ICCJ. Decizia nr. 2261/2008. Penal

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALA

Decizia nr. 2261/2008

Dosar nr. 3958/44/200.

Şedinţa publică din 23 iunie 2008

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele :

Prin sentinţa penală nr. 195 din 27 aprilie 2006,Tribunalul Galaţi l-a condamnat pe inculpatul C.V.I., la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. (faptă din 28/29 august 2003);

Prin aceeaşi hotărâre s-a dispus condamnarea aceluiaşi inculpat la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 322 alin. (3) C. pen. (fapta din 28/29 august 2003).

Conform art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică dată infracţiunii de tâlhărie, reţinută în sarcina inculpatului C.V.I. prin actul de sesizare, în sensul că în loc de infracţiunea prev. de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) C. pen. s-a reţinut infracţiunea prev. de art. 211 alin. (1) şi art. 2 lit. b) şi c) C. pen.

De asemenea, a fost condamnat inculpatul C.V.I. la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) C. pen. (fapta din 28/29 august 2003).

Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul C.V.I. să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, sporită la 5 ani şi 2 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen., a fost interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

A fost condamnat inculpatul M.F. la o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. (fapta din 28/29 august 2003); la o pedeapsă de 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. (faptă din 28/29 august 2003); la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de încăierare prev. de art. 322 alin. (3) C. pen. (fapta din 28/29 august 2003).

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul M.F. să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare sporită la 1 an şi 2 luni închisoare.

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicată inculpatului M.F. pe durata termenului de încercare de 3 ani şi 2 luni, stabilit conform art. 82 C. pen., iar în baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.

A fost condamnat inculpatul G.D.T. la o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violente prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.(fapta din 28/29 august 2003); la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. (fapta din 28/29 august 2003); la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de încăierare prev. de art. 322 alin. (3) C. pen. (fapta din 28/29 august 2003).

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul G.D.T. să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare sporită la 1 an şi 2 luni închisoare.

Conform art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicată inculpatului G.D.T. pe durata termenului de încercare de 3 ani şi 2 luni închisoare, stabilit conform art. 82 C. pen., iar în baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 83 C. pen.

A fost condamnat inculpatul D.N.F. la o pedeapsă de 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de încăierare prev. de art. 322 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) şi art. 76 lit. e) C. pen. (fapta din 28/29 august 2003); la pedepse cu amenda penală în cuantum de câte 3.000.000 lei fiecare, pentru săvârşirea a două infracţiuni de distrugere, prev. de art. 217 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) şi art. 76 lit. e) teza finală C. pen. (părţi vătămate M.F. şi G.M.).

Conform art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. e) C. pen. s-a dispus ca inculpatul D.N.F. să execute pedeapsa cea mai grea de 4 luni închisoare.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani şi 4 luni închisoare, stabilit conform art. 82 C. pen., iar în baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului D.N.F. asupra disp. art. 83 C. pen.

Prin aceeaşi sentinţă a fost condamnat inculpatul T.B. la o pedeapsă de 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de încăierare prev. de art. 322 alin. (3) cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. în referire la art. 76 lit. e) C. pen. (fapta din 28/29 august 2003); la două pedepse cu amenda penală în cuantum de câte 3.000.000 lei fiecare, pentru săvârşirea a două infracţiuni de distrugere prev. de art. 217 alin. (1) cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. în referire la art. 76 lit. e) teza finală C. pen. (părţi vătămate M.F. şi G.M., faptele din 28/29 august 2003).

În baza art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. e) C. pen., au fost contopite pedepsele de mai sus pentru inculpatul T.B. şi s-a aplicat acestuia pedeapsa rezultantă de 4 luni închisoare.

Conform art. 81-82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate inculpatului T.B. pe durata termenului de în cereare de 4 luni, stabilit conf. art. 82 C. pen. iar în baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 83 C. pen.

De asemenea, au fost condamnaţi inculpaţii T.A., B.G. şi M.L. la câte o pedeapsă de 3.000.000 lei amendă penala, fiecare pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere (p. vat. G.M. ) prev. de art. 73 lit. b) C. pen. în ref. la art. 76 lit. e) teza finală C. pen. (fapta din 28/29 august 2003).

Au mai fost condamnaţi inculpaţii T.A., B.G. şi M.L. la câte o pedeapsă de 4 luni închisoare fiecare, pentru săvârşirea infracţiunii de încăierare, prev. de art. 322 alin. (3) C. pen. cu aplic. art. 73 lit. b) în referire la art. 76 lit. e) C. pen. (fapta din 28/29 august 2003).

A fost condamnat inculpatul T.A. la o pedeapsă de 3.000.000 lei, amendă penala pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere prev. de art. 217 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 73 lit. b) în referire la art. 76 lit. e) C. pen. (fapta din 28/29 august 2003-parte vătămată M.F.).

Conf. art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. d) C. pen., s-a aplicat inculpaţilor B.G. şi M.L. câte o pedeapsă rezultantă de 4 luni închisoare fiecare.

În baza art. 81-82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepselor aplicate inculpaţilor T.A., B.G. şi M.L., pe durata unor termene de încercare de câte 2 ani şi 4 luni fiecare, stabilite conform art. 82 C. pen., iar în baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpaţilor asupra disp. art. 83 C. pen.

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ. şi art. 1003 C. civ., au fost obligaţi inculpaţii D.N.F.,T.B.,T.A., B.G. şi M.L., în solidar, la plata către partea civilă G.M. a sumei de 141.162.736 de lei, cu titlu de despăgubiri materiale.

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ. a fost obligat inculpatul C.V.I. la plata către partea civilă R.M. a sumei de 3.000.000 lei, cu titlul de despăgubiri materiale.

Au fost respinse ca fiind nefondate pretenţiile civile formulate de C.V.I., M.F., G.D.T., D.N.F.,T.A., B.G. şi M.L.

Au fost respinse pretenţiile civile formulate de partea civilă Casa de Asigurări de Sănătate Galaţi, ca fiind tardiv formulate.

Au fost respinse, ca fiind nefondate, restul pretenţiilor civile formulate de partea civilă G.M. şi s-a constatat că părţile nu au solicitat cheltuieli judiciare.

În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat fiecare inculpat la plata către stat a câte 300 lei RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul nr. 670/P/2004, Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi a pus in mişcare acţiunea penală şi a trimis în judecată pe inculpaţii:

- C.V.I. - pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 211 alin. (2), lit. b) şi c) C. pen.; art. 321 alin. (1) C. pen.; art. 322 alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

- M.F.- pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.; art. 321 alin. (1) C. pen.; art. 322 alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

- G.D.T.- pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.; art. 321 alin. (1) C. pen.; art. 322 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

- D.N.F.- pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 322 C. pen.; art. 217 alin. (1) C. pen. (parte vătămată M.F.), art.217 alin. (1) C. pen. (partea vătămată G.M.) cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 73 lit. b) C. pen.

- T. Bercan pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 217 alin. (1) C. pen. (partea vătămată M.F.); art. 217 alin. (1) C. pen. (partea vătămată G.M.) art. 322 alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 73 lit. b) C. pen.

- T.A.- pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 217 alin. (1) C. pen. (partea vătămată M.F.); art. 217 alin. (1) C. pen. (partea vătămată G.M.) şi art. 322 alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 73 lit. b) C. pen.;

- B.G.- pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 217 alin. (1) C. pen. ( partea vătămată G.M.); art. 322 alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 73 lit. b) C. pen.

- M.L.- pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 217 alin. (1) C. pen. (partea vătămată G.M.); art. 322 alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 73 lit. b) C. pen.

Prin actul de sesizare s-a reţinut că în noaptea de 28/29 august 2003, la popasul SC G. SRL Tecuci au sosit cu trei autoturisme inculpaţii C.V.I., M.F. şi G.D.T., însoţiţi de mai mulţi prieteni, în total 10-12 persoane. Deşi în local şi pe terasă se aflau mai multe persoane, fiind sub influenţa băuturilor alcoolice inculpatul M.F. a hotărât că formaţia va cânta pentru el, s-a urcat pe bar, unde a dansat, a spart pahare, a răsturnat o masă, a spart un colţ din raftul de sticlă al barului, a luat din stand pungi cu chipsuri pe care Ie-a aruncat pe sub mese. În acelaşi timp, inculpaţii C.V.I. şi G.D.T. se manifestau zgomotos, cerând membrilor formaţiei să cânte numai ce vor ei, proferând injurii.

