ICCJ. Decizia nr. 2301/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALA
Decizia nr.2301/2008
Dosar nr. 4847/121/200.
Şedinţa publică din 24 iunie 2008
Asupra recursului penal de faţă;
Prin sentinţa penală nr. 51 din 4 februarie 2008 a Tribunalului Galaţi a fost condamnată inculpata M.E. la 8 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) rap. la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen.
În baza art. 71 C. pen. a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen. a menţinut starea de arest şi, conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsă perioada de arest preventiv începând cu data de 28 mai 2007 la zi, respectiv 04 februarie 2008.
A fost obligată inculpata la cheltuieli de spitalizare 920,18 lei către Spitalul "Sf. Apostol Andrei" Galaţi.
A constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
A fost obligat inculpatul la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se fi pronunţat astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Inculpata M.E. şi partea vătămată M.M. au fost căsătoriţi până in luna februarie 2007. În vara anului 2006, datorită numeroaselor neînţelegeri dintre cei doi şi a faptului că inculpata nu avea grijă de copil şi de gospodărie, partea vătămată a introdus acţiune de divorţ. De altfel, de-a lungul căsătoriei, între cei doi au avut loc mai multe conflicte, finalizate cu acte de violenţă exercitate de inculpată asupra părţii vătămate. Uneori, inculpata părăsea pentru o perioadă de timp domiciliul conjugal.
În seara zilei de 03 septembrie 2006, partea vătămată M.M. şi copilul lor, se aflau la domiciliu, inculpata fiind plecată din jurul orelor 19.00. După câteva ore, timp in care partea vătămată nu a cunoscut locul unde se afla soţia sa, aceasta a revenit la domiciliu. Deranjat de atitudinea inculpatei, partea vătămată nu a vrut să-i mai deschidă uşa şi să-i permită accesul in locuinţă. Inculpata a reuşit însă să pătrundă in imobil şi a început să se certe cu partea vătămată şi să o lovească cu pumnii. Partea vătămată M.M. s-a retras spre interiorul garsonierei, încercând să se apere, dar inculpata M.E., aflată în stare de ebrietate, a luat de pe masa din încăpere un cuţit de bucătărie şi a aplicat părţii vătămate, de sus in jos, o lovitură puternică cu acesta in zona toracelui, partea stângă.
În consecinţă, partea vătămată a început să sângereze in zona unde a fost lovită şi a plecat imediat la spital, lăsându-i in casă pe inculpată şi fiul lor, in vârstă de 5 ani.
Conflictul petrecut in locuinţa familiei M. a fost auzit şi de vecinii de palier printre care şi martorul M.I. care, a doua zi, a sunat-o pe mătuşa părţii vătămate, martora B.V., şi i-a povestit cele întâmplate.
Cu ocazia cercetării la faţa locului, a fost identificat şi ridicat cuţitul folosit de inculpată la comiterea faptei.
Din certificatul medico-legal rezultă că partea vătămată M.M. prezintă: leziune de violenţă ce a putut fi produsă prin lovire cu corp înţepătortăietor, posibil cuţit, leziunea poate data din 03 septembrie 2006, necesită 22-23 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, leziunea nu a pus in primejdie viata victimei (certificat fila 14-15).
Din raportul de expertiză medico-legală întocmit cu prilejul reexaminării părţii vătămate M.M. a rezultat următoarele:
- partea vătămată a prezentat in luna septembrie 2006 un traumatism toracic anterior deschis cu plagă înţepat tăiată penetrantă toracică stângă, cu pneumotorax stâng total şi hemotorax minim bazai stâng;
- traumatismul toracic a putut fi produs prin lovire activă cu corp înţepător-tăietor;
- regiunea in care a fost lovită victima conţine organe de importanţă vitală, in funcţie de dimensiunile şi direcţia armei albe, putând interesa plămânul stâng, cordul sau vasele mari;
- traumatismul toracic cu pneumotorax total şi insuficienţă respiratorie acută ce a impus pleurotomie, a pus in primejdie viaţa părţii vătămate şi a necesitat pentru vindecare 22-23 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare dacă nu survin complicaţii (raport fila 16,17).
Concluziile raportului de expertiză medico-legală au fost avizate favorabil de Institutul de Medicină Legală laşi, Comisa de Avizare şi Control (fila 20).
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatei au fost dovedite cu probele administrate în cauză.
La dozarea şi individualizarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), persoana inculpatei şi lipsa antecedentelor penale.
Împotriva acestei sentinţe, în termenul prevăzut de lege, a declarat apel inculpata M.E.
Prin motivele de apel inculpata susţine că a comis fapta în stare de provocare şi că trebuiau reţinute dispoziţiile art. 73 lit. b) C. pen. cu consecinţe directe şi favorabile asupra cuantumului pedepsei.
Se mai susţine că între ea şi victimă existau dese conflicte generând o stare tensionată.
S-a solicitat ca în rejudecare să se reţină scuza provocării şi să se reducă pedeapsa.
Prin Decizia penală nr. 74/A din 25 aprilie 2008 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală, a fost respins ca nefondat apelul inculpatei.
S-a dedus prevenţia la zi şi s-a menţinut starea de arest a inculpatei.
