ICCJ. Decizia nr. 2293/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALA
Decizia nr.2293/2008
Dosar nr. 575/45/200.
Şedinţa publică din 24 iunie 2008
Asupra recursului penal de faţă.
Prin sentinţa penală nr. 20 din 12 februarie 2008 a Curţii de Apel laşi, secţia penală, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a fost respinsă ca nefondată plângerea petentului Sindicatul Independent al Juriştilor din România împotriva rezoluţiei procurorului din 20 august 2007 dată în dosarul nr. 236/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel laşi, pe care a menţinut-o.
A fost obligat petentul la 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
S-a reţinut că prin rezoluţia procurorului din data de 20 iulie 2007, emisă in dosarul penal nr. 236/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel laşi s-a dispus în temeiul dispoziţiilor art. 228 alin. (4) şi art. 10 lit. d) C. proc. pen. a nu se începe urmărirea penală împotriva numiţilor N.V., M.C.N., S.C. şi a Baroului Constituţional laşi, faţă de care au fost efectuate cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunii de "exercitarea fără drept a unei profesii" prevăzută de art. 281 C. pen.
Soluţia a fost dispusă în considerarea faptului că nu sunt întrunite sub aspectul laturilor obiective şi subiective elementele constitutive ale infracţiunii de "exercitare fără drept a unei profesii" prevăzută de art. 281 C. pen. întrucât pe de o parte exercitarea de către persoanele cercetate a unor activităţi specifice profesiei de avocat s-a realizat în baza unei legitimităţi dobândite pe calea unei hotărâri judecătoreşti, iar pe de altă parte "persoanele cercetate nu au conştientizat că exercită activităţi specifice profesiei de avocat prin încălcarea unei interdicţii legale de a profesa.
Împotriva rezoluţiei prin care s-a dispus a nu se începe urmărirea penală faţă de N.V., M.C.N., S.C. şi Baroul Constituţional a formulat plângere în temeiul dispoziţiilor art. 278 C. proc. pen. Sindicatul Independent al Juriştilor din România care a susţinut că soluţia este legală dar netemeinică întrucât temeiul corect al emiterii este art. 10 lit. a) C. proc. pen. (fapta nu există) şi nu art. 10 lit. d) C. proc. pen. (faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii), plângere care a fost respinsă prin rezoluţia din 20 august 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel laşi.
Împotriva acestei rezoluţii a formulat plângere Sindicatul Independent al Juriştilor din România, reiterându-se motivarea din plângerea adresată Parchetului, prin care s-a solicitat modificarea temeiului achitării.
Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a constatat că nu este întemeiată plângerea de faţă.
Cadrul general de "organizare şi exercitare a profesiei de avocat" este reglementat prin Legea 51/1995, lege în care este definită noţiunea de U.A.R. şi Barou.
Legea 51/1995 modificată prin Legea 255/2004 doar defineşte cele două noţiuni însă nu înfiinţează aceste două structuri obligatorii în desfăşurarea profesiei de avocat.
Prin urmare, nu se poate susţine că drepturile dobândite printr-o hotărâre judecătorească (respectiv încheierea 79/PJ/2003), hotărâre care a stat la baza înfiinţării ca persoană juridică a "Filialei Băleşti" a „Asociaţiei Figaro Potra Alba lulia" ce avea ca obiect printre altele şi "înfiinţare de Barouri" ar fi lipsite de legitimitate doar pe considerentul că înfiinţarea acestor barouri s-a suprapus peste cele deja existente şi care au fost înfiinţate conform dispoziţiilor art. 2 din Legea 3/1948 sub denumirea de "Colegii de Avocaţi" pe judeţe, respectiv Uniunea Colegiilor de Avocaţi din România.
Apariţia structurii contestate a fost posibilă pe fondul lacunelor legislative neacoperite nici prin dispoziţiile Legii 255/2004 care a modificat Legea 51/1995.
Astfel, prin art. 82 alin. (1) şi (2) din Legea 51/1995 modificată se prevede că ar fi trebuit să-şi înceteze activităţile "persoanele juridice" care au fost autorizate în baza altor acte normative ori au fost încuviinţate prin hotărâri judecătoreşti să desfăşoare activităţi de consultanţă, reprezentare sau asistenţă juridică.
Prin hotărârea judecătorească (79/PJ/2003 a fost înfiinţată ca persoană juridică "Filiala Figaro - Potra Alba lulia" care avea ca obiect de activitate "înfiinţarea de barouri" şi nu activitatea de consultanţă, reprezentare sau asistenţă juridică" cum prevede art. 82 alin. (1) din Legea 51/1995.
Mai mult, art. l pct. 3 din Legea 51/1995 care prevede faptul că "... constituirea şi funcţionarea de Barouri în afară de V.N.B.R. (avocaţii clasici) sunt interzise" a fost introdus prin Legea nr. 255/2004, ulterior înfiinţării V.N.B.R. la data de 30 iulie 2003, astfel că textul de lege menţionat încalcă principiul neretroactivităţii legii (aspect invocat şi de instanţa de judecată prin sentinţa penală nr. AO din 7 martie 2007 pronunţată în dosarul nr. 506/322/2006 al Judecătoriei Tg.-Secuiesc).
