ICCJ. Decizia nr. 2298/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALÂ
Decizia nr. 2298/2008
Dosar nr. 1185/2/200.
Şedinţa publică din 24 iunie 2008
Asupra recursului de faţă;
în baza lucrărilor dosarului, constată următoarele :
Prin sentinţa penală nr. 76 din 17 martie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 1185/2/2008, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul D.O. împotriva rezoluţiei din 5 ianuarie 2006 emisă în dosarul nr. 4257P/2005 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu, menţinută prin rezoluţia din 21 iunie 2007 a Prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu dispusă în dosarul nr. 103/11-2/2007 şi s-a menţinut rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale atacate.
Prin rezoluţia nr. 425/P/2005 din 5 ianuarie 2006 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu, în baza art. 228 alin. (4) şi a art. 10 lit. g) C. proc. pen., a fost dispusă neînceperea urmăririi penale faţă de N.D. întrucât a intervenit decesul acestuia şi, totodată. În baza art. 38 C. proc. pen., s-a disjuns cauza cu privire la făptuitorii C.V., S.P. şi G.C., urmând ca dosarul nou format să fie înregistrat sub un alt număr şi să fie continuate cercetările.
Pentru a dispune astfel, Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu a reţinut următoarele :
La 26 aprilie 2004, petiţionarul D.O. s-a adresat cu plângere Judecătoriei Giurgiu prin care critica măsurile luate de organul de urmărire penală în soluţionarea plângerii nr. 210/II/7 din 25 februarie 2003 şi solicita tragerea la răspundere penală a făptuitorilor: N.D., C.V., S.P. şi G.C.
Plângerea a făcut obiectul dosarului nr. 2525/2004 a Judecătoriei Giurgiu, iar prin încheierea din 8 iulie 2004, s-a dispus scoaterea de pe rol şi trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Giurgiu, spre competentă soluţionare, în conformitate cu art. 275 C. proc. pen., reţinându-se că plângerea petiţionarului viza actele de urmărire penală efectuate de procuror.
La Parchetul de pe lângă Judecătoria Giurgiu s-a format dosarul nr. 2562/P/2004, iar la data de 15 martie 2005 a fost înaintat Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu, apreciindu-se că, în cauză sunt elemente care conduc la existenţa unor infracţiuni precum subminarea economiei naţionale, complot şi tentativă la omor.
În cursul cercetărilor, respectiv la data de 28 decembrie 2005, făptuitorul N.D. decedat, ataşându-se la dosar, în copie, certificatul de deces seria D.P. nr. 272687 din 29 decembrie 2005.
În acest context, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de N.D. şi disjungerea cauzei cu privire la ceilalţi făptuitori.
Plângerea formulată de petiţionar în condiţiile art. 278 C. proc. pen. împotriva acestei rezoluţii a fost respinsă, ca neîntemeiată, de Prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu, prin rezoluţia din 21 iunie 2007 dispusă în dosarul nr. 103/II/2/2007.
Plângerea formulată de petiţionar în temeiul art. 2781 C. proc. pen. împotriva aceleiaşi rezoluţii, înregistrată la Tribunalul Giurgiu, a făcut obiectul dosarului nr. 1461/122/2007. Prin sentinţa penală nr. 46 din 17 ianuarie 2008 pronunţată de Tribunalul Giurgiu în acest dosar, a fost admisă excepţia de necompetenţă materială a tribunalului şi în baza art. 42 raportat la art. 2781 şi art. 281 C. proc. pen. s-a declinat competenţa de soluţionare a plângerii formulate de petiţionar , în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, la data de 25 februarie 2008, sub nr. 1185/2/2008.
Cu prilejul judecării în fond a cauzei, petiţionarul a învederat că soluţiile pronunţate în cauză sunt nelegale şi netemeinice şi a solicitat , în temeiul art. 2781 lit. b) C. proc. pen., trimiterea dosarului la Parchetul de pe lângă Curtea Militară de el Bucureşti, competent să efectueze urmărirea penală în cauză în raport de împrejurarea că făptuitorul N.D. a fost ofiţer în rezervă la data comiterii faptei.
Curtea de Apel Bucureşti a respins, ca nefondată, plângerea petiţionarului reţinând că decesul făptuitorului N.D. este o cauză de împiedicare a exercitării acţiunii penale, astfel încât, chiar dacă natura infracţiunilor pentru care s-a făcut plângere penală impunea ca urmărirea penală să se efectueze de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, procesul penal nu mai poate fi pornit în faţa organului judiciar competent.
Împotriva acestei sentinţe penale a declarat recurs petiţionarul D.O. solicitând casarea acesteia, iar pe fond, trimiterea cauzei la Curtea Militară de Apel pentru competentă soluţionare întrucât intimatul N.D. avea calitatea de comisar, ca şi celelalte persoane împotriva cărora a formulat plângere penală.
Examinând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport de motivul de critică invocat, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul declarat de petiţionarul D.O. vizează o hotărâre de primă instanţă a Curţii de Apel Bucureşti, a cărei competenţă materială este incidenţă faţă de dispoziţiile art. 2781 alin. (1) raportat la art. 281 C. proc. pen.
Suplimentar faţă de această premisă, din oficiu, Înalta Curte are în vedere faptul că petiţionarul a formulat plângere penală împotriva făptuitorilor pentru săvârşirea infracţiunilor de subminare a economiei naţionale, complot şi tentativă la infracţiunea de omor, prevăzute de art. 165, art. 167 şi art. 20 rap. la art. 175 C. pen., iar, în conformitate cu dispoziţiile art. 281 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 209 alin. (3) C. proc. pen., urmărirea penală în cazul comiterii acestor infracţiuni se efectuează de către procurorul de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel.
Prin urmare, natura infracţiunilor pentru care petiţionarul a formulat plângere penală impunea ca urmărirea penală să se efectueze de către procurorul de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, organului de urmărire penală sesizat iniţial incumbându-i obligaţia de a-şi verifica competenţa, conform art. 210 C. proc. pen.
Nerespectându-se această obligaţie, în cauză este incident cazul de nulitate absolută prevăzut de art. 197 alin. (2) teza I C. proc. pen., urmărirea penală efectuându-se de un organ judiciar necompetent material.
Efectele acestei nulităţi absolute se repercutează asupra tuturor actelor premergătoare efectuate, cât şi asupra soluţiei dispuse, chiar dacă aceasta, faţă de împrejurarea constatării decesului făptuitorului N.D. , este temeinică şi legală.
Aşa fiind, recursul de faţă este fondat şi urmează a fi admis ca atare, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., cu consecinţa casării în integralitate a sentinţei recurate şi a trimiterii cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti pentru competenta soluţionare.
În ce priveşte critica formulată ca şi motiv de recurs de către petiţionarul D.O. cu privire la necompetenţa Curţii de Apel Bucureşti de a soluţiona plângerea întemeiată pe disp. art. 2781 C. proc. pen., deoarece calitatea intimatului N.D., de ofiţer în rezervă, atrăgea competenţa Curţii Militare de Apel, Înalta Curte constată că această împrejurare, deşi aptă să opereze modificări în competenţa materială şi după calitatea persoanei a organelor judiciare, nu poate fi reţinută întrucât din actele dosarului nu rezultă că făptuitorul a avut calitatea de militar activ în perioada în care se susţine că a săvârşit infracţiunile pentru care s-a formulat plângere penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de petiţionarul D.O. împotriva sentinţei penale nr. 76 din 17 martie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează sentinţa penală recurată şi trimite cauza la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti spre competentă soluţionare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2294/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2301/2008. Penal → |
|---|
