ICCJ. Decizia nr. 2336/2008. Penal

Decizii penale ICCJ 2008

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALA

Decizia nr. 2336/2008

Dosar nr. 2510/109/200.

Şedinţa publică din 26 iunie 2008

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 590 din 5 decembrie 2000, pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia penală, s-au respins cererile inculpatelor N.C.N. şi A.M.A. de schimbare a încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu din infracţiunea, fapt consumat, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 în tentativă la aceeaşi infracţiune prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.

De asemenea, a fost respinsă cererea inculpatului R.L. de schimbare a încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu din infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 în infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr.143/2000.

Prin aceeaşi sentinţă s-au dispus următoarele:

A fost condamnat inculpatul R.L. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 2 alin. (1) şi (2) cu referire la art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000 şi aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la 10 ani închisoare în condiţiile art. 57 şi art. 71 alin. (2) C. pen. şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

În baza dispoziţiilor art. 39 alin. (2) C. pen. s-a contopit pedeapsa aplicată prin prezenta sentinţă cu restul rămas neexecutat de 2 ani, 6 luni şi 20 zile din pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 2247 din 17 noiembrie 2005 pronunţată de Judecătoria sectorului 6 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1336 din 14 decembrie 2005 a Tribunalului Municipiului Bucureşti, şi a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare, în condiţiile art. 57 şi art. 71 alin. (2) C. pen. şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

În baza dispoziţiilor art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului.

În baza dispoziţiilor art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa principală aplicată inculpatului durata măsurilor preventive, începând cu data de 25 august 2007, la zi.

A fost condamnat inculpatul C.C.R., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 2 alin. (1) şi (2) cu referire la art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000 şi aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la 10 ani închisoare în condiţiile art. 57 şi art. 71 alin. (2) C. pen. şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

În baza dispoziţiilor art. 39 alin. (2) C. pen. a contopit pedeapsa aplicată prin prezenta sentinţă cu restul rămas neexecutat de 1 an, 5 luni şi 2 zile din pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 3144 din 28 octombrie 2004 pronunţată de Judecătoria sectorului 5 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 839 din 19 mai 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, şi a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare, în condiţiile art. 57 şi art. 71 alin. (2) C. pen. şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

În baza dispoziţiilor art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului.

Au fost condamnate inculpatele N.C.N. şi A.M.A. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) cu referire la art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., la câte 4 ani închisoare fiecare, în condiţiile art. 57 şi art. 71 alin. (2) C. pen. şi la câte 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

În baza dispoziţiilor art. 350 alin. (1) C. pen. a fost menţinută starea de arest a inculpatelor.

În baza dispoziţiilor art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa principală aplicată inculpatelor, perioada de reţinere şi arest preventiv, începând cu data de 25 august 2007, la zi.

În baza dispoziţiilor art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea cantităţilor de 1 gram heroină şi 2,66 grame heroină, rămase după efectuarea analizelor de laborator.

În baza dispoziţiilor art. 191 alin. (2) C. proc. pen. a obligat fiecare inculpat la plata a câte 1000 lei cheltuieli judiciare către stat, iar pe inculpatul R.L. şi la 150 lei onorariu de avocat din oficiu.

Pentru a dispune în acest sens, prima instanţă a reţinut următoarele:

La data de 19 iulie 2007, martorul G.S.D., deţinut în Penitenciarul Colibaşi, a formulat un denunţ împotriva deţinutului P.T.C., zis "H.", întrucât acesta distribuie droguri în penitenciar. în baza acestui denunţ s-a obţinut numărul de telefon folosit de P.T.C.

Din procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice efectuate la postul telefonic autorizat a rezultat că acest post telefonic este folosit, în principal, de inculpatul R.L., care îi solicita inculpatei N.C.N. să introducă droguri în penitenciar.

Autorizarea interceptării şi înregistrării convorbirilor telefonice a fost dată de Tribunalul Argeş, prin încheierea din 01 august 2007.

Din convorbirile interceptate a rezultat că la data de 15 august 2007, inculpata N.C.N. a distribuit prima oară, în penitenciar, 2 pliculeţe cu droguri, către inculpatul R.L., însă această operaţiune nu a putut fi depistată de organele de anchetă.

