ICCJ. Decizia nr. 2220/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2220/2008
Dosar nr. 157/57/2008
Şedinţa publică din 19 iunie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin rezoluţia nr. 315/P/2007 din 7 decembrie 2007, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, în temeiul art. 228 alin. (4) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimatul executor judecătoresc S.F. sub aspectul infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), ca urmare a plângerii formulate de persoana vătămată C.V.
Pentru a dispune astfel, organul de urmărire penală a reţinut, în esenţă, următoarele:
Petiţionarul C.V. s-a adresat executorului judecătoresc S.F. solicitându-i punerea în executare silită a sentinţei civile nr. 1218/1989 a Judecătoriei Deva, prin care numita P.M. a fost obligată la plata sumei totale de 26 lei cu titlu de preţ pentru cumpărarea unui imobil situat în localitatea Şibot, judeţul Alba şi cheltuieli de judecată, în favoarea creditorului C.V.
Executorul judecătoresc, urmare a cererii creditorului, a solicitat O.C.P.I. Alba Iulia înscrierea somaţiei de plată în sumă de 74.223 lei (sumă actualizată) în C.F. 2801 Şibot, în favoarea creditorului.
Contestaţia la executare formulată de debitoarea P.M. a fost admisă de Judecătoria Alba-Iulia prin sentinţa civilă nr. 2158 din 13 aprilie 2005, astfel că încheierea de carte funciară nr. 1426 din 8 februarie 2005 a fost anulată şi s-a dispus efectuarea menţiunilor cu privire la notarea somaţiei de plată în foaia de sarcini.
În C.F. a fost înscris un contract de vânzare-cumpărare din anul 2004 prin care debitoarea şi-a înstrăinat averea.
Ulterior, prin admiterea recursului declarat de pârâţii C.V. şi C.I., împotriva sentinţei civile nr. 2158 din 13 aprilie 2005 a Judecătoriei Alba Iulia.
Tribunalul Alba, prin Decizia civilă nr. 755 din 25 noiembrie 2005, a respins contestaţia la executare a debitoarei P.M.
Drept urmare, executorul judecătoresc a solicitat din nou notarea somaţiei de plată în C.F., cerere care însă a fost respinsă întrucât imobilul înscris în C.F. 2801 Şibot nu mai aparţine debitoarei.
Executorul judecătoresc S.F. a stăruit în executare şi a descoperit că debitoarea deţine proprietăţi în localitatea Simeria Veche, judeţul Hunedoara.
În aceste condiţii, executorul judecătoresc intimat a trimis dosarul execuţional executorului B.E., competent să constituie executarea silită împotriva moştenitorilor care au acceptat succesiunea debitoarei decedate.
În raport cu acest aspect, organul de urmărire penală a apreciat că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu, deoarece creditorul poate să-şi realizeze creanţa prin executarea bunurilor identificate în judeţul Hunedoara.
Împotriva acestei rezoluţii a formulat plângere petiţionarul C.V., apreciind că executorul judecătoresc a comis un abuz în serviciu, deoarece a solicitat Biroului de C.F. Alba Iulia radierea somaţiei de plată, fapt ce a condus la imposibilitatea sa de a-şi recupera debitul, deoarece debitoarea a putut să înstrăineze imobilul supus executării silite.
Prin rezoluţia nr. 5/II/2/2008 din 7 ianuarie 2008 procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a respins plângerea petiţionarului, ca neîntemeiată.
Pentru a dispune astfel, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a apreciat că intimatul executor judecătoresc nu a acţionat cu rea-credinţă, element esenţial pentru a fi în prezenţa infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), întrucât executarea silită a fost reluată după respingerea contestaţiei la executare, fiind posibilă recuperarea debitului.
Împotriva acestor rezoluţii au formulat plângere petiţionarii C.V. şi C.I., susţinând că intimatul executor judecătoresc S.F. ar fi săvârşit infracţiunea de abuz în serviciu, constând în aceea că în mod abuziv a formulat o cerere de radiere din C.F. a unei somaţii de plată privind suma de 74.223 lei care trebuia plătită de debitor către petiţionari.
Prin sentinţa penală nr. 37 din 19 martie 2008, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionari, pe care i-a obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Instanţa de fond a apreciat că în mod corect organul de urmărire penală a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva intimatului executor judecătoresc, întrucât acesta a solicitat în mod legal radierea menţiunii somaţiei de plată astfel că fapta intimatului nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu.