La un moment dat, pe uşa barului a intrat numitul R.M., zis F. însoţit de prietenul său A.M., iar inculpatul C.V., văzându-l pe R.M., i-a cerut să-i restituie o sumă de bani împrumutată, timp în care l-a luat cu mâinile de revere, i-a luat cu forţa telefonul mobil marca Motorola din buzunarul de la cămaşă, după care l-a împins pe terasă unde a început să-l lovească cu pumnii şi picioarele, timp în care profera injurii. în sprijinul inculpatului C.V. au venit ulterior şi inculpaţii M.F. şi G.D.T., care au început să înjure şi să-l lovească pe R.M. cu pumnii şi picioarele, ducându-l astfel până în spatele barului. Datorită scandalului provocat de cei trei inculpaţi, consumatorii aflaţi în local au fost nevoiţi să plece, unii fără a plăti consumaţia.

Urmare loviturilor primite, R.M. a necesitat un număr de 8-9 zile îngrijiri medicale pentruvindecare şi s-a constituit parte civilă cu suma de 5.000.000 lei, contravaloarea telefonului mobil.

După ce l-au lăsat pe R.M. în spatele barului, cei trei inculpaţi s-au întors să intre în local, moment în care, la o masă pe terasă, au văzut un grup format din inculpaţii D.N.F., T.B., T.A., B.G., M.L. şi, fără niciun motiv, l-au lovit pe B.G.

Iniţial, între cele două grupuri a avut loc un conflict verbal, provocat de grupul lui M.F., urmat de schimburi de lovituri reciproce, în stradă, în faţa barului, după care grupul format din D.N.F., T.B., T.A., B.G. şi M.L. au urcat în maşina condusă de T.B., cu care au fugit ajungând in faţa casei familiei T., din municipiul Tecuci.

S-a mai reţinut că, în acelaşi timp cu ei au ajuns şi inculpaţii, M.F., C.V.I. şi G.D.T. care i-au urmărit cu două autoturisme, respectiv Dacia Nova, proprietatea lui M.F. şi Audi, proprietatea numitei G.M.

Cele două grupuri au început să schimbe lovituri la întâmplare, astfel încât, în împrejurările date, urmare îmbulzelii, aglomerării de persoane, a fost dificil să se determine acţiunea fiecăruia în parte, atât în încăierarea din faţa popasului G. cât şi în cea din poarta familiei T.

Totodată, parchetul a mai reţinut că, în timpul încăierării inculpaţii D.N.F., T.B.,T.A., B.G. şi M.L. au avariat prin lovire cu corpuri dure autoturismul marca Audi, proprietatea numitei G.M., iar inculpaţii D.N.F., T.B., T.A. au avariat autoturismul Dacia Nova, proprietatea inculpatului M.F.

Astfel, partea vătămată G.M. s-a constituit parte civilă cu suma de 150.000.000 lei, iar partea vătămată M.F. nu a precizat suma cu care se constituie parte civilă pentru distrugerea autoturismului. De asemenea, administratorul popasului G., B.M. a declarat că a recuperat contravaloarea distrugerilor cauzate, astfel că nu a formulat nicio pretenţie precizând, totodată că, nu înţelege a se judeca pentru infracţiunea de distrugere.

Analizând şi coroborând probele administrate pe tot parcursul procesului penal, prima instanţă a constatat că situaţia de fapt a fost corect reţinută prin rechizitoriu şi s-a bazat exclusiv pe probele existente la dosar.

Astfel, ca situaţie de fapt, instanţa de fond a reţinut că în noaptea de 28/29 august 2006 grupul format din inculpaţii: C.V.I., M.F. şi G.D.T., grup pe care l-a supranumit "grupul unu" sau "primul grup" , pentru a-l diferenţia de grupul format din ceilalţi inculpaţi, s-a deplasat la sediul popasului G. din Tecuci, pentru a serba ziua de naştere a inculpatului M.F.. împreună cu cei trei inculpaţi mai erau alţi prieteni de-ai lor, aproximativ un număr de 10-11 persoane. S-a mai reţinut că, la momentul când acest grup a ajuns la popasul G., „grupul doi", format din inculpaţii D.N.F., T.B., T.A., B.G. şi M.L. se aflau pe terasă, la una din mese.

De asemenea, s-a mai reţinut că atât pe terasă, cât şi în interiorul barului mai erau şi alţi consumatori, afară de inculpaţii precizaţi mai sus şi invitaţii lor, iar în interiorul popasului cânta o formaţie compusă din martorii: M.P.C., B.A. şi T.L.

Prima instanţă a constatat, din declaraţiile inculpatului M.F. că, acesta era în stare de ebrietate, deoarece consumase alcool şi în alte localuri unde fusese anterior şi, întrucât era ziua sa de naştere, acesta a solicitat muzicanţilor să-i cânte ce dorea el. Din probele administrate s-a mai reţinut că inculpatul împreună cu prietenii săi s-au urcat pe bar, au început să danseze, au spart sticlele de şampanie pe care tot ei le-au adus, au spart un raft de sticlă de bar, au răsturnat scaunele, au împrăştiat chipsuri pe jos şi, mai presus de toate ţipau unii la alţii, se înjurau , îşi adresau cuvinte triviale, fapte ce au determinat o parte dintre meseni să părăsească popasul respectiv, manifestările antisociale fiind văzute şi de inculpaţii din grupul doi.

 Prima instanţă a constatat că nu pot fi reţinute declaraţiile inculpaţilor C.V.I. (deşi, inculpatul a declarat că doar inculpatul M. a dansat pe bar, că chipsurile s-au răsturnat din neatenţie şi că s-a spart doar un pahar), M.F. şi G.D.T. (care au negat chiar şi faptul că s-a dansat pe bar, afirmând că nu a fost niciun scandal şi că nu au avut loc manifestări antisociale, susţinând că ceilalţi martori au părăsit localul „pentru că deja era o oră târzie"), întrucât au fost contrazise de toţi inculpaţii din grupul doi, ale căror declaraţii s-au coroborat perfect între ele sub acest aspect, precum şi cu declaraţiile date de martorul B.A., unul dintre membrii formaţiei ce cânta la bar.

De altfel, instanţa nu a înlăturat declaraţia acestui din urmă martor, deşi inculpaţii au solicitat acest lucru, (sub pretextul că martorul B.I. ar fi prieten cu inculpaţii din tabăra adversă), întrucât acesta a declarat că este prieten cu toţi inculpaţii, iar declaraţia sa, s-a apreciat că, se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.

Dimpotrivă prima instanţă a apreciat că sunt nesincere declaraţiile martorilor M.P.C. şi T.L., ceilalţi membri ai formaţiei, fiind neverosimile afirmaţiile lor în sensul că nu au văzut cine a lovit-o pe partea vătămată R.M., deoarece erau preocupaţi de integritatea instrumentelor lor muzicale, pe care le-au dus într-o cameră din spatele barului, iar după puţin timp ieşind din bar cu intenţia de a pleca acasă, deşi l-au văzut pe R.M. căzut la pământ, nici nu au chemat salvarea, dar nici nu s-au interesat ce s-a întâmplat, părăsind barul. S-a constatat că declaraţiile celorlalţi doi membri ai formaţiei nu s-au coroborat cu celelalte probe administrate în cauză, fiind contrazise de susţinerile martorului B.A., instanţa înlăturându-le, la stabilirea situaţiei de fapt.