Ulterior, inculpaţii, în baza unei înţelegeri anterioare, le-au sfătuit prin telefon pe inculpatele N.C.N. şi A.M.A. să le aducă droguri în penitenciar, după ce, în prealabil, le prelucrase pe acestea în legătură cu locul unde trebuiau să se întâlnească pentru a se cunoaşte şi cu persoana care era principala furnizoare de droguri (persoană rămasă necunoscută).

La data de 25 august 2007, la ora 15.30, s-a efectuat un flagrant în Penitenciarul Colibaşi, în camera de la sectorul "vizite" unde au fost introduse inculpatele, împreună cu alţi vizitatori.

La percheziţia corporală, efectuată în aceeaşi dată, asupra inculpatei N.C.N. a fost găsit un pacheţel, conţinând 6 bile cu substanţă pulverulentă în greutate de 1,4 grame, ascuns în sutien, iar asupra inculpatei A.M.A. s-a găsit un alt pacheţel, ascuns în lenjeria intimă, ce conţinea o substanţă pulverulentă de culoare maronie în greutate de 3 grame.

Cu prilejul percheziţiei corporale asupra inculpaţilor nu au fost găsite nici telefoane mobile şi nici substanţe interzise. Inculpaţii nu au recunoscut comiterea faptelor de trafic de droguri şi au susţinut că drogurile erau pentru consum propriu, şi că nu intenţionau să le distribuie în penitenciar la alţi consumatori.

În cursul urmăririi penale, cele două inculpate au avut o poziţie sinceră, recunoscând că, la cererile insistente ale celor doi inculpaţi, au procurat pacheţelele conţinând heroină (potrivit datelor furnizate de Laboratorul Central de Analiză şi profil al drogurilor nr. 332893 din data de 25 august 2007) şi le-au introdus în penitenciar cu scopul de a le distribui acestora.

Totodată, inculpata N.C. a recunoscut că a mai introdus o cantitate de droguri, în data de 15 august 2007, pe care i-a dat-o inculpatului R.L., direct în gură.

Instanţa de fond a înlăturat declaraţiile inculpaţilor R.L. şi C.C.R., în sensul că aceştia ar fi primit pacheţelele cu heroină pentru a le consuma, ca fiind în contradicţie cu restul probelor administrate, inclusiv cu declaraţiile inculpatelor, în care se arată că aceşti doi inculpaţi au fost cei care le-au sfătuit cum să introducă drogurile în penitenciar, coordonându-le întreaga activitate şi garantându-le că acest drog urma să-l distribuie în penitenciar pentru a face ei rost de bani.

De asemenea, s-a constatat, pe baza convorbirilor telefonice, că inculpatele N.C.N. şi A.M.A. erau dirijate de cei doi inculpaţi să procure droguri şi să vină împreună la penitenciar, ceea ce demonstrează existenţa unei înţelegeri anterioare între toţi inculpaţii cu privire la introducerea heroinei în penitenciar şi distribuirea acesteia, faptele întrunind, în opinia primei instanţe, elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri prevăzută de art. 2 din Legea nr. 143/2000 în formă consumată, iar nu ale tentativei la această infracţiune.

Sentinţa a fost apelată de toţi inculpaţii.

Inculpaţii R.L. şi C.C.R. au solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor în tentativă la infracţiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, arătând că au solicitat drogurile pentru consumul propriu, şi nu în scopul distribuirii lor în penitenciar. în subsidiar, s-a solicitat a se reţine calitatea lor de instigatori la comiterea infracţiunii de trafic de droguri, urmând a se schimba încadrarea juridică sub acest aspect. Totodată, au solicitat o redozare a pedepselor aplicate, pe care le consideră prea aspre.

Inculpatele N.C.N. şi A.M.A. au solicitat desfiinţarea sentinţei atacate şi constatarea că infracţiunea săvârşită este cea de tentativă la infracţiunea de trafic de droguri prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 modificată, cu consecinţa schimbării încadrării juridice, şi condamnarea la o pedeapsă redusă, în condiţiile reţinerii circumstanţelor atenuante, pe care să o execute prin suspendare condiţionată, în baza art. 81 C. pen.