Împotriva sentinţei penale a instanţei de fond au declarat recurs petiţionarii C.V. şi C.I., criticând-o, în motivele scrise depuse la dosar, pentru că s-a reţinut în mod greşit că intimatul nu a acţionat cu rea-credinţă, din moment ce avea încheiat un contract de executare silită şi pentru faptul că instanţa de fond a apreciat eronat că radierea somaţiei de plată era permisă chiar dacă hotărârea judecătorească nu era definitivă şi irevocabilă.
Examinând actele şi lucrările dosarului, din perspectiva motivelor de recurs formulate şi din oficiu, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul petiţionarilor, din motivele ce se vor arăta în cele ce succed.
În primul rând, critica privind reaua-credinţă a intimatului executor judecătoresc pentru că a solicitat radierea din cartea funciară a somaţiei de plată, nu poate fi primită.
Astfel, prin sentinţa civilă nr. 2158/2005 a Judecătoriei Alba Iulia, s-a admis contestaţia la executare a debitoarei P.M., au fost anulate actele de executare şi s-a dispus efectuarea menţiunilor cu privire la radierea somaţiei de plată din foaia de sarcini a cărţii funciare.
În exercitarea atribuţiilor profesionale, pentru soluţionarea dosarului execuţional nr. 21/2005, privind cererea de executare silită formulată de creditorul C.V., intimatul executor judecătoresc s-a conformat hotărârii judecătoreşti arătate şi a solicitat, cu bună-credinţă, radierea somaţiei de plată, astfel cum a dispus instanţa de judecată.
Faptul că intimatul încheiase un contract cu petiţionarul creditor pentru a pune în executare silită un titlu executoriu, nu relevă reaua-credinţă a intimatului în ceea ce priveşte aplicarea unei hotărâri judecătoreşti, ci dimpotrivă, aşa cum a apreciat şi instanţa de fond, nu poate fi angajată răspunderea acestuia, tocmai pentru că a acţionat în spiritul respectării hotărârilor judecătoreşti.
În al doilea rând, Înalta Curte observă că nici critica recurenţilor petiţionari potrivit căreia instanţa de fond ar fi apreciat greşit că radierea somaţiei de plată era permisă în condiţiile în care hotărârea judecătorească nu avea caracter irevocabil, nu poate fi reţinută.
Potrivit art. 300 C. proc. civ., recursul suspendă executarea hotărârii numai în cauzele privitoare la strămutarea de hotare, desfiinţarea de construcţii, plantaţii sau a oricăror lucrări având o aşezare fixă.
Cum în cauză sentinţa civilă nr. 2158/2005 a Judecătoriei Alba Iulia prin care s-a dispus radierea somaţiei de plată din cartea funciară nu este de natura celor pentru care recursul suspendă executarea, în baza textului de lege arătat, rezultă că intimatul executor judecătoresc a acţionat în deplină legalitate.
De altfel, chiar în condiţiile în care intimatul executor judecătoresc ar fi acţionat greşit, solicitând radierea somaţiei de plată din cartea funciară în temeiul unei hotărâri judecătoreşti care nu avea caracter irevocabil, este de observat că radierea a fost efectuată de O.C.P.I. Alba Iulia, singurul competent în materie, prezumându-se că operaţiunea a fost precedată de verificarea îndeplinirii cerinţelor legale.
Dar, indiferent de situaţie, neîndoielnic împotriva intimatului executor judecătoresc nu se poate dispune începerea urmăririi penale, neexistând indicii că acesta ar fi comis infracţiunea reclamată, astfel cum a constatat, în mod corect organele judiciare anterioare.
Aşa fiind, Înalta Curte constată că sentinţa penală nr. 37 din 19 martie 2008 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală, este legală şi temeinică şi în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, recursul declarat de petiţionarii C.V. şi C.I. împotriva acesteia, ca nefondat.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii petiţionari vor fi obligaţi la plata sumei de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenţii petiţionari C.V. şi C.I. împotriva sentinţei penale nr. 37 din 19 martie 2008 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală.
Obligă recurenţii petiţionari la plata sumei de câte 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2205/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2231/2008. Penal → |
|---|