De asemenea, instanţa nu a luat în considerare nici declaraţiile martorilor: C.A.R., V.I.L., F.I.A. şi V.I.A., toţi prieteni de-ai inculpatului M.F. şi invitaţi la sărbătorirea zilei acestuia, pe de o parte, pentru că aceşti martori, fiind participanţi la acel eveniment, era firesc să afirme că prin atitudinea lor nu au deranjat deloc ordinea publică şi, pe de altă parte, pentru că declaraţiile lor sunt total contrazise de celelalte probe administrate în cauză, din care rezulta că petrecăreţii se comportau de parcă s-ar fi aflat sub influenţa drogurilor, ţipând şi urlând în voie.

 S-a mai reţinut, cu privire la situaţia de fapt, că după aproximativ o oră de la momentul sosirii inculpaţilor din grupul unu la popas, în incinta barului a intrat partea vătămată R.M., zis F. (care este la rândul său muzicant) însoţit de martorul A.M., actualmente F.M.. S-a mai constatat că sora inculpatului C.V.I. era căsătorită cu fratele părţii vătămate R.M., iar anterior întâlnirii din noaptea de 28/29 august 2003, inculpatul îi împrumutase părţii vătămate o sumă de 200 de Euro, ce nu i-a mai fost restituită.

S-a mai reţinut de prima instanţă că, deşi partea vătămată a negat existenţa acesteia datorii şi în ciuda faptului că tot conflictul a început din cauza acesteia, din toate declaraţiile inculpaţilor din grupul unu şi grupul doi, precum şi din declaraţiile martorilor oculari a rezultat că inculpatul i-a solicitat părţii vătămate să-i restituie această sumă de bani, iar aceasta a afirmat că nu are de unde să-i restituie banii. S-a mai relevat că între părţi a avut loc un schimb de cuvinte, iar inculpatul C.V.I. s-a îndreptat spre partea vătămată, a agresat-o şi i-a luat telefonul mobil marca Motorola, din buzunarul de la cămaşă, după care I-a lovit cu pumnul în zona feţei. S-au apropiat de inculpat prietenii săi, M.F. şi G.D.T., care l-au îmbrâncit pe partea vătămată, ieşind astfel afară din bar. Inculpatul şi ceilalţi doi inculpaţi au continuat să o lovească pe partea vătămată cu pumnii şi picioarele deşi aceasta căzuse între timp la pământ.

În timpul conflictului, grupul unu s-a deplasat spre stânga popasului, în parcarea aferentă, iar inculpaţii din grupul doi, aflându-se pe terasă au văzut în mod cert tot incidentul şi au strigat la ceilalţi inculpaţi să nu-l mai lovească pe F., pentru că-l omoară.

S-a mai reţinut că la fata locului a venit şi martorul N.I.A. şi văzând că partea vătămată era plină de sânge şi zăcea la pământ, a încercat să o ridice şi să o aşeze în maşină cu gândul de a o transporta la spital.

Fiind autoturismul inculpatului M.F., acesta a venit şi I-a dat jos din maşină pe R.M., ţipând că-l va călca cu maşina pe cap. Văzând că partea vătămată era în stare de inconştienţă, inculpaţii din grupul unu au lăsat-o la pământ, s-au îndreptat spre bar şi trecând prin terasă l-au văzut pe inculpatul B.G. stând la masă cu inculpaţii din grupul doi. Ştiind că acesta este tot rom ca şi partea vătămată şi, probabil, fiind deranjat de cele strigate anterior de inculpaţii din acest grup în apărarea părţii vătămate, inculpatul C.V.l. i s-a adresat acestui inculpat într-un mod insultător şi imediat a izbucnit între cele două grupuri un conflict verbal şi apoi fizic.

Pe parcursul derulării conflictului au părăsit barul şi restul clienţilor.

Deşi inculpaţii din primul grup susţin că un inculpat din grupul doi ar fi adus la maşină un spray lacrimogen şi I-a pulverizat în ochii lor, instanţa a constatat că acest aspect nu a fost dovedit, neexistând în afara declaraţiilor inculpaţilor şi alte mijloace de probă, cu care să se coroboreze, pentru a putea fi folosite la stabilirea adevărului.

Prima instanţă a constatat că, dimpotrivă, inculpaţii s-au lovit între ei cu pumnii şi picioarele, iar la un moment dat, un inculpat din grupul unu s-a înarmat cu o bâtă de base-ball din maşină şi a lovit cu ea (conform declaraţiei martorului B.A., martor ocular, care a infirmat, declaraţiile martorilor M.P.C. şi T.L., membrii formaţiei locale).

S-a mai reţinut că, în acest conflict, nu au fost loviţi fraţii T.B. şi A., care s-au dus la maşina , iar când au venit şi ceilalţi prieteni ai lor au plecat spre casa lor, situată în Tecuci.

Prima instanţă, reţinând situaţia de fapt mai sus-arătată, a înlăturat susţinerile părţii vătămate, care a afirmat că nu datora bani inculpatului C.V.I., întrucât, din toate probele administrate a rezultat că la solicitarea inculpatului C. de a-i restitui suma de 200 EURO, partea vătămată a precizat că nu-i are şi nu că nu-i datorează vreo sumă de bani. De asemenea, nu au fost luate în considerare susţinerile inculpaţilor din grupul cărora doar inculpatul C. l-ar fi lovit pe partea vătămată R., întrucât din declaraţiile inculpaţilor din grupul doi, care au văzut conflictul, aceştia fiind pe terasă, coroborate cu declaraţiile martorului B.A., a rezultat că toţi cei trei inculpaţi au lovit-o pe partea vătămată.

Totodată, instanţa a înlăturat-o ca fiind nesinceră susţinerea inculpatului C. în sensul că nu i-ar fi luat părţii vătămate telefonul mobil , aceasta fiind contrazisă de celelalte probe administrate în cauză (declaraţiile inculpaţilor din grupul doi coroborate cu declaraţia părţii vătămate şi cu declaraţia martorului F.M.).

S-a mai reţinut de Tribunalul Galaţi că inculpaţii din primul grup s-au urcat în autoturismul marca AUDI, aparţinând numitei G.M., mama inculpatului G.D.T. şi au plecat în urmărirea inculpaţilor din grupul doi, întrucât doreau „să lămurească situaţia", instanţa apreciind că, de fapt, aceştia doreau să-i bată şi să continue scandalul iniţial. Imediat după plecarea inculpaţilor, s-a deplasat în strada, cu autoturismul marca Dacia, aparţinând inculpatului M.F. şi martorul N.I.A.

Ajunşi în strada C., inculpaţii din grupul doi au coborât din maşina staţionată chiar în faţa casei inculpaţilor T.B. şi T.A. şi au observat că în urma lor veneau şi ceilalţi inculpaţi. Ambele grupuri au luat bâte de base-ball din maşină, pietre, răngi de fier beton care, de regulă, se foloseau în construcţii şi au început să se lovească între ei.

S-a mai reţinut de către prima instanţă, din declaraţia martorului N.A., care a ajuns la faţa locului când deja inculpaţii din grupul unu făceau manevre cu spatele, avariind maşina, că la locul incidentului se adunaseră 30-40 de persoane şi că pe inculpatul M. l-au lovit, nu numai inculpaţii din prezenta cauză, ci şi alte persoane aflate acolo, inclusiv un bărbat înarmat cu o furcă. S-a mai relevat că în acea zonă se găseau mai multe depozite de materiale de construcţii, printre care şi depozitul tatălui inculpatului D.N.F., de unde, probabil, s-au şi înarmat inculpaţii din grupul doi cu fier beton şi bucăţi de cărămizi BCA, acest aspect fiind susţinut de inculpaţii din grupul unu, nefiind însă dovedit.

Din declaraţiile martorilor, care erau paznici de noapte pe la diversele depozite din zonă, respectiv martorii P.A. - paznic la M. Tecuci, S.F. - paznic la Oborul de materiale din C., G.I., paznic de noapte la depozitul numitului D.F., A.D., paznic la C. SRL Tecuci, S.Z. - paznic la SC M. SA Tecuci (filele 143, 145, 146, 187, 231, 233), dar şi din declaraţiile vecinilor din zonă, respectiv: T.G. - mama inculpaţilor T., A.D., M.A., a rezultat că inculpaţii din grupul unu strigau să-l scoată afară din casă pe B., ca să-l omoare şi că, în acea noapte toţi ţiganii din C. vor muri. De asemenea, s-a mai reţinut că, s-au auzit zgomotele produse de sticlele sparte, loviturile cu bâtele şi cu răngile cu care s-au lovit părţile , precum şi strigăte de femei şi de bărbaţi.