Prin Decizia penală nr. 32/A din 27 martie 2008, Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a dispus următoarele:

A admis apelurile declarate de inculpatele N.C.N. şi A.M.A. şi, în consecinţă:

A desfiinţat, în parte, sentinţa în sensul că a înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 57 şi art. 71 C. pen. şi a dispus, în baza art. 86/1 C. pen., suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor aplicate inculpatelor de prima instanţă, stabilind un termen de încercare de 8 ani. În baza art. 86/3 alin. (1) lit. a) C. pen., a obligat inculpatele ca pe durata termenelor de încercare să se prezinte lunar la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi, respectiv, Tribunalul Vâlcea, şi să respecte măsurile prevăzute la lit. b)-d) din acelaşi articol.

S-a atras atenţia celor două inculpate asupra dispoziţiilor art. 86/4 C. pen.

Instanţa de apel a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatelor, dacă nu sunt arestate în altă cauză.

S-a dedus din pedepse durata măsurilor preventive.

Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei.

Prin aceeaşi decizie au fost respinse, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii R.L. şi C.C.R. S-a menţinut arestarea preventivă a acestor inculpaţi şi s-a dedus din pedepse durata arestării preventive.

Pentru a dispune în acest sens, instanţa de apel a reţinut următoarele:

Instanţa de fond a reţinut în mod corect situaţia de fapt, cu o încadrare juridică corespunzătoare, şi a apreciat în mod judicios asupra vinovăţiei fiecărui inculpat, pe baza unei analize complete şi critice a tuturor probelor administrate în cauză.

Prima instanţă a considerat edificatoare declaraţiile coinculpatelor, coroborate cu conţinutul interceptărilor telefonice, din care rezultă că inculpaţii R.L. şi C.C. au urmărit să distribuie droguri în penitenciar pentru a face rost de bani, între ei şi coinculpatele N.C.N. şi A.M.A. existând o înţelegere prealabilă în acest sens. În esenţă, cu privire la momentul propriu-zis al comiterii faptelor, inculpatele au recunoscut că, în considerarea relaţiilor de prietenie pe care le aveau cu inculpaţii, au acceptat să procure de la persoane rămase necunoscute şi să transporte droguri în penitenciar celor doi în scopul comercializării.

Unele neconcordanţe existente între declaraţiile inculpatelor A.M.A. şi N.C.N. şi, respectiv, declaraţiile inculpaţilor R.L. şi C.C.R., date pe parcursul procesului penal, aceştia din urmă negând săvârşirea infracţiunilor, au fost clarificate de către instanţa de apel când, cu prilejul reaudierii acestora, a luat act de poziţia inculpaţilor R.L. şi C.C. în sensul recunoaşterii parţiale a faptelor pentru care au fost trimişi în judecată, aceştia considerându-se doar consumatori, şi nu traficanţi de droguri. Astfel, s-a stabilit în mod concret în ce a constat ajutorul dat de inculpaţii R.L. şi C.C.R. la comiterea faptelor de către coinculpatele A.M.A. şi N.C.N., ajutor ce reprezintă o contribuţie morală prin procurarea de informaţii cu privire la locul şi timpul unde urmează să fie găsite drogurile şi, implicit, cu privire la locul unde urmează a fi săvârşită infracţiunea, dar şi întărirea hotărârii infracţionale a inculpatelor prin sfaturi.

Din interceptările convorbirilor telefonice, coroborate cu restul materialului probator, rezultă că inculpaţii R.L. şi C.C.R. au urmărit să procure, prin intermediul celor două inculpate, şi să distribuie drogurile în penitenciar, inculpate pe care le coordonau telefonic cu privire la locul de procurare, timpul de vizitare în penitenciar şi condiţiile de predare a acestora.

În acest context, s-a reţinut că cei doi inculpaţi le-au îndrumat pe coinculpate către distribuitorii de droguri, le-au sfătuit să se întâlnească şi să se cunoască amândouă, pentru ca, apoi, să le ceară să vină cu pachetele cu droguri la Penitenciarul Colibaşi, sfătuindu-le cum să le ascundă. Deosebit de relevant este şi mesajul telefonic din data de 15 august 2007, când inculpata N.C.N., venind la penitenciar, îi confirmă inculpatului R.L. că i-a adus droguri, pe care i Ie-a predat direct în gură.

