ICCJ. Decizia nr. 2302/2008. Penal

Decizii penale ICCJ 2008

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALA

Decizia nr.2302/2008

Dosar nr. 26/81/200.

Şedinţa publică din 24 iunie 2008

Asupra recursului de faţă ;

În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele :

Prin sentinţa nr. 103 din 7 iulie 2005, Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti a condamnat pe :

1. Inculpatul plt. maj. C.I. la:

- 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare, prev. de art. 215¹ alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 288 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals, prev. de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 a constatat graţiată condiţionat pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare prev. de art. 215¹ alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 6 luni, urmând ca în final să execute o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare.

S-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) pe perioada indicată în art. 71 C. pen.

2. Inculpatul lt.col. (rez) D.C. la :

- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la fals intelectual, prev. de art. 25 raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals, prev. de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a achitat pe inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, prev. de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002.

S-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) pe perioada indicată în art. 71 C. pen.

3. Inculpaţii cpt. OG şi cpt. (rez) H.T. la câte 3 ani închisoare fiecare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. achită pe inculpaţi pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la fals intelectual, prev. de art. 25 rap. la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. achită pe inculpaţi pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare, prev. de art. 215¹ alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi a infracţiunii de fals intelectual, prev. de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. achită pe inculpaţi pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals, prev. de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. achită pe inculpatul OG pentru săvârşirea infracţiunii de participaţie improprie la fals intelectual, prev. de art. 31 C. pen. raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 a constatat graţiată condiţionat pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

S-a atras atenţia inculpaţilor asupra dispoziţiilor art.7 din Legea nr. 543/2002.

4. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. achită pe inculpaţii cpt. T.N. şi inc. s.c. B.G. pentru infracţiunile de complicitate la delapidare, prev. de art. 26 raportat la art. 215¹ alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achită pe inculpatul T.N. pentru infracţiunea de fals intelectual, prev. de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. achită pe inculpata B.G. pentru infracţiunea de fals intelectual, prev. de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) cu referire la art. 42 din Legea nr. 82/1991 şi uz de fals, prev. de art. 291 C. pen., ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În baza art. 348 C. proc. pen. s-a dispus anularea actelor falsificate de care s-au folosit inculpaţii la săvârşirea infracţiunilor.

S-a menţinut sechestrul asigurător pe bunurile mobile ale inculpatului D.C. şi pe toate bunurile aparţinând inculpaţilor C.I., OG şi H.T.

S-a ridicat sechestrul asigurător dispus pe bunurile inculpaţilor T.N. şi B.G.

A admis în parte acţiunea civilă exercitată de partea civilă Ministerul Apărării Naţionale şi a obligat la plata către aceasta după cum urmează:

- inc. D.C. şi C.I., în solidar, la plata sumei de 203.447.632 lei, la care se va adaugă dobânda legală la data achitării integrale a prejudiciului cu titlu de despăgubiri civile;

- inc. C.I. în solidar cu inc. H.T., la plata sumei de 103.602.252 lei, la care se va adaugă dobânda legală calculată până la data achitării integrale a prejudiciului cu titlu de despăgubiri civile;

- inc. C.I. în solidar cu inc. OG, la plata sumei de 170.306.109 lei, la care se va adaugă dobânda legală calculată până la data achitării integrale a prejudiciului cu titlu de despăgubiri civile.

Cheltuielile judiciare prilejuite de judecarea inculpaţilor B.G. şi T.N. s-au reţinut în sarcina statului.

Fiecare inculpat condamnat a fost obligat la plata sumei de 5.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele :

În perioada 1997 - octombrie 2000, inculpatul D.C., în calitate de contabil şef la U.M. 01270 Focşani, în mod repetat, dar în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, şi-a însuşit sau a folosit fără drept sume de bani din casieria unităţii împreună cu inculpatul plt. maj. C.I., care avea calitate de casier, determinându-l atât pe acesta cât şi pe inculpata s.c. B.G. să întocmească în fals, documente justificative şi de evidenţă primară şi respectiv, cu ştiinţă, să efectueze înregistrări fictive în contabilitate, acte pe care inculpatul a aplicat viza de control financiar preventiv, le-a contrasemnat şi utilizat cunoscând că sunt false şi cauzând în acest fel unităţii militare menţionate un prejudiciu de 203.447.632 lei.

