ICCJ. Decizia nr. 2256/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2256/2008
Dosar nr. 29134/3/2007
Şedinţa publică din 23 iunie 2008
Asupra recursului de faţă,
Examinând actele şi lucrările dosarului constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, prin sentinţa penală nr. 1709 din 27 decembrie 2007, pronunţată în dosarul nr. 29134/3/2007, a dispus condamnarea inculpatului B.G., la pedepsele de:
- 10 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea 143/2000 şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
- 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de mare risc pentru consum, prevăzută de art. 4 alin. (2) din Legea 143/2000.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa principală rezultantă de 10 ani închisoare şi cea complementară de 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În cauză, s-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Potrivit art. 350 C. proc. pen., şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a menţinut starea de arest a inculpatului, deducându-se arestul preventiv executat de la 8 august 2007 la zi.
În baza art. 17 alin. (1) din Legea 43/2000, s-a dispus confiscarea cantităţilor de 0,12 gr., 0,18 gr. pulbere heroină depuse la Camera de Corpuri Delicte a I.G.P.R. – D.C.J.S.E.O. cu dovada seriile D nr. 002482 şi D nr. 002483.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond, evaluând probatoriul strâns la urmărirea penală cât şi în faza cercetării judecătoreşti a reţinut ca situaţie de fapt următoarele:
La data de 25 iulie 2007, martorul C.C. a formulat un denunţ, în sensul că este consumator de droguri şi le procură de la B.G.
Urmare celor sesizate în denunţ organele de poliţie din cadrul D.G.P.M.B. – B.C.C.O. Sector 5 au organizat prinderea în flagrant a inculpatului, sens în care la 8 august 2007, au procedat în prezenţa martorului asistent O.I.L., la consemnarea seriilor bancnotelor ce compun suma de 120 lei şi predarea acesteia către martorul denunţător, după efectuarea unei percheziţii corporale care nu a constatat asupra lui existenţa unor sume de bani sau substanţe interzise la deţinere prin lege.
În aceeaşi zi, martorul denunţător l-a apelat pe inculpatul B.G. la telefonul mobil stabilind o întâlnire în intersecţia străzilor Armistiţiului cu prelungirea Ferentari.
În locaţia descrisă a ajuns autoturismul Dacia 1310, condus de inculpat, a staţionat doar cât a înmânat martorului denunţător marfa, primind banii, după care şi-a continuat deplasarea pe str. Al. Stogu în dreptul blocului X, unde a fost oprit de organele de poliţie.
La percheziţia corporală efectuată asupra inculpatului, s-au găsit suma de 120 lei compusă din bancnotele înseriate şi consemnate anterior de organele de poliţie şi predate martorului denunţător.
La aceeaşi dată, s-a efectuat şi o percheziţie autorizată la domiciliul inculpatului, Bucureşti str. Fluturi, unde s-a găsit şi ridicat în vederea analizelor de laborator, într-o folie o substanţă maronie, ce s-a stabilit că este heroină, în greutate de 0,16 gr. (raport de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 332765 din 9 august 2007) întocmit de L.C.A.P.D.P. din cadrul I.G.P.
Punguţa de plastic vândută de inculpat şi predată de martorul denunţător organelor de poliţie, conţinea 0,23 gr. heroină, aşa cum rezultă din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 332766 din 9 august 2007 al aceleiaşi instituţii.
Audiat fiind, în legătură cu faptele deduse judecăţii, inculpatul a recunoscut că este consumator de droguri, negând iniţial infracţiunea de trafic declaraţie asupra căreia a revenit în cursul cercetării judecătoreşti.
Reţinând vinovăţia inculpatului în săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată, instanţa l-a condamnat la pedepse proporţionalizate în raport de criteriile generale de individualizare, pericolul social al infracţiunii, apreciat în raport de gravele urmări pe care acest gen de fapte îl au asupra sănătăţii persoanelor.