La un moment dat inculpaţii T.B., T.A. şi D.N. s-au retras în casa familiei T., iar inculpaţii din grupul unu i-au urmărit. încercând să împingă poarta pentru a nu permite accesul inculpatului C. în curtea casei, inculpatul D.N.F. a fost lovit peste degete cu bâta de base-ball de către inculpatul C. Între timp inculpatul M. a intrat în curtea casei mamei sale, iar martorul M.C., care i-a însoţit pe cei din grupul doi, a sărit gardul de la casa familiei M. şi a fugit prin spatele grădinii. În acelaşi timp, inculpatul B. a început să fugă pe stradă şi neavând când să se ascundă, a fost văzut de cei din grupul unu, care au început să strige că este „unul" pe stradă, s-au luat după el şi l-au lovit cu obiecte contondente, lucioase şi tăioase, conform afirmaţiilor acestui inculpat, până când acesta a căzut la pământ. Vecinii din zonă au chemat ambulanţa şi din declaraţiile şoferului de pe ambulanţă, a rezultat că au fost găsite două persoane în stare gravă, respectiv B.G. şi M.F., acesta din urmă având picioarele rupte, fiind adus la ambulanţă cu ajutorul altor persoane.

Între timp martorul N.I.A. s-a dus în discoteca din C. cu scopul de a-şi lua nişte prieteni pentru a-i recupera de la locul faptei pe cei trei inculpaţi din grupul unu. Din declaraţia acestui martor şi a martorului N.I., care a fost luat din discotecă, s-a reţinut că deşi era ora trei noaptea, când au ajuns în C. erau 30-40 de persoane pe stradă. Cei doi martori erau într-un autoturism Dacia şi, deşi au stins luminile pentru a nu atrage atenţia asupra lor, au fost văzuţi de cei de la faţa locului, care au aruncat în parbriz cu pietre foarte mari, dar de duritate mai mică, întrucât, după susţinerea martorului, dacă ar fi fost mai tari, ar fi spart parbrizul. Pentru a ajunge la locul unde se aflau prietenii lor, cei din maşină au fost nevoiţi să coboare pentru a se adăposti şi au reuşit să-i ia din şanţ pe C.V.I. şi pe G.D.T., acesta din urmă nemaifind conştient, iar inculpatul M.F. fusese deja luat de salvare.

Martorul N.I.A. a precizat că printre persoanele care Ie-a văzut lovindu-l pe inculpatul M. s-a aflat şi inculpatul D.N.F. Acelaşi martor a precizat ca i-a văzut la faţa locului şi pe ceilalţi inculpaţi, respectiv fraţii T., pe B.G. şi pe M.L. împreună cu alte persoane adunate ad-hoc.

S-a mai reţinut că toţi inculpaţii din grupul doi au aplicat lovituri autoturismului numitei G.M., aceasta maşină fiind adusă în locul de conflict de la început, iar cu privire la cea de-a doua maşină, proprietatea inculpatului M.F., condusă de martorul N.I.A., au aplicat lovituri doar inculpaţii D.N.F., T.B. şi T.A., ceilalţi inculpaţi părăsind deja locul incidentului.

S-a mai stabilit cu certitudine că în aceste autoturisme au aruncat cu pietre şi ceilalţi locuitori de pe strada C., acest aspect fiind confirmat de toţi inculpaţii din grupul unu, dar şi de martorii N.I.A. şi N.I.

Concluzionând, instanţa a reţinut că partea R.M. a fost lovită de toţi cei trei inculpaţi din grupul unu. Toţi aceşti inculpaţi, prin atitudinea lor antisocială, au deranjat ordinea publică în barul G. din Tecuci, determinându-i pe ceilalţi consumatori să părăsească barul. În conflictul dintre cele două grupuri de inculpaţi de pe terasa popasului G. au fost implicaţi toţi inculpaţii, neputându-se stabili exact cine a lovit pe cine, în ce zonă a corpului şi cu ce obiect.

În faza a doua a conflictului, desfăşurat pe strada C., au fost implicaţi toti inculpaţii şi s-au lovit reciproc cu bâte, pietre şi răngi. S-a mai constatat că inculpaţii din grupul unu, deşi i-au urmărit pe cei din grupul doi chiar până pe strada unde locuiau, cu intenţia evidentă de a-i bate, provocându-i pe aceştia, au fost ulterior copleşiţi de numărul mare de persoane care le-au sărit în ajutor (fiind chiar vecinii şi prietenii celor din grupul doi).

S-a mai constatat, conform declaraţiilor martorilor N.A. şi N.I., dar şi declaraţiilor inculpaţilor din grupul unu, la faţa locului erau 30-40 de persoane, care s-au implicat în conflict, i-au lovit şi le-au lovit şi maşinile, cu bâte şi pietre, fiind imposibil de stabilit cine a lovit pe cine, unde şi cine a lovit autoturismele şi cu ce obiecte.

Prima instanţă, având în vedere rezultatele rapoartelor de expertize medico-legale efectuate pentru fiecare din cei expertizaţi în timpul cercetării judecătoreşti, a stabilit că, în mod cert, partea vătămată R.M. a suferit leziuni cauzate prin faptele inculpaţilor din grupul unu, leziuni ce au necesitat pentru vindecare 8-9 zile de îngrijiri medicale. De asemenea, a mai stabilit că inculpatul M.F. a suferit leziuni vindecabile în 77-87 de zile de îngrijiri medicale; inculpatul B.G. a suferit leziuni vindecabile în 23-25 de zile de îngrijiri medicale; inculpatul D.N.F. a suferit leziuni vindecabile în 25-30 de zile de îngrijiri medicale; inculpatul G.D.T. a suferit leziuni vindecabile în 54-59 de zile de îngrijiri medicale.

Totodată, prima instanţă a motivat de ce, la ultimul termen de judecată, a renunţat la audierea martorei G.C., (asistenta medicală ce era de serviciu pe ambulanţa care a intervenit la locul faptei) reţinând că aspectele pe care le-ar fi relatat această martoră erau deja cunoscute din declaraţia martorului R.M., şoferul de pe ambulantă.

În cauză, în faza cercetării judecătoreşti, prima instanţă a audiat 21 de martori, apreciind probele administrate ca fiind suficiente pentru stabilirea situaţiei de fapt şi constatând că restul probelor au devenit inutile cauzei.

De asemenea, instanţa a respins cererea inculpaţilor din primul grup de amânare a soluţionării cauzei pentru a le da posibilitatea de a-şi proba pretenţiile, apreciind că au avut timp suficient pe parcursul celor 17 termene de judecată, respectiv mai mult de un an şi jumătate, să facă acest lucru. De asemenea, s-a mai reţinut că inculpaţii puteau sa-şi dovedească aceste pretenţii şi în cursul urmăririi penale, prima instanţă apreciind aceasta cerere ca o încercare de tergiversare a cauzei.

Tribunalul Galaţi a constatat că, în drept, fapta inculpaţilor M.F., C.V.l.I. şi G.D.T., care în noaptea de 28/29 august 2003, au provocat scandal la popasul G. din Tecuci, săvârşind acte şi gesturi prin care s-a adus atingere bunelor moravuri, indignându-i pe consumatori, determinându-i pe aceştia să plece şi, totodată, l-au lovit pe numitul R.M., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice, prev de art. 321 alin. (1) C. pen.

De asemenea, s-a apreciat că fapta inculpatului C.V.I., care în aceleaşi împrejurări, prin violenţă, i-a sustras numitului R.M. un telefon mobil marca MOTOROLA, in valoare de 3.000.000 de lei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) C. pen. şi în baza art. 334 C. proc. pen., instanţa a schimbat încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare şi a reţinut şi alin. (1), întrucât acesta a constatat a fi textul cadru care stabileşte conţinutul constitutiv al infracţiuni de tâlhărie.