În perioada octombrie 2000 - aprilie 2001, inculpatul OG, contabil şef la aceeaşi unitate, în mod repetat, dar în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, şi-a însuşit din casieria unităţii sume de bani (total 170.306.109 lei) şi i-a determinat pe inculpatul C.I. să întocmească documente justificative şi de evidenţă primară contra realităţii, pe inculpata B.G. să opereze în fals înregistrări în contabilitate, iar pe F.M. şi M.M. să rescrie fişele contului 210 - casă, cu menţiuni false, fără ca aceste ultime două persoane să cunoască acest lucru.

În perioada 2000 - 2001, inc. cpt.(rez.) H.T. , în calitate de ofiţer financiar şi şef al biroului financiar al UM. 01270 Focşani, în baza unei rezoluţii infracţionale unice şi în mod repetat, şi-a însuşit sume de bani (în total 103.602.252 lei) din casieria unităţii, faptă comisă împreună cu inculpatul C.I. (casier), pe care l-a determinat să întocmească în fals documente de evidenţă contabilă, după care ulterior le-a vizat, contrasemnat şi utilizat, deşi cunoştea că sunt false.

În perioada 2000-2001, inc. cpt. T.N., în calitate de şef al compartimentului echipament al U.M. 01270 Focşani, în mod repetat i-a ajutat pe inculpaţii sus menţionaţi să-şi însuşească sume de bani din casieria unităţii, semnând bonuri de consum, deconturi care atestau în mod contrar realităţii, intrări de bunuri, achiziţii de bunuri sau primiri de sume în numerar.

Potrivit art. 362 şi art. 363 C. proc. pen., această hotărâre a fost atacată cu apel de Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti şi de inculpaţii D.C., OG, H.T. şi C.I., criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate

Criticile formulate de parchet au vizat în principal greşita achitare a inculpaţilor T.N. şi B.G., pentru toate infracţiunile reţinute în sarcina lor prin actul de sesizare al instanţei şi, respectiv, a inculpaţilor D.C., OG şi H.T. pentru o parte din infracţiunile deduse judecăţii; aplicarea unor pedepse ce nu corespund cerinţelor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi respectiv art.52 C. pen. inculpaţilor D.C., OG şi H.T.; neaplicarea dispoziţiilor Legii nr. 543/2002 cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 248 C. pen. reţinută în sarcina inculpatului D.C.

Apelanţii inculpaţi au invocat ca motive de apel greşita încadrare juridică dată unora dintre faptele reţinute în sarcină lor, lipsa elementelor constitutive ale infracţiunilor pentru care au fost condamnaţi şi superficialitatea probatoriului administrat în cauză.

Curtea Militară de Apel, prin Decizia nr. 31 din 26 septembrie 2006, a admis apelurile declarate de Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti şi de inculpaţii D.C., OG, H.T. şi C.I. împotriva sentinţei nr. 103 din 7 iulie 2005 a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti, pe care a desfiinţat-o şi rejudecând:

A descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului lt. col. f. rez.) D.C. în pedepsele stabilite, pe care le-a repus în individualitatea lor, respectiv:

- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals, prev. de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

A înlăturat sporul de 6 luni închisoare.

Conform art. 1 din Legea nr. 543/2002, a constatat că pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), este graţiată în întregime.

A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 54372002 a căror nerespectare are ca urmare revocarea graţierii condiţionate.

În baza art. 33-34 C. pen., a contopit pedepsele de 2 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 291 C. pen. şi 3 ani închisoare, pentru infracţiunea prev. de art. 25 rap. la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

A înlăturat sporul de 6 luni închisoare adăugat la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului C.I.

A dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepselor de câte 3 ani închisoare aplicate celor doi inculpaţi, stabilind un termen de încercare de câte 5 ani pentru fiecare.

S-a atras atenţia inculpaţilor asupra dispoziţiilor art. 86⁴C. pen., în referire la art. 83 şi art. 84 C. pen., a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Pe durata termenului de încercare condamnaţii au fost supuşi măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86³ alin. (1) C. pen.

A înlăturat aplicarea disp. art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), cu privire la aceşti doi inculpaţi.