Întrucât pentru această distribuire de droguri nu s-a putut realiza un flagrant, în baza interceptărilor telefonice, la data de 25 august 2007, ora 15,30, în camera de la sectorul "vizite", au fost percheziţionate corporal inculpatele N.C.N. şi A.M.A., găsindu-se asupra lor două pacheţele conţinând heroină (filele 68-69 din dosarul de urmărire penală), droguri ascunse în sutienul uneia dintre ele şi, respectiv, în lenjeria intimă a celeilalte.

În acelaşi timp, curtea de apel a reţinut că atitudinea ulterioară a inculpaţilor R.L. şi C.C.R., care au recunoscut faptul că le-au folosit şi monitorizat pe cele două fete pentru a obţine droguri în scopul consumului propriu, dovedeşte, de asemenea, existenţa unei înţelegeri anterioare cu acestea în sensul ajutorului dat celor două inculpate în comiterea faptelor.

În consecinţă, instanţa de apel a constatat că soluţia de condamnare a inculpaţilor R.L. şi C.C.R. pentru complicitate la infracţiunea de trafic de droguri, dispusă de instanţa de fond, se bazează pe. o interpretare corespunzătoare a materialului probator administrat în cauză, în sensul ajutorului concret acordat de aceşti inculpaţi la comiterea faptelor (complicitate morală).

Relevantă, sub acest aspect, a fost apreciată declaraţia inculpatei A.M.A. din care rezultă că inculpatul C.C.R. a determinat-o să introducă heroină în penitenciar, motivând că nu mai are bani şi urmează să vândă drogurile primite deţinuţilor.

Din probele administrate, instanţa de apel a reţinut că inculpatele N.C.N. şi A.M.A., în urma unei înţelegeri anterioare cu ceilalţi coinculpaţi, s-au prezentat în unitatea de detenţie (Penitenciarul Colibaşi) unde, cu ocazia percheziţiei corporale efectuate în încăperea destinată vizitelor, s-au găsit asupra lor drogurile menţionate. în consecinţă, s-a apreciat că prima instanţă a reţinut în mod corect că inculpatele au procurat şi introdus droguri în penitenciar, astfel încât fapta lor s-au consumat prin executarea în întregime a activităţii ce constituie elementul material al laturii obiective al infracţiunii de trafic de droguri, inculpatele săvârşind infracţiunea prevăzută în art. 2 din Legea nr. 143/2000 în formă consumată, iar nu o tentativă la această infracţiune.

Sub aspectul individualizării pedepselor aplicate inculpatelor N.C.N. şi A.M.A., cât şi a modalităţii de executare a pedepselor, curtea de apel a apreciat că trebuie avute în vedere gradul de pericol social concret al faptelor, împrejurările în care au fost comise acestea, relaţiile de prietenie dintre inculpata A.M.A. şi inculpatul C.C.R., pe de o parte, şi dintre inculpata N.C.N. şi inculpatul R.L., pe de altă parte, cantitatea mică de droguri traficată, cât şi circumstanţele personale ale inculpatelor, una absolventă a A.S.E. Bucureşti şi cealaltă a Facultăţii de Litere din Sibiu, persoane fără antecedente penale, care prezintă garanţii serioase că se vor putea reintegra în societate fără a fi private de libertate, ci numai prin suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor în condiţiile art. 86/1 C. pen.

Referitor la denunţul formulat tardiv de inculpata N.C.N., în urma căruia a fost descoperit un traficant de droguri, curtea de apel a constatat că această împrejurare a fost avută în vedere la individualizarea judiciară a pedepsei denunţătorului, în cadrul limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, inculpata neputând beneficia de dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 143/2000.

Referitor la inculpaţii C.C.R. şi R.L., curtea de apel nu a apreciat ca întemeiate criticile lor privind greşita individualizare a pedepselor aplicate. Circumstanţele de timp, de loc, modul de acţiune al inculpaţilor, chiar dintr-o unitate de detenţie, evidenţiază o periculozitate deosebită a lor, cu atât mai mult cu cât sunt persoane care nu se aflau la primul conflict cu legea penală (fiind propozabili la data săvârşirii faptelor pentru liberare condiţionată dintr-o altă pedeapsă).

Împotriva deciziei instanţei de apel, Ministerul Public şi inculpaţii au declarat prezentele recursuri.

