ICCJ. Decizia nr. 2260/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2260/2008
Dosar nr. 3628/111/2006
Şedinţa publică din 23 iunie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 309/ P din 30 octombrie 2007, Tribunalul Bihor l-a condamnat pe inculpatul F.C., la pedeapsa principală de 3 ani închisoare şi cea complementară de 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b), pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. a) C. pen.
Pe durata executării pedepsei principale s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut măsura obligării de a nu părăsi ţara, luată prin încheierea din 16 noiembrie 2006 a Tribunalului Bihor.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestului executat de la 24 martie 2006 la 23 noiembrie 2006.
În temeiul art. 118 lit. f) C. pen., s-a confiscat în vederea distrugerii, cantitatea de 795 gr. cocaină depusă la C.C.D.D.P. a I.G.P., iar conform art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpat cârja tip baston şi cadrul metalic, obiecte depuse la C.C.D.D.P. a I.P.J. Bihor, la 26 aprilie 2006.
În temeiul art. 357 lit. c) C. proc. pen., s-au restituit inculpatului următoarele sume:
- 5100 euro, 1630 dolari S.U.A. şi 1306 lei depuse la B.C.R., sucursala Bihor în G.R.O.P. nr. 180 din 25 mai 2006.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut în baza probelor strânse la urmărirea penală, cât şi în faza cercetării judecătoreşti ca situaţie de fapt, următoarele:
La data de 24 martie 2006, în jurul prânzului, martorul Ţ.V., cunoscut al inculpatului, a fost rugat de acesta să-l transporte cu autoturismul proprietate personală, din localitatea Zăvoi – Bihor în municipiul Oradea.
Inculpatul a explicat martorului scopul deplasării la Oradea, unde urma să se întâlnească cu o persoană, căreia trebuia să-i restituie un cadru metalic şi o cârjă, obiecte pe care le avea asupra sa, în privinţa cărora susţinea că i-au fost împrumutate.
Cunoscând că inculpatul are probleme de sănătate, martorul a fost convins de realitatea celor spuse de inculpat.
Ajunşi în Oradea, martorul a parcat autoturismul în zona stadionului, fiind rugat de inculpat, timp de 5 - 10 minute.
După trecerea acestui interval de timp, în locul descris au sosit organele de cercetare penală, procedându-se la tăierea celor două obiecte, în interiorul barelor de metal ce le compuneau găsindu-se 843 grame cocaină, împachetată în folie de plastic.
Identificarea drogului s-a făcut urmare efectuării narcotestului, concluziile fiind consemnate în raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 261105 din 27 martie 2006.
La momentul depistării cantităţii de drog, de către organele de urmărire penală, inculpatul a susţinut că nu cunoştea nimic despre existenţa acestuia.
În justificarea celor două obiecte în interiorul cărora fusese ascunsă şi în acest mod transportată cocaina, inculpatul a susţinut că acestea i-au fost predate la 23 martie 2006 de o persoană necunoscută în Timişoara, loc unde făcuse o deplasare la penitenciar pentru a-şi vizita fiul, F.A., arestat preventiv pentru trafic de cocaină.
La rugămintea persoanei necunoscute, în schimbul sumei de 50 lei, inculpatul pretinde că a acceptat să transporte aceste obiecte la Oradea, în ziua de 24 martie 2006, la hotelul Eden, urmând să le predea persoanei cazate la camera 1800.
Ulterior, inculpatul pe parcursul cercetărilor şi-a construit o altă apărare, susţinând că preluarea cocainei de la persoana necunoscută din Timişoara, despre care credea că este prietenul celuilalt fiu al său F.V.D., aflat în Ecuador, condamnat pentru trafic de droguri, a constituit un act de colaborare cu organele de urmărire penală ce desfăşurau cercetări asupra fiului său F.A. şi, astfel, urma să beneficieze de prevederile art. 16 din Legea nr. 143/2000.
Instanţa de fond a reţinut neverosimilă apărarea inculpatului, faţă de succesiunea desfăşurării activităţii infracţionale, fiind de neexplicat în situaţia unei astfel de colaborări neintervenţia organelor de urmărire penală la momentul predării către acestea a obiectelor de către persoana necunoscută, împrejurare în care s-ar fi ajuns la identificarea sa ca participant la traficul internaţional de droguri.
Pe de altă parte, s-a reţinut ca lipsită de logică, împrejurarea că inculpatul a fost legitimat în holul hotelului, înainte de momentul întâlnirii cu persoane căreia urma să-i predea cadrul metalic şi cârja tip baston, pretinsa „colaborare" neatingându-şi finalitatea.
Apreciind dovedită vinovăţia inculpatului în săvârşirea infracţiunii pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, instanţa de fond l-a condamnat la o pedeapsă redusă sub limita minimă prevăzută de textul incriminator prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, reţinându-se în favoarea acestuia circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen.
S-a dat relevanţă juridică în acest sens, datelor care caracterizează pozitiv persoana inculpatului, lipsit de antecedente penale, cum şi stării sănătăţii sale, afectată de o boală gravă, cancer.
Împotriva sentinţei, inculpatul a declarat apel, invocând critici ce vizează netemeinicia hotărârii.
Astfel, s-a solicitat, schimbarea modalităţii de executare a pedepsei, considerând că afecţiunea de care suferă, justifică aplicarea dispoziţiilor art. 861 sau 81 C. pen., privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, respectiv suspendarea condiţionată.
Curtea de Apel, prin Decizia penală nr. 33/ A şi 15 aprilie 2008, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului, considerând că în raport de circumstanţele reale, pedeapsa a fost proporţionalizată just prin coborâre sub limita minimă prevăzută de text, modalitatea de executare, privare de libertate, fiind de natură să răspundă scopului enunţat de art. 52 C. pen.
În termen legal, inculpatul a declarat recurs, reiterând critica ce vizează individualizarea pedepsei, ce se circumscrie cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Se solicită să se dea eficienţă mai mare efectelor circumstanţelor atenuante recunoscute în favoarea sa, să se aplice dispoziţiile art. 861 C. pen., motivate de starea precară de sănătate.
Recursul inculpatului este nefondat.
Prima instanţă, printr-o interpretare judicioasă a criteriilor legale de individualizare enumerate de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), a stabilit atât sub aspectul cuantumului cât şi modalităţii de executare a pedepselor de natură să asigure îndeplinirea scopului educativ, preventiv aşa cum este enunţat de art. 52.
Starea precară a sănătăţii inculpatului este unul din criteriile de individualizare, ce nu trebuie apreciat exclusiv în stabilirea modalităţii de executare a pedepsei.
Astfel, nu poate fi ignorat pericolul social al infracţiunii demonstrat de cantitatea mare de droguri traficată, cum şi faptul că toţi membrii familiei, cei doi fii şi soţia sa, sunt condamnaţi pentru acest gen de infracţiune. Toate aceste împrejurări, imposibilitatea inculpatului de a evalua exact gravitatea infracţiunii care are consecinţe devastatoare asupra sănătăţii potenţialilor consumatori, conving instanţa că nu există motive pentru care pedeapsa să fie redusă şi schimbată modalitatea de executare.
Cum la examinarea din oficiu, nu se constată existenţa vreunui caz de casare a hotărârii, recurentul inculpat va fi respins, ca nefondat, conform art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.C. împotriva deciziei penale nr. 33/ A din 15 aprilie 2008 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2256/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2270/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
