pentru ca cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea acesteia să fie admisă:
- excepţia să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia, ceea ce înseamnă că trebuie să existe interesul procesual al rezolvării prealabile a excepţiei;
- excepţia să fie ridicată la cererea uneia din părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată ori de către procuror, în cauzele la care participă, adică să existe starea de procesivitate în care excepţia de neconstituţionalitate apare ca un incident procedural ce urmează a fi rezolvat anterior faţă de fondul litigiului, şi
- obiectul excepţiei să nu-l constituie prevederi constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.
Dacă una din aceste condiţii nu este îndeplinită, excepţia este inadmisibilă şi potrivit art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, instanţa va respinge cererea de sesizare a Curţii Constituţionale printr-o încheiere motivată.
În cauză, Curtea de Apel Bucureşti a apreciat că dispoziţiile art. 181 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. şi ale art. 386 C. proc. pen., invocate de contestatorul P.D.C., pe calea excepţiilor de neconstituţionalitate, nu au legătură cu soluţionarea fondului cauzei de către instanţa de judecată.
Înalta Curte constată că în mod corect în considerentele încheierii atacate, s-a conchis că dispoziţiile art. 181 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., privind întocmirea dovezii de primire a citaţiei şi a procesului verbal de predare a citaţiei nu restrâng dreptul contestatorului de a se adresa justiţiei, câtă vreme aceste aspecte referitoare la procedurile de citare au stat la baza admiterii în principiu a contestaţiei în anulare.
Aşadar, dispoziţiile art. 181 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a căror neconstituţionalitate se solicită a fi constatate, nu au incidenţă directă asupra soluţiei ce se va pronunţa în cauză, aşa încât nu au legătură cu soluţionarea cauzei, după cum a constatat, în opinie majoritară şi instanţa de fond, investită cu judecarea contestaţiei în anulare.
În acelaşi mod, Înalta Curte observă că nici excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 386 C. proc. pen., cu privire la cazurile în care se poate face contestaţie în anulare, nu are legătură cu soluţionarea cauzei, după cum a apreciat în mod just instanţa a cărei încheiere a fost recurată, întrucât în condiţiile în care a fost admisă în principiu contestaţia în anulare, Decizia Curţii Constituţionale ce se va pronunţa în soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate nu este de natură să influenţeze hotărârea instanţei de judecată.
De asemenea, Înalta Curte constată că instanţa în faţa căreia s-au ridicat excepţiile de neconstituţionalitate a realizat o motivare amplă şi temeinică a condiţiilor privind interesul procesual prealabil care trebuie să stea la baza soluţionării excepţiilor de neconstituţionalitate.
Întrucât instanţa a ajuns în mod just la concluzia inexistenţei legăturii excepţiilor invocate cu soluţionarea fondului cauzei, Înalta Curte reţine ca fiind corectă soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale şi a cererii de suspendare a cauzei.
În raport cu cele prezentate, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul contestatorului P.D.C. declarat împotriva încheierii din 5 iunie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. 2.415/2/2008.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul contestator va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul contestator P.D.C. împotriva încheierii din 5 iunie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. 2.415/2/2008.
Obligă recurentul contestator la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2220/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2236/2008. Penal. Infracţiuni la legea... → |
|---|