Împotriva sentinţei, inculpatul a declarat apel, criticând hotărârea, ca nefondată, în sensul că prima instanţă a omis să facă aplicarea dispoziţiilor art. 16 din Legea 143/2000, cauză de reducere a pedepsei de care beneficiază, întrucât în cursul urmăririi penale a formulat un denunţ împotriva numitului M.I.C.
O altă critică, a fost cea care priveşte netemeinicia hotărârii, inculpatul solicitând recunoaşterea în favoarea sa a circumstanţelor atenuante personale, care justifică reducerea pedepsei principale apreciată prea severă.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia penală nr. 62/ A din 10 martie 2008, a admis apelul inculpatului, a desfiinţat în parte sentinţa, a descontopit pedeapsa rezultantă în pedepsele componente, repuse în individualitatea lor.
Reţinând aplicarea art. 74 lit. c) C. pen., a redus conform art. 76 lit. d) C. pen., pedepsele aplicate inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea 143/2000 la 5 ani închisoare şi, la un an închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (2) din Legea 143/2000.
În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa principală rezultantă de 5 ani închisoare şi cea complementară de 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
S-a înlăturat şi măsura de siguranţă a confiscării speciale a telefonului mobil, dispunând restituirea acestora către inculpat.
Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei.
În reţinerea circumstanţelor atenuante în favoarea inculpatului, instanţa de control judiciar motivează buna conduită a inculpatului în cursul procesului penal, dar şi faptul că în comunitatea în care trăieşte este perceput pozitiv, menţiunile din cazierul judiciar privind condamnările anterioare fiind nerelevante din punct de vedere juridic, întrucât faţă de unele condamnări a intervenit reabilitarea, cauză care înlătură consecinţele acestora.
Cât priveşte cererea inculpatului de a se reţine incidenţa dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000, instanţa de apel, a apreciat în raport de conţinutul adresei 1132 DP/07 emisă de Ministerul Public – D.I.I.C.O.T. – S.T. Bucureşti că nu este aplicabilă, întrucât aspectele sesizate de inculpat în denunţul formulat la 8 august 2007, nus-au confirmat, dispunându-se neînceperea urmăririi penale faţă de M.I.C. prin rezoluţia din 16 octombrie 2007.
În termen legal, inculpatul a declarat recurs reiterând critica ce vizează netemeinicia hotărârii, constând în omisiunea instanţei de a reduce pedepsele aplicate pentru infracţiuni concurente, fiind incidente dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 143/2000.
Soluţionând calea de atac în raport de critica formulată, instanţa constată nefondat recursul inculpatului pentru următoarele considerente.
Potrivit prevederilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 persoana care a comis una din infracţiunile prevăzute de art. 2 – art. 10 din această lege, beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege, dacă în timpul urmăririi penale denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit infracţiuni legate de droguri.
Deşi inculpatul a formulat denunţ, la 8 august 2007, în timpul urmăririi penale împotriva persoanei identificate sub pseudonimul „C.", aşa cum rezultă din adresa D.I.I.C.O.T. întocmită sub nr. 1132D/2007, existent la, dosar fond, datele din denunţ nu s-au confirmat, dispunându-se neînceperea urmăririi penale faţă de acea persoană prin rezoluţia din 16 octombrie 2007.
În atare situaţie în mod corect instanţa de apel, nu a reţinut în favoarea inculpatului prevederile art. 16 din Legea nr. 143/2000, cauză care să justifice reducerea la jumătate a limitelor pedepselor infracţiunilor săvârşite de către acesta.
Întrucât la examinarea din oficiu a hotărârii nu se constată existenţa unor cazuri care să justifice reformarea hotărârii, recursul inculpatului va fi respins, ca nefondat, potrivit art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În temeiul art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., raportat la art. 383 alin. (2) şi art. 321 alin. (1) C. proc. pen., se va deduce din pedeapsă durata arestului preventiv executat la zi.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.G. împotriva deciziei penale nr. 62/ A din 10 martie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de famili.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 8 august 2007 la 23 iunie 2008.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2250/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2260/2008. Penal → |
|---|
