ICCJ. Decizia nr. 2310/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALA
Decizia nr.2310/2008
Dosar nr. 5114/1/200.
Şedinţa publică din 25 iunie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele :
Prin încheierea de şedinţă din data de 9 iunie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, s-a dispus în baza disp. art. 89 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea nr. 224/2006, arestarea persoanei solicitate M.R.A. pe o perioadă de 29 zile de la 10 iunie 2008 la 8 iulie 2008, în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare.
Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut că, la data de 28 mai 2008, s-a înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I a penală, solicitarea Ministerului Justiţiei, Direcţia Drept Internaţional şi Tratate, Serviciul cooperare judiciară internaţională în materie penală, privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis de către Parchetul din Atena, Republica Elenă, împotriva cetăţeanului român M.R.A. În concret, la data de 12 mai 2008, procurorul G.P. de la Curtea de Apel Atena a emis mandatul european de arestare împotriva persoanei solicitate pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de persoane şi lipsire de libertate în mod ilegal, constând în aceea că, împreună cu mai multe persoane, a convins-o pe minora de naţionalitate română A.V.V. să plece de acasă de sub autoritatea părinţilor şi să vină în Grecia, cu promisiunea unui job profitabil însă, odată ajunsă în Grecia, a fost închisă într-o cameră la hotel, unde a fost forţată sub ameninţări să întreţină relaţii sexuale cu cel puţin doi bărbaţi pentru bani. S-a mai arătat în mandat că persoana investigată a violat măsurile restrictive impuse asupra sa, motiv pentru care s-a dispus înlocuirea măsurilor restrictive cu detenţia temporară, fiind emis mandatul de arestare nr. 10 din data de 14 aprilie 2008.
Fiind investită cu soluţionarea acestei cauze instanţa de fond, în baza disp. art. 88 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea nr. 224/2006, prin încheierea din 4 iunie 2008 a solicitat Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti să ia măsurile necesare pentru identificarea persoanei solicitate, reţinerea şi prezentarea în faţa instanţei, în cel mult 24 de ore de la reţinere.
Persoana solicitată a fost identificată şi reţinută pentru 24 de ore de la 9 iunie 2008 la 10 iunie 2008, conform ordonanţei de reţinere nr. 11 din 9 iunie 2008.
La data de 9 iunie 2008, persoana solicitată M.R.A. a fost prezentată instanţei, ocazie cu care, conform disp. art. 89 din Legea 302/2004, modificată prin Legea nr. 224/2006, a fost informată asupra existenţei mandatului european de arestare emis de autorităţile elene împotriva sa, asupra acuzaţiilor ce i se aduc, asupra drepturilor sale procesuale, precum şi cu privire la posibilitatea de a consimţi la predarea către autorităţile judiciare din Atena.
Persoana solicitată a fost audiată, ocazie cu care aceasta declarat că nu se consideră vinovat de infracţiunile pentru care s-a emis mandatul european de arestare şi nu este de acord cu predarea sa întrucât în perioada cât s-a aflat în arest în Atena a fost supus violenţelor de către poliţişti şi nu doreşte să retrăiască acele momente.
Instanţa de fond a constatat că mandatul european de arestare emis de autorităţile judiciare elene întruneşte condiţiile prev. de art. 79 din Legea nr. 302/2004, respectiv a fost identificată persoana solicitată, s-au indicat faptele reţinute şi încadrarea juridică, au fost descrise circumstanţele în care au fost comise infracţiunile şi s-au arătat limitele de pedeapsă. De asemenea, instanţa de fond a reţinut că în cauză este întrunită şi condiţia dublei incriminări, faptele reţinute în sarcina persoanei solicitate având corespondent în legislaţia română şi nu există motive de refuz al executării mandatului european de arestare în cauză nefiind incidente disp. art. 88 din Legea 302/2004 modificată prin Legea nr. 224/2006. În consecinţă, a dispus arestarea persoanei solicitate pe o durată de 29 de zile în vederea punerii în executare a mandatului european.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs persoana solicitată M.R.A., solicitând casarea acesteia şi, pe fond, respingerea propunerii de arestare, cu motivarea că mandatul nu a fost emis de o autoritate competentă iar din actele existente la dosarul cauzei rezultă unele erori cu privire la domiciliul persoanei solicitate.
Examinând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate, dar şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Instanţa de fond a aplicat în mod corect dispoziţiile Legii nr. 302/2004, modificată prin Legea nr. 224/2006, constatând îndeplinite condiţiile de formă ale mandatului european de arestare, că faptele pentru care este cercetată persoana solicitată sunt dintre cele care dau loc la predare, durata maximă a pedepsei sau a măsurii de siguranţă privative de libertate care se poate aplica pentru infracţiunile comise este de 10 ani şi nu există motive de refuz al executării, dintre cele prev. de art. 88 din aceeaşi lege.
Totodată, cum în cazul cererilor de executare a mandatelor europene de arestare nu se face o examinare pe fond a vinovăţiei persoanei solicitate iar opoziţia la predare se poate baza numai pe existenţa unei erori cu privire la identitatea acesteia sau a unui motiv de refuz al executării, Înalta Curte apreciază ca legală şi temeinică dispoziţia instanţei de fond privind măsura preventivă dispusă în vederea predării, întrucât, pe de o parte, mandatul european de arestare este emis de autoritatea judiciară competentă din statul solicitant (neavând importanţă ce organ judiciar a făcut propunerea), examenul de regularitate în acest sens fiind efectuat de Ministrul Justiţiei, iar, pe de altă parte, nu există erori dintre cele care pot împiedica predarea sau motive de refuz a executării.
Pentru aceste considerente, văzând şi dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată M.R.A. iar, în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată M.R.A. împotriva încheierii din data de 9 iunie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I a penală, dispusă în dosarul nr. 3127/2/2008.
Obligă recurentul persoană solicitată la plata sumei de 100 lei cu titlu cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2302/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2336/2008. Penal → |
|---|