Fapta inculpaţilor M.F. şi G.D.T. de a lovi partea vătămată R.M., cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 8-9 zile de îngrijiri medicale, s-a constatat că întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lovire sau violenţe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpaţilor M.F., C.V.I., G.D.T., D.N.F., T.B., T.A., B.G. şi M.L., care s-au grupat în două tabere adverse şi s-au lovit reciproc, fără a se putea stabili cu certitudine cine a lovit şi pe cine, în ce parte a corpului şi cu ce, având drept consecinţă vătămarea gravă a mai multor persoane, s-a constatat că întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de încăierare prev. de 322 alin. (3) C. pen.

Fapta inculpaţilor D.N.F., T.B., T.A., B.G. şi M.L. de a avaria autoturismele părţilor vătămate M.F. şi G.M., s-a constatat că întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de distrugere, prev. de art. 217 alin. (1) C. pen.

În favoarea inculpaţilor din cel de-al doilea grup instanţa a reţinut circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., întrucât a constatat că aceştia au săvârşit faptele, sub imperiul unei puternice tulburări şi emoţii cauzate chiar de către inculpaţii din grupul unu, deoarece aceştia au fost urmăriţi de inculpaţii din primul grup până pe strada unde locuiau, încercând chiar să pătrundă în curtea lor, cu scopul de a-i bate, după ce, nu cu mult timp înainte, tot cei din primul grup au provocat scandal şi la popas.

S-a mai constatat că, inculpaţii din al doilea grup nu au fost prinşi în încăierare fără voia lor şi nu au încercat să despartă pe alţi participanţi sau să respingă un atac ori să apere pe alţii, ci s-au lăsat antrenaţi în încăierare, au acţionat cu intenţie şi au aplicat mai multe lovituri şi celorlalţi inculpaţi, dar şi bunurilor acestora, situaţie în care s-a apreciat că nu sunt incidente dispoziţiile art. 322 ultimul alineat şi nu s-a aplicat această cauză de nepedepsire, aşa cum au susţinut aceştia.

Din considerentele expuse mai sus, referitoare la existenţa probelor certe de săvârşire de către inculpatul C.V. a infracţiunii de tâlhărie, instanţa a înlăturat apărările acestuia şi a constatat că nu poate dispune achitarea sa, conform art. 10 lit. a) C. proc. pen. De asemenea, constatând că toţi cei trei inculpaţi au săvârşit infracţiunea de lovire asupra părţii vătămate R.M., a înlăturat şi apărările inculpaţilor M. şi G. în sensul achitării lor pentru această infracţiune, conform art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Totodată, prima instanţă nu a reţinut nici apărările inculpaţilor din primul grup în sensul că au fost luaţi din maşină de cei din al doilea grup şi că au fost doar victime ale infracţiunii de încăierare de pe str. C., deoarece din probele administrate în cauză, a rezultat că ei au fost cei i-au provocat pe inculpaţii din al doilea grup şi au participat activ la încăierare, astfel încât a apreciat că nu se poate dispune achitarea lor conform art. 10 lit. c) C. proc. pen. Nu au fost reţinute nici nici apărările inculpaţilor C. , M. şi G. în sensul că se impune achitarea lor conform art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracţiunea prev. de art. 321 C. pen., deoarece s-a probat că au participat cu toţii la săvârşirea infracţiunii cu intenţie şi că mesenii au fost deranjaţi de atitudinea lor antisocială fapt ce i-a determinat să părăsească localul, că au spart sticlele de şampanie, au spart un raft de sticlă de la bar, au trântit scaunele şi mesele la pământ, etc.

Instanţa nu a reţinut în sarcina inculpatului C. nicio circumstanţă atenuantă, pentru că a avut o atitudine nesinceră pe parcursul procesului penal, a ameninţat martorii cu moartea şi, în general, a avut o atitudine antisocială în societate, fapt ce a justificat nereţinerea circumstanţelor facultative atenuante. De asemenea, instanţa nu a primit nici solicitările inculpaţilor din grupul doi de achitare a lor în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen. pentru infracţiunea de distrugere, întrucât s-a dovedit cu certitudine că şi ei au distrus maşinile celor din grupul unu.

S-a mai reţinut că deşi a fost reală susţinerea că au participat şi vecinii şi prietenii lor la distrugerea celei de-a doua maşini marca Dacia, nu s-a stabilit procentul de culpă al fiecăruia la stabilirea pagubei, însă s-a apreciat că participarea inculpaţilor la aceste infracţiuni a fost evidentă.

La individualizarea judiciară a pedepselor ce au fost aplicate inculpaţilor, instanţa a aplicat disp. art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) pentru fiecare inculpat în parte şi, de asemenea, nu a reţinut în favoarea lor circumstanţe atenuante facultative având în vedere încrâncenarea de care au dat dovadă pe tot parcursul procesului penal toţi inculpaţii şi împrejurările concrete în care au fost săvârşite faptele.

Prima instanţă Ie-a aplicat inculpaţilor, aflaţi la primul conflict cu legea penală( cu excepţia inculpatului M.L., ale cărui antecedente penale nu aveau influenţă asupra încadrării juridice a faptelor din prezenta cauză), pedepse orientate spre limita minima specială pentru fiecare infracţiune în parte ori sub această limită pentru inculpaţii din grupul doi, urmare reţinerii circumstanţei atenuante legale prev. de art. 73 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 81 alin. (1) lit. a) şi b şi alin. (2) C. pen., (cu excepţia inculpatului C.V.), apreciind că scopul şi funcţiile pedepselor se pot realiza şi fără executare acestora, având în vedere atât vârsta lor( toţi inculpaţii fiind tineri), consecinţele faptelor săvârşite de inculpaţi asupra sănătăţii şi integrităţii corporale a inculpaţilor din tabăra adversă, cu excepţia inculpatului T.B., toţi ceilalţi suferind leziuni traumatice, cât şi conduita lor procesuală, aceştia participând la toate termenele de judecată.

Inculpatului C.V., instanţa, în urma aplicării art. 33 şi art. 34 C. pen. îi va aplica pedeapsa rezultantă sporită corespunzător, astfel încât în ansamblul ei să asigure educarea inculpatului şi îi va interzice drepturile prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

În ceea ce priveşte pretenţiile civile solicitate de inculpaţii-părţi vătămate, care s-au constituit părţi civile în cauză, pentru prejudiciile rezultate din acţiunea prev. de art. 322 C. pen., întrucât de esenţa infracţiunii de încăierare că nu se poate stabili activitatea infracţională a fiecărui participant în parte, necunoscând cu certitudine cine a lovit pe cine, în ce zonă şi cu ce, instanţa a apreciat cererile de acordare de despăgubiri civile, fie morale, fie materiale sunt nefondate, fiecare participant având dublă calitate de inculpat şi de parte vătămată, astfel încât s-a stabilit ca fiecare inculpat să-şi suporte propriile cheltuieli.

Constatând că nu pot fi primite cererile inculpaţilor de acordare de despăgubiri materiale sau morale, solicitări formulate de unii participanţi la o încăierare care au pretins daune morale de la ceilalţi participanţi la aceeaşi încăierare, dar care fac parte din tabăra adversă, fiecare participant având o culpă în producerea prejudiciilor, prima instanţă a respins pretenţiile civile formulate de inculpaţii-părţi vătămate, astfel: C.V.l, 20.000.000 de lei daune materiale şi 30.00.000 de lei daune morale; M.F., 50.000.000 de lei daune materiale şi 50.00.000 de lei daune morale; G.D.T., 50.000.000 de lei daune materiale şi 100.00.000 lei daune morale; D.N.F., 300.000.000 de lei daune materiale ; T.A. , 50.000.000 de lei daune materiale; B.G., 100.000.000 de lei daune materiale; M.L., 50.000.000 de lei daune materiale.

Prima instanţă a respins, ca tardivă cererea formulată de Casa de Asigurări de Sănătate Galaţi, constatând că citirea actului de sesizare a avut loc pe data de 7decembrie 2004, iar constituirea de parte civilă a avut loc ulterior acestui moment, respectiv pe data de 23 iunie 2005.