Inculpaţii au fost ascultaţi în primă instanţă şi în apel, declaraţiile acestora fiind consemnate şi ataşate la dosar.

În recurs, inculpata N.C.N. a depus acte în circumstanţiere (filele 69-74).

Recursul procurorului se referă, exclusiv, la inculpatele N.C.N. şi A.M.A., solicitându-se, în temeiul cazurilor de casare prevăzute de art. 385/9 pct. 14 şi 18 C. proc. pen., casarea deciziei şi menţinerea sentinţei, apreciindu-se că în mod nelegal şi netemeinic s-a dispus, de către instanţa de apel, aplicarea art. 86/1 C. pen. (suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor). în esenţă, se susţine că datele personale ale inculpatelor (astfel cum au reţinute de instanţa de apel), precum şi agravanta prevăzută de art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000, nu justifică modalitatea neprivativă de executare a pedepselor. De asemenea, se menţionează că inculpata N.C.N. a mai săvârşit fapte asemănătoare (introducerea drogurilor în Penitenciarul Colibaşi, la data de 15 august 2007, anterior acestei infracţiuni şi este deja trimisă în judecată prin rechizitoriul nr. 124/P/2006 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie), (filele 4-5).

La dosar au fost depuse motive scrise de recurs de către inculpatele N.C.N. şi A.M.A. (filele 56-58, respectiv, filele 62-64).

În motivele de recurs (scrise ori susţinute oral, cu ocazia dezbaterilor), ambele inculpate, prin apărători, au solicitat, în principal, schimbarea încadrării juridice a faptelor în tentativa prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1)-(2), cu referire la art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000, caz de casare invocat art. 385/9 pct. 17 C. proc. pen. Recurenta inculpată N.C.N. a mai susţinut că în mod greşit instanţa de apel a apreciat ca tardiv denunţul formulat conform art. 16 din Legea nr. 143/2000 (caz de casare invocat, art. 385/9 pct. 10 C. proc. pen.), fiind identificat un traficat de droguri (dosar nr. 159/D/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti).

Cu ocazia dezbaterilor, inculpaţii, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385/9 pct. 17 şi 14 C. proc. pen., au solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în instigare la trafic de droguri, respectiv, reducerea pedepselor aplicate prin reţinerea datelor personale (starea de sănătate precară, vârsta, destinaţia drogurilor, consum propriu, iar nu vânzare).

Cererile celor 4 inculpaţi referitoare la încadrarea juridică a faptelor au fost examinate, şi corect soluţionate, atât de instanţa de fond, cât şi de cea de apel.

Potrivit art. 25 C. pen., instigator este persoana care, cu intenţie, determină pe o altă persoană să săvârşească o faptă prevăzută de legea penală.

Aşa cu corect au argumentat ambele instanţe, activitatea inculpaţilor C.C.R. şi R.L., a depăşit limitele instigării în sensul art. 25 C. pen. Aceşti doi inculpaţi au fost cei care le-au sfătuit pe coinculpatele N.C.N. şi A.M.A. cum să introducă drogurile în penitenciar, coordonându-le întreaga activitate şi garantându-le că acest drog urmau să-l distribuie în penitenciar pentru a face ei rost de bani. De asemenea, aşa cum s-a menţionat, scopul introducerii drogurilor în unitatea de detenţie nu era cel legat de consumul propriu, ci vânzarea în vederea obţinerii unor sume de bani (aspecte rezultate din declaraţiile coinculpatelor şi din convorbirile telefonice interceptate).

Conform art. 20 alin. (1) C. pen., tentativa constă în punerea în executare a hotărârii de a săvârşi infracţiunea, executare care a fost însă întreruptă sau nu şi-a produs efectul.

În cauză, din probatoriul administrat, şi necontestat de către inculpaţi, rezultă că anterior a avut loc o înţelegere privind modul de achiziţionare, ascundere şi introducere a drogurilor în unitatea de detenţie, precum şi scopul acestei activităţi: obţinerea unor sume de bani. Întreaga activitate de executare a înţelegerii s-a desfăşurat conform planului stabilit şi s-a finalizat cu obţinerea drogurilor şi introducerea acestora în unitatea de detenţie. împrejurarea că drogurile nu au ajuns efectiv în posesia inculpaţilor C.C.R. şi R.L. a fost rezultatul activităţii organelor judiciare (organizarea prinderii în flagrant) şi nu este de natură să justifice încadrarea juridică a faptei în tentativă de trafic de droguri, respectiv, complicitate sau instigare la tentativă de trafic de droguri.