Prin urmare, activităţile desfăşurate de către M.C.N. , N.V. şi S.C. nu pot fi calificate ca infracţiuni.
Pentru existenţa infracţiunii de exercitare fără drept a profesiei de avocat este necesar ca subiectul activ al acesteia să acţioneze cu intenţie, respectiv să ştie că nu are dreptul să fie avocat şi nesocotind interdicţia legală de a profesa, să îndeplinească activităţi specifice profesiei.
În speţă însă profesia s-a exercitat în baza unei legitimaţii dobândită pe calea unei hotărâri judecătoreşti (definitive şi irevocabile, nedesfiinţată nici până în prezent pe calea recursului în interesul legii) în condiţiile deţinerii unei documentaţii care îi autorizează şi care le conferă dreptul de a exercita profesia de avocat.
La momentul la care au fost iniţiate demersurile judiciare de înfiinţare a barourilor au fost avute în vedere dispoziţiile legilor în vigoare la acel moment respectiv Legea 51/1995.
Aşa fiind, s-a reţinut în mod judicios de către procuror, că activităţile desfăşurate de M.C.N., N.V. şi S.C. nu pot fi calificate ca infracţiuni întrucât aceştia au exercitat profesia în baza unei legitimităţi dobândite pe calea unei hotărâri judecătoreşti, în condiţiile în care deţineau o documentaţie ce îi autoriza şi le conferea dreptul de a executa profesia de avocat.
Fapta reclamată există în materialitatea ei, dar făptuitorii au avut convingerea că şi au legitimat calitatea de avocat prin demersurile judiciare iniţiate în vederea înfiinţării structurilor ale căror membri sunt.
În mod judicios s-a reţinut că faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii, temeiul achitării fiind reţinut în mod legal de procuror.
Constatând că nu sunt motive de desfiinţare a rezoluţiei atacate potrivit art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. plângerea petentului a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs petiţionarul Sindicatul Independent al Juriştilor din România, solicitând trimiterea dosarului la Parchet în vederea modificării temeiului soluţiei de neîncepere a urmăririi penale, din art. 10 lit. d) în art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Examinând sentinţa recurată prin prisma criticii formulate, dar şi sub toate aspectele conform art. 385/6 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278,împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale dată de procuror se poate face plângere la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
În speţă, prin rezoluţia atacată s-a dispus neînceperea urmării penale faţă de numiţii N.V., M.C.N., S.C., precum şi Baroul Constituţional laşi pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 281, art. 287, art. 289, art. 291 şi art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP)
Potrivit art. 25 C. proc. pen., Judecătoria judecă în primă instanţă toate infracţiunile, cu excepţia celor date prin lege în competenţa altor instanţe.
Raportând infracţiunile pentru care s-au efectuat cercetări în prezenta cauză la normele care stabilesc competenţa după materie şi calitatea persoanei ale celorlalte instanţe, Curtea constată că nu ne aflăm în prezenţa niciuneia dintre excepţiile la care face referire art. 25 C. proc. pen.
Astfel, infracţiunile respective nu sunt date în competenţa materială a Tribunalului, Curţii de Apel sau Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, iar persoanele faţă de care s-au efectuat cercetări nu au niciuna dintre calităţile enumerate de legiuitor care să determine o altă competenţă de soluţionare a cauzei decât cea de drept comun.
Este adevărat că una dintre infracţiunile pentru care s-au efectuat cercetări şi s-a dat o soluţie de către procuror este cea prev. de art. 281 C. pen., cu referire la profesia de avocat însă aceasta nu atrage competenţa Curţii de Apel, în condiţiile art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., întrucât aceasta judecă în primă instanţă infracţiunile săvârşite de avocaţi, adică de persoane care au dobândit această calitate în condiţiile Legii nr. 51/1995,singurul act normativ care reglementează organizarea şi exercitarea profesiei de avocat.
Or, în speţă cercetările s-au efectuat tocmai cu privire la exercitarea profesiei de avocat. În alte condiţii decât cele legale. de către persoane care nu au dobândit această calitate potrivit Legii nr. 51/1995,dar care, din punct de vedere subiectiv, ar fi avut convingerea că legitimitatea arogării acestei calităţi a fost dobândită pe calea unei hotărâri judecătoreşti, pe fondul unor lacune ale Legii nr. 51/1995.
În consecinţă, Curtea constată că prima instanţă a soluţionat prezenta cauză cu nesocotirea dispoziţiilor privind competenţa după materie şi calitatea persoanei, astfel încât hotărârea pronunţată este lovită de nulitate absolută ,fiind incident cazul de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen. prin raportare la art. 197alin. (2) C. proc. pen.
Aşa fiind, recursul declarat de petiţionar este fondat şi va fi admis, pentru alte motive decât cele menţionate în memoriul de declarare a căii de atac iar în baza art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen. cauza va fi trimisă spre rejudecare instanţei competente, respectiv Judecătoriei laşi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de petiţionarul Sindicatul Independent al Juriştilor din România împotriva sentinţei penale nr. 20 din 12 februarie 2008 a Curţii de Apel laşi, secţia penală.
Casează sentinţa penală recurată şi trimite cauza la Judecătoria laşi, spre rejudecare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2276/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2294/2008. Penal → |
|---|