Referitor la partea vătămată R.M., prima instanţă a constatat că acesta s-a constituit parte civilă doar cu suma de trei 3.000.000 lei, reprezentând prejudiciul cauzat de C.V., respectiv preţul telefonului sustras ( fila 41 dosar fond), în cauză fiind întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale, instanţa obligându-l pe acest inculpat la plata către această parte civilă a sumei de trei milioane de lei.

Tribunalul Galaţi a mai constatat că partea vătămată G.M. s-a constituit parte civilă în prezentul proces penal cu suma de 150.000.000 lei reprezentând contravaloarea reparaţiilor autoturismului AUDI (fila 41 dosar fond), iar din înscrisurile depuse de aceasta la filele 20-29 dosar urmărire penală, a rezultat că aceasta era proprietara acestei maşini şi că ulterior săvârşirii faptei a reparat aceasta maşină la service-ul I. SRL Galaţi şi SC A. SRL Galaţi, eliberându-i-se factura fiscală nr. 3084204, conform bonului de comandă 3122 din 27 octombrie 2003, chitanţa nr. 3896881 şi chitanţa nr. 5339798 din 29 noiembrie 2003 în baza facturii 0955147, reparaţiile făcute autoturismului corespunzând cu avariile constatate de organele de poliţie cu ocazia cercetării la faţa locului, file 74-75 din dosar urmărire penală şi, văzând că sunt îndeplinite condiţiile răspunderii delictuale, i-a obligat în solidar pe inculpaţii D.N.F., T.B., T.A., B.G. şi M.L. la plata către partea civilă G.M. a sumei de 141.162.736 de lei, cu titlu de despăgubiri materiale, restul pretenţiilor civile solicitate de această parte civilă, respectiv diferenţa până la 150.000.000 lei, Ie-a respins ca nefondate, nefiind dovedite.

A mai respins şi pretenţiile civile formulate de inculpatul M.F., urmare avarierii autoturismului său, întrucât nu s-a putut stabili proporţia în care acest prejudiciu a fost cauzat de inculpaţii T.B., T.A. şi D.N.F. şi cât din acest prejudiciu a fost cauzat de ceilalţi participanţi la încăierare, care nu au fost părţi în cauză, respectiv vecinii şi prietenii inculpaţilor. S-a reţinut din declaraţiile inculpaţilor din primul grup, dar şi din declaraţiile martorilor I.N. şi N.I., că au aruncat cu pietre şi cu beţe aproape toate cele 30-40 de persoane, aflate la faţa locului şi deci nu numai inculpaţii mai sus menţionaţi. S-a mai constatat că nu au fost îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, neputându-se stabili proporţia culpei concurente şi cine sunt celelalte persoane participante la producerea prejudiciului. Prima instanţă a conchis, cu privire la pretenţiile civile formulate de inculpatul M.F., respingându-le pe cele rezultate din infracţiunile prev. de art. 217 C. pen. şi art. 322 C. pen.

Instanţa a constatat că părţile nu au solicitat cheltuieli judiciare şi conform art. 191 alin. (1) C. proc. pen., i-a obligat pe inculpaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal au declarat apel toţi inculpaţii, precum şi partea civilă G.M. criticând hotărârea pronunţată de prima instanţă pe motive de nelegalitate şi netemeinicie.

Astfel inculpatul C.V.I. a susţinut că în mod greşit s-a dispus condamnarea sa pentru infracţiunea de "tâlhărie" întrucât probele administrate în cauză nu au confirmat acuzaţiile aduse referitoare la sustragerea unui telefon mobil de la partea vătămată R.M., ci doar faptul că a lovit-o pe aceasta. A solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., aplicarea unei pedepse rezultante cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei şi înlăturarea dispoziţiei de obligare la despăgubiri în cuantum de 300 lei, către partea vătămată.

Inculpaţii M.F. şi G.D.T. au criticat sentinţa apelată în ceea ce priveşte respingerea daunelor morale pe care le-au solicitat şi a cuantumului pedepselor ce le-au fost aplicate, invocând faptul că nu ei au provocat altercaţia din municipiul Tecuci, iar în urma conflictului cu ceilalţi inculpaţi au suferit leziunile cele mai severe. Inculpaţii D.N.F., T.B., T.A., B.G. si M.L. au criticat hotărârea mai sus-menţionată arătând că: instanţa de fond trebuia să dispună încetarea procesului penal pentru infracţiunea de "încăierare" prevăzută de art. 322 alin. (3) C. pen., întrucât au încercat să respingă doar atacul grupului format din inculpaţii C.V.I., M.F. şi G.D.T., astfel încât în cauză era incidenţă cauza de nepedepsire prevăzută de art. 322 alin. (4) C. pen.; în cauză se impunea achitarea lor pentru infracţiunea de distrugere prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen., deoarece nu s-a făcut dovada că ei sunt autorii avariilor aduse autoturismului Audi în care se aflau inculpaţii C.V.I. M.F. şi G.D.T. şi că avariile s-au produs urmare coliziunii celor două autoturisme în care se aflau inculpaţii, precum şi a pietrelor aruncate de cetăţenii deranjaţi de atitudinea celor trei inculpaţi; în mod greşit li s-au respins pretenţiile civile pe care le-au formulat în cauză; în mod greşit au fost obligaţi la despăgubiri către partea civilă G.M. în cuantumul solicitat de aceasta.

Au mai arătat că întrucât în cauză s-a reţinut că au comis infracţiunea de distrugere în stare de provocare, se impunea reducerea la jumătate a sumelor solicitate de partea civilă.

În ceea ce priveşte partea civilă G.M., s-a constatat că aceasta nu s-a prezentat în faţa instanţei de apel şi nici nu a invocat in scris motivele de apel.

Curtea de Apel Galaţi, secţia penală, prin Decizia penală nr. 36/A din 22 februarie 2008, constatând că apelurile declarate de inculpaţii C.V.I., D.N.F., T.B., T.A., B.G. şi M.L. sunt fondate, iar apelurile declarate de inculpaţii M.F. şi G.D.T. şi de partea civilă G.M. sunt nefondate, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. şi ale art. 192 alin. (2) şi (4) C. proc. pen.: a admis apelurile declarate de inculpaţii C.V.I., D.N.F., T.B., T.A., B.G., şi M.L., a desfiinţat în parte sentinţa penală nr. 195 din 27 aprilie 2006 a Tribunalului Galaţi, cu privire la latura penală a cauzei referitoare la inculpatul C.V.I. şi eu privire la latura civilă a cauzei referitoare la inculpaţii D.N.F., T.B., T.A., B.G. şi M.L. şi în rejudecare:

A redus pedeapsa aplicată inculpatului C.V.I. pentru infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi e) C. pen. de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare reţinând cu privire la această infracţiune prevederile art. 74 alin. (2) şi art. 76 lit. b) C. pen.

Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedeapsa mai sus arătată cu pedepsele de 1 an închisoare şi 6 luni închisoare aplicate aceluiaşi inculpat pentru infracţiunile prevăzute de art. 321 alin. (1) C. pen. şi art. 322 alin. (3) C. pen. stabilind o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare.

În baza art. 86¹ şi art. 71 alin. (5) C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare şi a pedepsei accesorii aplicate inculpatului C.V.I., pe durata termenului de încercare de 6 ani, stabilit în baza art. 86² C. pen.

Conform dispoziţiilor art. 86³ C. pen., pe durata termenului de încercare a stabilit ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Galaţi; să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea ; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă ; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă.

Conform dispoziţiilor art. 359 alin. (1) C. proc. pen., a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen., privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

A redus despăgubirile la care au fost obligaţi inculpaţii D.N..T.B., T.A., B.G. şi M.L. către partea civilă G.M. de la suma de 141.162.736 ROL la suma de 581.368 ROL.

Prin aceeaşi decizie, instanţa de prim control judiciar a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii M.F., G.D.T. şi de partea civilă G.M.

A menţinut celelalte dispoziţii ale hotărârii penale apelate.