Elocvente pentru încadrarea juridică, corect realizată de prima instanţă, sunt şi dispoziţiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, care incriminează, printre altele, şi faptele constând în „oferirea", „transportul", „procurarea" şi „deţinerea" drogurilor, precum şi cele ale art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000, care instituie o circumstanţă agravantă în cazul în care acestea sunt comise într-un Joc de detenţie".

Pentru a beneficia de reducerea la jumătate a limitelor pedepselor prevăzute de lege, una din condiţiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 este ca denunţul să se realizeze în cursul urmăririi penale. în cauză, rechizitoriul a fost întocmit la data de 10 septembrie 2007 iar potrivit înscrisului de la fila 86 dosar instanţă apel, denunţul a fost formulat de inculpata N.C.N. la data de 19 noiembrie 2007. Conform sentinţei şi deciziei atacate, această împrejurare, alături de altele, cu caracter personal, a fost avută în vedere cu ocazia individualizării pedepsei, prin „ ... aplicarea dispoziţiilor art. 74 şi art. 76 C. pen. ..." (pag. 6 a sentinţei), respectiv prin aplicarea unei pedepse situate sub minimul special al textului incriminator al faptei.

Este neîntemeiată critica inculpaţilor C.C.R. şi R.L. cu privire la individualizarea pedepselor.

Infracţiunea de trafic de droguri, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, este sancţionată cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.

Potrivit art. 27 C. pen., complicele se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru autor, ţinându-se seama de contribuţia la săvârşirea infracţiunii.

Faptele pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată, au fost săvârşite în împrejurări de natură a agrava pedeapsa aplicată (circumstanţa agravantă prevăzută de art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000 şi, respectiv, starea de recidivă).

În aceste condiţii ale răspunderii penale a inculpaţilor, prima instanţă a aplicat fiecăruia pedeapsa de 10 ani închisoare, egală cu minimul special al textului incriminator al faptei.

Critica din recursul Ministerului Public cu privire la modalitatea de executare a pedepselor aplicate inculpatelor N.C.N. şi A.M.A. este neîntemeiată.

Scopul pedepsei, prevăzut de art. 52 C. pen., este prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.

În raport cu modalitatea concretă de săvârşirea a infracţiunilor (la insistenţele coinculpaţilor şi pe fondul unor relaţii personale cu aceştia), cu sinceritatea manifestată în faţa organelor judiciare şi atitudinea pe parcursul procesului penal, dar şi cu datele personale care le caracterizează, inclusiv lipsa antecedentelor penale, date la care a făcut referire şi instanţa de apel, apare ca fiind corectă concluzia instanţei de prim control judiciar potrivit căreia se apreciază, ţinând seama de persoana condamnatului, de comportamentul său după comiterea faptei, că pronunţarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta şi, chiar fără executarea pedepsei, condamnatul nu va mai săvârşi infracţiuni, condiţie prevăzută de art. 86/1 alin. (1) lit. c) C. pen.

La asigurarea scopului pedepsei, o contribuţie reală o au, pe de o parte, durata măsurilor preventive privative de libertate (de aproape 8 luni) şi, pe de altă parte, în viitor, durata de 8 ani a termenului de încercare.

Faţă de cele reţinute, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti şi cei 4 inculpaţi.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii-inculpaţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.

În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti şi de inculpaţii R.L., C.C.R., A.M.A. şi N.C.N. împotriva deciziei penale nr. 32/A din 27 martie 2008 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor R.L. şi C.C.R., durata reţinerii şi arestării preventive de la 25 august 2007 la 26 iunie 2008.

Obligă recurentul inculpat R.L. la plata sumei de 500 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurenţii inculpaţi C.C.R., A.M.A. şi N.C.N. la plata sumei de câte 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 iunie 2008.

← ICCJ. Decizia nr. 2310/2008. Penal		ICCJ. Decizia nr. 2338/2008. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 2336/2008. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2336/2008. Penal