În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică dată faptelor comise de inculpaţii OG şi H.T. din infracţiunea prev. de art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracţiunea prev. de art. 249 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raporat la art. 10 lit. b)¹ C. proc. pen., cu referire la art. 18¹ C. pen., i-a achitat pe inculpaţi pentru această din urmă infracţiune, aplicându-le conform art. 91 C. pen., câte 200 lei (RON) amendă administrativă.

A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei apelate.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au formulat recurs Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel şi inculpatul C.I..

Prin Decizia nr. 1567 din 27 februarie 2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a admis recursurile declarate de Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel şi inculpatul C.I. împotriva deciziei nr. 31 din 26 septembrie 2006 a Curţii Militare de Apel, privind pe inculpaţii D.C., OG, H.T., T.N. şi B.G., a casat hotărârea recurată şi a trimis cauza spre rejudecare la Curtea Militară de Apel.

Cauza a fost înregistrată la Curtea Militară de Apel sub nr. 26/81/2007, iar la termenul din 12 martie 2008, apărătorul apelantului inculpat H.T. a invocat excepţia de necompetenţă după calitatea persoanei a Curţii Militare de Apel de a judeca apelurile declarate de Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti şi inculpaţii D.C., OG, H.T. şi C.I. împotriva sentinţei penale nr. 103 din 7 iulie 2005 pronunţată de Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti în dosarul nr.532/2002.în motivarea excepţiei, apărătorul a arătat că în mod greşit Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a investit Curtea Militară de Apel cu soluţionarea apelurilor întrucât sesizarea s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor art. III alin. (3) teza a II a din Legea nr. 356/2006, pentru completarea şi modificarea Codului de procedură penală. Potrivit acestui text de lege, în caz de admitere a apelului sau a apelului, dacă se dispune desfiinţarea, sau, după caz, casarea hotărârii şi rejudecarea cauzei, aceasta se va judeca de instanţa competentă potrivit prezentei legi, respectiv conform art. 35 alin. (2) C. proc. pen., potrivit căruia dacă dintre instanţe una este civilă, iar alta militară, competenţa revine instanţei civile.

Curtea Militară de Apel a respins, ca nefondată, excepţia invocată şi stabilind că problema competenţei în faza procesuală a apelului, poate constitui motiv de desfiinţare şi nu temei de soluţionare pe cale de excepţie, a reţinut această critică ca şi motiv de apel, iar în urma analizării cauzei, a stabilit că apelurile sunt fondate urmând a fi admise sub acest aspect.

Prin Decizia nr. 1 din 12 martie 2008, Curtea Militară de Apel a admis apelurile declarate de Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti şi de inculpaţii D.C., OG, H.T. şi C.I. împotriva sentinţei nr. 103 din 7 iulie 2005 a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti, în baza art. 379 pct. 2 lit. b) teza finală C. proc. pen., a desfiinţat sentinţa primei instanţe pentru cazul de nulitate prevăzut de art. 197 alin. (2) C. proc. pen. şi a dispus rejudecarea cauzei de către instanţa competentă, Judecătoria Focşani, căreia i-a înaintat dosarul.

În considerentele deciziei, Curtea Militară de Apel a reţinut următoarele:

Prin Decizia nr. 610 din 20 iulie 2007, Curtea Constituţională a României a declarat ca fiind neconstituţional art. III alin. (2) şi alin. (3) teza I din Legea nr. 356/2006, conform căreia cauzele aflate în curs de urmărire penală sau de judecată la parchetele sau instanţele militare la data intrării în vigoare a prezentei legi, date în competenţa parchetelor sau instanţelor civile, vor continua să fie urmărite ori judecate de parchetele sau instanţele militare, iar cauzele aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a prezentei legi, vor continua să fie judecate de instanţele competente potrivit dispoziţiilor aplicabile anterior acestei date.