În baza art. 192 alin. (2) şi (4) C. proc. pen. i-a obligat pe inculpaţii M.F., G.D.T. şi pe partea civilă G.M. la plata sumelor de câte 50 lei fiecare, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune astfel, instanţa de prim control judiciar a constatat că situaţia de fapt a fost în mod corect reţinută de instanţa de fond, pe baza unei complete şi judicioase analize a materialului probator administrat în cauză şi că faptele deduse judecăţii au fost încadrate corespunzător în textele de lege prevăzute de Codul penal.

Referitor la motivele de apel invocate de inculpaţi, Curtea de Apel Galaţi a reţinut că acestea sunt fondate doar în parte, restul criticilor formulate fiind neîntemeiate.

Astfel în ceea ce priveşte apelul declarat de inculpatul C.V.I. instanţa de prim control judiciar a înlăturat solicitarea acestuia de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de tâlhărie în infracţiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., constatând că la dosar existau probe certe că inculpatul nu numai că a lovit-o pe partea vătămată R.M., ci i-a sustras acesteia şi telefonul mobil, reţinând în acest sens declaraţiile constante ale părţii vătămate ( fila 34 dosar urmărire penală, fila 51 dosar fond) care a arătat că la intrarea în restaurant a fost întâmpinat de inculpatul C.V., care i-a luat un telefon mobil marca Motorola din buzunarul de la piept şi I-a lovit cu pumnii şi cu picioarele, susţineri ce au fost confirmate de depoziţiile martorilor B.A. şi A.M.

De asemenea, instanţa de apel a constat că nu este justificată revenirea martorului B.A. asupra declaraţiei date în faza de urmărire (când a arătat că inculpatul C.V.I. i-a cerut părţii vătămate restituirea unei datorii de 200 de Euro, după care i-a luat acesteia un telefon mobil şi a lovit-o de mai multe ori cu pumnii şi picioarele pentru ca ulterior partea vătămată să fie lovită şi de inculpaţii M.F. şi G.D. (filele 151,152 dosar urmărire penală), susţinând că acesta nu avea asupra sa vreun telefon mobil, apreciind că acesta a relatat adevărul atunci când a dat prima declaraţie, la numai câteva zile de la data săvârşirii faptei şi când a văzut momentul sustragerii telefonului de către inculpat (filele 36, 37 dosar de fond vol. II).

S-a mai constatat că existenţa telefonului mobil asupra părţii vătămate, precum şi motivul pentru care aceasta a fost agresată , au fost confirmate şi de inculpaţii D.N.F., T.B., T.A., B.G. şi M.L., acesta fiind şi motivul pentru care între aceştia şi grupul inculpatului C.V. a izbucnit ulterior un alt conflict.

Instanţa de prim control judiciar a apreciat celelalte declaraţii ( din care rezulta că partea vătămată nu avut vreun telefon mobil asupra ei) date de martorii V.I.L., F.I.A. şi V.I.A. ca fiind subiective, întrucât aceştia făceau parte din grupul inculpatului C.V.I.

Fată de cele mai sus arătate Curtea a constatat că la dosar existau probe care dovedeau faptul că inculpatul C.V.I. a sustras de la partea vătămată un telefon mobil după care a agresat-o in vederea păstrării bunului sustras, faptă ce a apreciat că, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie, astfel cum a reţinut prima instanţă şi nu ale infracţiunii de lovire sau alte violenţe cum a invocat inculpatul.

Pe cale de consecinţă, instanţa de prim control judiciar a constatat că sunt nefondate motivele de apel referitoare la încadrarea juridică a faptei şi la obligarea inculpatului C.V.I. la despăgubiri civile către partea vătămată R.M., astfel încât a apreciat că se impune reformarea hotărârii supuse controlului judiciar, în ceea ce îl privea pe inculpatul C.V.I., sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate pentru infracţiunea de tâlhărie şi a modalităţii de executare a pedepsei,reţinând că sunt întrunite condiţiile art. 86¹ C. pen., pe un termen de încercare stabilit conform art. 86 C. pen.

A mai reţinut că între inculpat şi partea vătămată existau relaţii de afinitate, sora inculpatului fiind căsătorită cu fratele părţii vătămate şi că inculpatul a comis infracţiunea de tâlhărie pe fondul consumului excesiv de alcool, dar şi a atitudinii părţii vătămate care nu a restituit datoria pe care o avea către el, aspecte ce au fost avute în vedere ca circumstanţe atenuante, conform art. 74 alin. (2) C. pen., aspect luat în seamă şi la stabilirea modalităţii de executare a pedepsei rezultante aplicate inculpatului.

Referitor la apelurile declarate de inculpaţii M.F. şi G.D.T., care au criticat sentinţa apelată în ceea ce priveşte respingerea daunelor morale pe care le-au solicitat şi a cuantumului pedepselor ce le-au fost aplicate, instanţa de prim control judiciar a constatat că sunt nefondate, întrucât a apreciat că nu se pot acorda daune materiale niciunuia dintre participanţii la comiterea infracţiunii de încăierare, câtă vreme nu s-a putut stabili cu certitudine contribuţia fiecărui inculpat la producerea leziunilor suferite de ceilalţi inculpaţi, după cum nu se justifică nici acordarea de daune morale pentru aceleaşi considerente , pe care, corect, Ie-a reţinut şi instanţa de fond. De asemenea, în ceea ce priveşte pedepsele aplicate acestor inculpaţi Curtea de Apel Galaţi a constatat că nu se impunea reducerea lor, întrucât ele reflectau în mod judicios criteriile generale de individualizare a pedepselor stabilite de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

Referitor la apelurile declarate de inculpaţii D.N.F., T.B., T.A., B.G. şi M.L. Curtea de Apel Galaţi a constatat că sunt fondate numai în ceea ce priveşte obligarea lor la întreaga pagubă produsă părţii civile G.M., întrucât corect s-a reţinut de către instanţa de fond că aceşti inculpaţi au săvârşit infracţiunea de distrugere în stare de provocare, cauzată de atitudinea agresivă a inculpaţilor C.V.I.,. M.F. şi G.D.T., acesta din fiind fiul părţii civile şi cel care a condus maşina avariată, Curtea de Apel Galaţi constatând că în mod corect suma reţinută ca fiind dovedită de partea civilă din cuantumul despăgubirilor solicitate trebuia redusă la jumătate.

Instanţa de prim control judiciar a constatat că nu pot fi primite celelalte motive de apel invocate de inculpaţi vizând existenţa unei cauze de nepedepsire, neacordarea daunelor solicitate şi achitarea pentru infracţiunea de distrugere, apreciind ca nefiind incidente prevederile art. 322 alin. (4) C. pen., întrucât din probele administrate în cauză a rezultat că inculpaţii D.N.F., T.B., T.A., B.G. şi M.L. nu au fost prinşi în încăierare fără voia lor ori pentru a respinge un atac sau pentru a apăra alte persoane, ci dimpotrivă, aceştia au participat activ la încăierare, acţionând cu intenţie, aplicând lovituri celorlalţi şi distrugând bunurile acestora.

Curtea de Apel Galaţi a mai reţinut că în cauză cele două grupuri compuse din mai multe persoane, s-au lovit reciproc şi au preluat pe rând iniţiativa agresivă, astfel încât nu se poate releva existenţa unui unic atac, doar din partea grupului inculpaţilor C.V.I. M.F. şi G.D.T., împrejurarea că aceştia au fost cei care au provocat conflictul fiind valorificată prin reţinerea în favoarea inculpaţilor D.N.F., T.B., T.A., B.G. şi M.L. a circumstanţei atenuante prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.

De asemenea, a constatat ca nefiind justificată acordarea de despăgubiri materiale astfel cum au fost solicitate de inculpaţii D.N.F., T.B., T.A., B.G. şi M.L., pentru aceleaşi motive pentru care ele au fost respinse şi inculpaţilor M.F. şi G.D.T.