A fost obligată apelanta inculpată la 150 de lei cheltuieli judiciare către stat.
Din verificarea sentinţei apelate şi analiza ansamblului probator, Curtea de Apel a constatat că hotărârea instanţei de fond este temeinică şi legală.
Situaţia de fapt ca şi încadrarea juridică a faptelor au fost corect reţinute.
Modul în care s-a consumat infracţiunea, potrivit probelor existente la dosar, nu conduce la concluzia că inculpata a săvârşit fapta aflându-se într-o puternică tulburare şi pe care nu ar fi putut să o evite aşa încât i se reţină circumstanţele prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen.
Certurile dintre părţi erau mai vechi şi frecvente şi constituie o stare de obicei. Inculpata era aceea care, dată fiind această stare de lucruri, putea lua o hotărâre privind convieţuirea cu soţul său (victima) până a ajunge la starea de insuportabilitate care, de altfel, a determinat comiterea infracţiunii.
Pe de altă parte, se constată că instanţa de fond a evaluat corect criteriile de individualizare ţinând cont de toate aspectele şi împrejurările, aplicând o sancţiune către minimul prevăzut de lege.
Pedeapsa aplicată reprezintă echivalentul gradului de pericol social în împrejurările şi modalitatea în care a fost comisă fapta.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpata M.E., invocând cazul de casare prevăzute de art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen. şi solicitând să i se reducă pedeapsa aplicată , dându-se eficienţă maximă circumstanţelor atenuate judiciare de care beneficiază inculpata şi reţinându-se ca şi circumstanţă atenuantă, starea de provocare în care s-a aflat aceasta. în dezvoltarea cazului de casare invocat, a arătat că între cei doi soţi exista o stare conflictuală permanentă, partea vătămată a vând un comportament extrem de violent.
Examinând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate şi a cazului de casare invocat, Curtea constată că recursul este nefondat.
Inculpata M.E. a fost trimisă în judecată în stare de arest pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat în forma tentativei, prev. de art. 20 rap. la art. 174, art. 175 lit. c) C. pen. ,constând în aceea că la data de 3 septembrie 2006,în timp ce se afla la domiciliu, pe fondul unui conflict spontan, a aplicat soţului său-victima M.M. o lovitură cu un cuţit cu lama de 18 cm lungime, în zona toracică, cauzându-i leziuni care i-au pus în primejdie viaţa.
Această situaţie de fapt rezultă din coroborarea probelor administrate în cauză şi nu a fost contestată de către inculpată, care însă a susţinut că a comis infracţiunea pentru care este cercetată în stare de provocare în condiţiile în care a mai avut anterior conflicte cu partea vătămată, aceasta din urmă având un comportament violent pe fondul consumului de alcool şi a geloziei, inclusiv la data când a avut loc incidentul dedus judecăţii.
Aşa cum corect au reţinut instanţele de fond şi apel, susţinerile inculpatei nu îşi găsesc suport în materialul probator administrat în cauză. Dimpotrivă, acesta demonstrează că inculpata a fost cea care a avut anterior o conduită necorespunzătoare în raport cu partea vătămată, concretizată inclusiv în violenţe exercitate împotriva acesteia, în acest sens fiind declaraţiile martorilor M.I. şi M.N., vecini cu părţile, din care rezultă faptul că inculpata a mai lovit victima şi în alte ocazii, inclusiv cu cuţitul. Pe de altă parte, conflictele dintre părţi sunt probate şi de sancţiunile contravenţionale aplicate acestora în anul 2006 (fil.35 d.u.p.),majoritatea vizând-o pe inculpată.
În ce priveşte conduita victimei în seara conflictului, susţinerile inculpatei în sensul că ea ar fi ripostat la violenţele soţului său, nu sunt confirmate de nici un mijloc de probă, testimonial sau ştiinţific, cu atât mai mult cu cât, potrivit celor expuse anterior, inculpata era cea care obişnuia să aibă un comportament violent faţă de victimă, fapt care a şi determinat-o pe aceasta din urmă să introducă acţiune de divorţ şi să obţină încredinţarea copilului lor minor.
Prin urmare în cauză nu poate fi reţinută circumstanţa atenuantă prev. de art. 73 lit. b) C. pen., nefiind probată existenţa faptei provocatoare a victimei, care ar fi servit drept cauză a comiterii infracţiunii de către inculpată.
În acest context, Curtea reţine că pedeapsa aplicată de către instanţa de fond, orientată către minimul special, este rezultatul evaluării corespunzătoare a criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), fiind avute în vedere atât gradul de pericol social concret al faptei comise, împrejurările în care aceasta a fost săvârşită, dar şi circumstanţele personale ale inculpatei, constând în lipsa antecedentelor penale şi în atitudinea pe care a adoptat-o pe parcursul procesului penal.
În consecinţă, pedeapsa aplicată inculpatei este just individualizată, neexistând motive care să justifice coborârea ei sub limita stabilită de instanţa de fond.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpată, deducând prevenţia la zi şi obligând-o la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpata M.E. împotriva deciziei penale nr. 74/A din 25 aprilie 2008 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Deduce din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 28 mai 2007 la 24 iunie 2008.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2298/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2302/2008. Penal → |
|---|