Din probele administrate în cauză rezultă că unul dintre inculpaţi, B.G., nu este cadru militar, ci salariat civil, motiv pentru care nu ar fi trebuit judecat de Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti, ci de o instanţă civilă, situaţie care va determina Curtea Militară de Apel să admită calea de atac, să desfiinţeze sentinţa şi să dispună trimiterea cauzei la instanţa competentă, considerată a fi Judecătoria Focşani, faţă de dispoziţiile art. 30 alin. (1) C. proc. pen., întrucât locul unde a fost săvârşită infracţiunea şi locul unde domiciliază făptuitorii, se află în raza teritorială a acestei instanţe.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel, criticând-o pentru nelegalitate.în dezvoltarea motivelor de recurs parchetul a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385⁹alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., respectiv faptul că instanţa de apel, Curtea Militară de Apel a procedat la judecarea apelurilor cu încălcarea dispoziţiilor privind competenţa după calitatea persoanei şi a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei la Curtea de Apel Bucureşti, pentru competenta soluţionare a apelurilor declarate de Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti şi inculpaţii D.C., OG, H.T. şi C.I. împotriva sentinţei penale nr. 103 din 7 iulie 2005 pronunţată de Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti în dosarul nr. 532/2002.

Examinând recursul declarat de Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel, în raport de cazul de casare invocat, prevăzut de art. 385⁹alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., dar şi din oficiu, conform art. 385⁹alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este fondat pentru considerentele care urmează:

Prin Legea nr. 356/2006 din 21 iulie 2006 publicată în M.Of. nr. 677 din 7 august 2006, pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, legiuitorul, dând curs unor raţiuni de bună administrare a justiţiei şi tendinţei manifestate în celelalte sisteme judiciare democratice, de restrângere a competenţei instanţelor militare exclusiv în sfera faptelor penale comise de personalul militar şi anchetării şi judecării de către parchetele şi instanţele civile a cauzelor în care alături de militari sunt implicaţi şi civili, a modificat dispoziţiile art. 35 C. proc. pen., consacrând regula cu valoare de principiu a judecării civililor de către instanţele civile.

Aceeaşi lege, în cuprinsul art. III alin. (2) şi (3), prin norme cu caracter tranzitoriu a menţinut în mod nejustificat competenţa instanţelor militare şi, respectiv, a parchetelor militare, în cauzele aflate în curs de urmărire penală sau de judecată la data intrării în vigoare a acestei legi.

Potrivit acestor texte de lege "(2) Cauzele aflate în curs de urmărire penală sau de judecată la parchetele ori instanţele militare la data intrării în vigoare a prezentei legi, date în competenţa parchetelor sau instanţelor civile, vor continua să fie urmărite ori judecate de parchetele sau instanţele militare.

(3) Cauzele aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a prezentei legi vor continua să fie judecate de instanţele competente, potrivit dispoziţiilor aplicabile anterior acestei date. în caz de admitere a apelului sau a recursului, dacă se dispune desfiinţarea sau, după caz, casarea hotărârii şi rejudecarea cauzei, aceasta se va judeca de instanţa competentă, potrivit prezentei legi."

Prin aplicarea acestor texte ale legii, parchetele militare, respectiv instanţele militare, urmau să continue urmărirea penală şi judecata împotriva unor persoane care nu au calitatea de militari.

Constatând că legiuitorul a menţinut în mod nejustificat competenţa instanţelor militare şi, respectiv, a parchetelor militare , în cauzele aflate în curs de urmărire penală sau de judecată la data intrării în vigoare a acestei legi, Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 610 din 20 iulie 2007, publicată în M.Of. nr. 474 din 16 iulie 2007 a declarat ca fiind neconstituţionale dispoziţiile alin. (2) şi alin. (3) teza I ale art. art. III din Legea nr. 356/2006, întrucât derogarea reglementată de aceste texte de lege este vădit discriminatorie în raport cu criteriul avut în vedere de legiuitor în modificarea art. 35 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., şi anume lipsa calităţii de militar a unuia sau unora dintre făptuitori.

Ca efect al acestei decizii, situaţia tranzitorie - cauze cu infractori militari şi civili aflate în curs de judecată la instanţele militare, a fost rezolvată într-o manieră derogatorie de la dreptul comun, în sensul că a fost extinsă competenţa funcţională a instanţelor civile de control judiciar şi asupra hotărârilor pronunţate de către instanţele militare până la data adoptării acestei decizii.

Aceste prevederi legale sunt norme de reglementare a competenţei după calitatea persoanei, care restrâng abilitatea judiciară a instanţelor militare şi sunt de imediată aplicare.