1

Curtea de Apel Galaţi a conchis constatând ca fiind neîntemeiată solicitarea solicitarea inculpaţilor D.N.F., T.B., T.A., B.G. şi M.L. de a fi achitaţi pentru infracţiunea de distrugere (întrucât au contribuit în mod cert la acţiunea de avariere a autoturismelor lui M.F. şi G.M., lovindu-le cu obiecte contondente alături de alte persoane care au rămas neidentificate), respingând, totodată ca nefondat şi apelul declarat de partea civilă G.M., (întrucât instanţa de fond a procedat corect atunci când a obligat inculpaţii la plata cheltuielilor dovedite în ceea ce priveşte repararea autoturismului Audi avariat, cheltuieli pe care Ie-a diminuat, prin Decizia pronunţată, urmare reţinerii scuzei provocării autorilor de către grupul inculpaţilor C.V.I., M.F. şi G.D.T.

Împotriva deciziei mai sus-menţionată, în termen legal, a declarat recurs numai inculpatul C.V.I., criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate şi invocând drept motiv de casare dispoziţiile art. 385⁹ pct. 17 C. proc. pen., a solicitat, prin apărătorul desemnat din oficiu, admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri şi, pe fond, în principal, să se dispună în baza art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice dată faptei reţinute în sarcina acestuia din tâlhărie în cea de lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. şi, pe cale de consecinţă, aplicarea unei pedepse corespunzătoare noii încadrări juridice.

Apărătorul recurentului a susţinut că inculpatul, în mod greşit, a fost condamnat pentru infracţiunea de tâlhărie, întrucât din probele administrate a rezultat numai împrejurarea că inculpatul l-a lovit pe partea vătămată, iar nu şi faptul că inculpatul ar fi sustras părţii vătămate R.M. telefonul mobil. A mai susţinut că declaraţiile martorilor audiaţi B.A. şi V.I. confirmă împrejurarea că între părţi a existat o altercaţie, dar nu s-a dovedit existenţa telefonului mobil asupra părţii vătămate.

Recursul formulat de inculpat este nefondat.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând motivul de recurs invocat, cât şi din oficiu, ambele hotărâri, conform prevederilor art. 385 alin. (3) C. proc. pen. combinate cu art. 385⁶ alin. (1) şi art. 385⁷ alin. (1) C. proc. pen., constată că ambele instanţe au reţinut în mod corect situaţia de fapt şi au stabilit vinovăţia tuturor inculpaţilor, pe baza unei juste aprecieri a ansamblului probator administrat în cauză, dând faptelor comise de aceştia încadrarea juridică corespunzătoare.

Deşi inculpatul C.V.I. a solicitat constant schimbarea încadrării juridice dată faptei din cea de tâlhărie în cea de lovire, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., Înalta Curte constată că această cerere este nefondată şi că ambele instanţe au procedat corect atunci când au apreciat că, din probatoriul amplu administrat în cauză, a rezultat cu certitudine nu numai acţiunea de agresiune fizică exercitată de inculpat asupra părţii vătămate R.M., dar şi acţiunea de deposedare de telefonul mobil ce-l avea asupra sa .

Astfel, corect s-a constatat că se coroborează declaraţiile martorilor B.A. şi A.M. cu declaraţiile părţii vătămate (filele 34 dosar urmărire penală şi 51 dosar fond, în cuprinsul cărora a arătat că încă de la intrarea în restaurant inculpatul C.V.I. l-a întâmpinat agresiv şi l-a lovit cu pumnii şi cu picioarele, luându-i telefonul mobil marca Motorola din buzunarul de la piept). De altfel existenţa telefonului mobil asupra părţii vătămate, precum şi agresiunea exercitată asupra acesteia a fost cert relevată şi în cuprinsul declaraţiilor inculpaţilor D.N.F., T.B.,T.A., B.G. şi M.L., care se coroborează între ele, toate conducând la concluzia că acesta a fost, de fapt, motivul izbucnirii conflictului între grupul inculpaţilor anterior menţionaţi şi grupul din care făcea parte inculpatul C.V.I.

Martorul ocular B.A., în declaraţia dată în faza de urmărire penală, deci la numai câteva zile după ce a avut loc incidentul, a arătat că inculpatul C.V.I. i-a cerut părţii vătămate să-i restituie o sumă de 200 Euro, pe care i-o dăduse anterior cu titlu de împrumut şi, după ce partea vătămată l-a refuzat, inculpatul i-a luat telefonul mobil şi l-a lovit de mai multe ori cu pumnii şi picioarele, alăturându-i-se, la scurt timp, în acţiunea agresivă şi inculpaţii M.F. şi G.D.T. (filele 151,152 dosar urmărire penală). Chiar dacă în faza cercetării judecătoreşti acest martor şi-a mai nuanţat poziţia, susţinând că partea vătămată nu avea asupra sa telefonul mobil, acesta revenire ,în mod corect, nu a fost luată în seamă de instanţa de fond, considerând, în mod justificat, că prima declaraţie, fiind dată la scurt timp după derularea conflictului era mai fidelă realităţii.

De asemenea şi declaraţiile martorului A.M. (filele 160-161 dosar urm. penală, filele 124-125 dosar instanţa fond) sunt în acelaşi sens, acesta susţinând că partea vătămată R.M. avea asupra sa telefonul mobil, iar inculpatul , după ce i-a cerut restituirea unei datorii mai vechi, i-a luat telefonul şi a lovit-o.

Chiar dacă la dosar există şi declaraţii ale martorilor V.I.L..F.I.A. şi V.I.A.( filele 102-104 dosar fond) care infirmă împrejurarea că partea vătămată ar fi avut asupra sa un telefon mobil, Înalta Curte constată că instanţa de prim control judiciar a procedat corect atunci când Ie-a apreciat ca fiind subiective, întrucât martorii respectivi făceau parte din grupul inculpatului C.V.I.

Înalta Curte constată că din probele administrate a rezultat starea de fapt reţinută de prima instanţă şi însuşită şi de instanţa de prim control judiciar, respectiv aceea că în seara de 28/29 august 2003 februarie 2003, pe fondul unui conflict spontan şi a consumului de băuturi alcoolice, două grupuri de persoane aflându-se la popasul G. din Tecuci, au iscat scandal, au tulburat liniştea şi ordinea publică, inculpatul C.V.I. prin violenţă I-a deposedat pe partea vătămată R.M. de un telefon mobil, după care primul grup de inculpaţi ( format din C.V.I., M.F. şi G.D.T.) s-a încăierat cu cel de-al doilea grup de inculpaţi ( format din D.N.F., T.B..T.A., B.G. şi M.L.), au pătruns fără drept în curtea părţii vătămate T.M., iar cel de-al doilea grup a distrus parţial autoturismele părţilor vătămate G.M. şi M.F.

Prin urmare, Înalta Curte reţine că fapta inculpatului C.V.I., în mod corect, s-a apreciat că întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) C. pen., susţinerile anterioare fiind lipsite de orice suport probator, iar motivul de recurs vizând schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. nu poate fi primit.

De altfel, instanţa de prim control judiciar a dat dovadă de suficientă clemenţă atunci când, în rejudecare, i-a redus acestuia pedeapsa rezultantă la 3 ani închisoare, dispunând, totodată, aplicarea dispoziţiilor art. 86¹ C. pen., ca modalitate de executare a pedepsei, apreciind corect şi justificat că, scopul prevăzut de art. 52 C. pen. poate fi atins prin aplicarea unei pedepse fără privare de libertate.

Fată de cele menţionate mai sus, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.V.I. împotriva deciziei penale nr.36/A din 22 februarie 20a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.V.I. împotriva deciziei penale nr. 36/A din 22 februarie 2008 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 iunie 2008.

← ICCJ. Decizia nr. 2257/2008. Penal		ICCJ. Decizia nr. 2268/2008. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 2237/2008. Penal ICCJ. Decizia nr. 2239/2008. Penal ICCJ. Decizia nr. 2244/2008. Penal ICCJ. Decizia nr. 2257/2008. Penal ICCJ. Decizia nr. 2268/2008. Penal ICCJ. Decizia nr. 2272/2008. Penal ICCJ. Decizia nr. 2276/2008. Penal ICCJ. Decizia nr. 2293/2008. Penal