Analizând competenţa Curţii Militare de Apel prin prisma acestor dispoziţii legale, în desfăşurarea lor cronologică, dar şi prin prisma principiului activităţii legii de procedură cu conţinut tranzitoriu, respectiv al efectelor deciziei de neconstituţionalitate mai sus indicate, Înalta Curte constată că această instanţă nu avea competenţa de a soluţiona apelurile declarate de Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti şi de inculpaţii D.C., OG, H.T. şi C.I. împotriva sentinţei penale nr. 103 din 7 iulie 2005 pronunţată de Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti în dosarul nr. 532/2002, în cauză intervenind cazul de nulitate prevăzut de art. 197 alin. (2) C. pen.

Ca urmare a declarării neconstituţionalităţii art. III alin. (2) şi alin. (3) teza I din Legea nr. 356/2006, în mod derogator faţă de dispoziţiile art. 28²alin. (2) C. proc. pen., instanţele de control judiciar civile au dobândit competenţa funcţională de a cenzura hotărârile pronunţate de instanţele militare.

Prin urmare, competenţa de a verifica hotărârea Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti revine instanţei de control ierarhic superior civilă, respectiv Curtea de Apel Bucureşti.

Deşi constatarea încălcării dispoziţiilor privind competenţa după calitatea persoanei de către Curtea Militară de Apel face de prisos analiza soluţiei dispuse de către această instanţă, Înalta Curte constată că în considerentele hotărârii recurate, Curtea Militară de Apel reţine ca temei al desfiinţării sentinţei instanţei de fond tocmai cazul de nulitate prevăzut de art. 197 alin. (2) C. proc. pen., respectiv nerespectarea dispoziţiilor referitoare la competenţa după calitatea persoanei, având în vedere faptul că în cauză sunt cercetaţi inculpaţi militari alături de inculpata civilă B.G.

Atâta vreme cât instanţa de apel a apreciat că instanţa de fond militară nu avea competenţa de a judeca cauza dedusă judecăţii ca efect al deciziei Curţii Constituţionale nr. 610 din 20 iulie 2007 , având în vedere calitatea inculpatei B.G., în aceeaşi măsură Curtea Militară de Apel trebuia să constate că nu are competenţa de a soluţiona apelurile declarate în cauză ca efect al aceleiaşi decizii.

Ce a omis însă Curtea Militară de Apel este faptul că în aplicarea legii procesual penale a fost consacrat principiul activităţii, potrivit căruia legea procesual penală este de imediată aplicare (tempus regit actum). Pe de altă parte deciziile Curţii Constituţionale produc efecte pentru viitor, neretroactivând. Astfel, conform disp. art.31 din Legea nr. 47/1992 „Dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare constatate ca fiind neconstituţionale îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept".

Sintetizând cele de mai sus, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că, în cauză, competenţa de soluţionare a apelurilor formulate împotriva sentinţei penale nr. 103 din 7 iulie 2005 pronunţată de Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti în dosarul nr. 532/2002, aparţine instanţei civile determinată, sub aspect material, de dispoziţiile art. 28¹pct. 2 C. proc. pen., respectiv Curţii de Apel Bucureşti, corespondentă, sub aspect teritorial, Curţii Militare de Apel.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 385¹⁵ pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va admite recursul declarat de Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel împotriva deciziei nr. 1 din 12 martie 2008 a Curţii de Militare de Apel, va casa Decizia recurată şi va trimite cauza la Curtea de Apel Bucureşti pentru soluţionarea apelurilor declarate de Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti şi inculpaţii D.C., OG, H.T. şi C.I. împotriva sentinţei nr. 103 din 7 iulie 2005 pronunţată de Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti în dosarul nr. 532/2002.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel împotriva deciziei nr. 1 din 12 martie 2008 a Curţii de Militare de Apel.

Casează Decizia recurată şi trimite cauza la Curtea de Apel Bucureşti pentru soluţionarea apelurilor declarate de Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti şi inculpaţii D.C., OG, H.T. şi C.I. împotriva sentinţei penale nr. 103 din 7 iulie 2005 pronunţată de Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti în dosarul nr. 532/2002.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 100 lei pentru intimaţii inculpaţi H.T. şi C.I., se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică azi 24 iunie 2008.

← ICCJ. Decizia nr. 2301/2008. Penal		ICCJ. Decizia nr. 2310/2008. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 2302/2008. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2302/2008. Penal